1,297 matches
-
conifere, iar spre ecuator, se pierd treptat în ținuturile de semideșert. Stepa europeană se întinde sub forma unei benzi continui din Bazinul Dunării până la Munții Ural. Legătura între zona pădurilor de foioase și stepă se face prin intermediul silvostepei (formată din pâlcuri de pădure și ochiuri de stepă, mai mari sau mai mici). Aceasta lipsește în vestul Europei unde pădurea de foioase contactează direct cu vegetația mediteraneană. Formațiunile ierboase care domină stepele europene sunt alcătuite în cea mai mare parte din graminee
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
centrul Californiei. Vegetația inițială a acestor teritorii a fost reprezentată de pădure, însă aceasta a fost aproape complet îndepărtată, lăsând loc unor formațiuni vegetale secundare distincte, formate din tufișuri și arbuști, în timp ce vegetația lemnoasă este prezentă doar sub forma unor pâlcuri mici de pădure. Peisajele actuale din zona mediteraneană sunt mult diferite de cele inițiale și prin prezența pe scară largă a plantelor de cultură (citrice, măslin etc) Particularitățile climatice specifice zonei mediteraneene au determinat anumite adaptări ale plantelor. Astel, ca
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
denumirea poemului lucrețian, poetul ne deschide o perspectivă empatică asupra lumii lucrurilor: A căzut pe lucruri rouă sau e numai o părere? Poate că le plânge fața de-o lăuntrică durere. Bate-o inimă În lucruri? Preajma ocupând-o-n pâlcuri n-au și ele gânduri, patimi? Întrebările retorice din aceste versuri vor să confirme că lumea lucrurilor ne este asemenea, că lucrurile ne solicită, fără de grai, compasiunea și, mai mult decît atît, participă decisiv la lărgirea orizontului ființei noastre spirituale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ligament se duc. Pentru cei disponibili totuși, fulgii pot reprezenta o reală seducție. Între sensuri De vreun an, pe un fragment al ei, peluza lungă, Înierbată, dintre sensurile de mers, pe artera principală din Drumul Taberei, se bucură de cîteva pîlcuri de vreo 4-5 mesteceni. În această primăvara Întîrziată, mestecenii mi-au atras atenția prin atmosfera delicată și discretă de liniște tihnită și parcă neștiutoare de agitația permanentă a străzii. O oază de ingenuitate a naturii În deșertul urban. Neverosimilă și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o sintagmă care să rezume expresiv circulația neîntreruptă și intensă, riguros reglementată vivacitatea ei mecanizată. Am supralicitat, hiperbolizînd dotarea rutieră cam anemică din zonă și am ales ca prim vers: trafic pe opt benzi. Oricum, asta izola și mai mult pîlcul de mesteceni și-l făcea și mai fragil printre atîtea minunății Înverșunate ale civilizației metalice. Încercînd mai multe variante am situat această insulă (poate a unei fericiri abia Întrezărite În această aglomerație), cum se și afla de fapt, În mijlocul drumului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
au dat În mod neșteptat ocazia unui joc de cuvinte. Polisemia cuvîntului sens permite punerea În opoziție a celor tehnice, aici direcțiile de mers, cu cele mai apropiate de viața spiritualătîlc, noimă rost și Înlesnește decolarea imaginii În orizont simbolic. PÎlcul de mesteceni nu se mai află acum doar sechestrat Între cele două sensuri de mers ale străzii, ci și așezat Între sensurile rigide ale unei civilizații tehnice și cele ale unei lumi suple și mlădioase, călăuzită de duhul naturaleții. Cuvîntul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un pic de Îngrijorare din partea omului. Dacă nu chiar, pentru firile mai empatice, un gen de identificare. Pentru că stinghere În peisaj par și tîlcurile implicite pe care mestecenii Încearcă să le comunice. trafic pe opt benzi - Între sensuri stingher un pîlc de mesteceni Rămînea la alegerea cititorului pe care grup de sensuri va fi dispus să pună miza. Stînjenel la gard Dacă un stînjen (unitate de măsură depășind cu puțin disponibilitățile de evaluare destul de reduse și de aproximative ale membrelor umane
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
întreaga trăire decât în tușe groase. "Chiar în viața de zi cu zi, imaginația acestor primitivi rămâne constant atentă la ceea ce miturile i-au imprimat. Când își plimbă ochii peste peisajul înconjurător, ei nu zăresc ca noi, doar dealuri, nisip, pâlcuri de copaci, cursuri de apă, pietre, stânci în formă uneori stranie și fantastică. Fiecare detaliu le vorbește. Și îi știu încă din copilărie semnificația: întreaga regiune din jurul lor este o mitologie în relief. Acest spectacol cotidian nu se banalizează niciodată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu care împărțea trebile casei, se înțelegea destul de bine. De baștină, din Șuletea, bătrâna se fălea cu satul ei... altădată Brăițenii de sus, sat străvechi răzeșesc. Era unul din pâlcul de sate înșirate colo și colo, pe dealurile Fălciului, acoperite cu păduri nesfârșite de fag și gorun... „...Aproape de Brăițeni, povestește ea, se aflau altădată, demult, Tăcuța, Siliștenii sat trecut în uitare, obârșia lui Constantin-Vodă<footnote Constantin Vodă Cantemir, vezi 12
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a elogia răzeșimea și dragostea de vatră strămoșească, înseamnă a elogia statornicia firii românești. A vorbi doar de Șuletea, mai înseamnă a elogia o limbă românească limpede ca apa de izvor... frumoasă, pentru că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o tăcere apăsătoare, care‟i cuprindea din toate părțile,... - Hm?!..făcu boierul Șipoteanu, căzând pe gânduri. Se prea poate, să fie doar legendă, și legendele nu mor niciodată!.. - Mda!.. murmură în barbă bătrânul Toma, și după o vreme continuă... Din pâlcul de sate împrăștiate colo și colo pe dealurile Fălciului până în vatra satului nostru, ar fi nenumărate întâmplări, multe din ele... legende, care merg și vor merge din gură în gură, cât va fi lumea, lume. După o vreme, boierul vorbi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii cu spume sub jug și la gură, răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În genunchi, cu mâinile pe mormânt murmură...- Mamă, mamă, care mi-ai dat viață, sacrificându-ți-o pe a ta, aș vrea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cele trei fiice ale sale în cea mai fierbinte și umedă zi a anului; toți membrii familiei Stapleton erau asudați și epuizați după ce terminaseră de despachetat, și se bucurau să vadă că Nieve o pornise în sus pe uliță spre pâlcul de copaci de la capătul aleii închise, unde Darcey stătea și citea o carte. Amândouă aveau șapte ani. —Ce c’tești? Darcey nici n-o observase pe cealaltă fetiță până când Nieve vorbi. —De ce? Poate aș putea s-o împrumut. —N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă absoarbe cu o putere căreia abia pot să-i rezist, prin pădurea tânără de mesteceni ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aștept în fața liceului, e nins orașul și eu o aștept pe Ana, când se face douăsprezece jumătate sunt convins că am fost indus în eroare la telefon, vocea aceea grăbită nu s-a uitat ca lumea pe orar, sau, ies pâlcuri de elevi, mie nu mi-a trecut febra, dar nu-mi mai pasă, trebuie s-o văd pe Ana, chiar dacă aș sta aici până mâine, îmi simt obrajii arzând și capul, nu mi-am mai pus ochelarii, dacă o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă? Ai crezut... Blanchard mi-a tras în glumă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o piruetă, fără un efort aparent; dar, de fapt, Întreaga geometrie a mișcării, mai mult statică, decât dinamică, circumscrie consumul unei energii extraordinare, ce explică chiar perfecțiunea sub care ni se prezintă vârtejul piruetei, reluat de reflexele umbrei lăsate de pâlcul de arbori goi ce taie imaginea În planul al doilea, unde În fund se văd câteva case nu tocmai Înalte, și, mai conturată, prin tăietura ogivală a ferestrelor apropiate, un fel de capelă sau morgă, cu un turnuleț acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se concentreze asupra adevăratului loc de atracție: un mic iaz minunat, poate de șase pe nouă metri, cu un doc plutitor și o barcă simplă din lemn legată la mal. Dincolo de iaz, chiar la marginea proprietății, ascunsă sub un pâlc de copaci umbroși, se vedea o canapea balineză din lemn de tek, pentru două persoane, unde puteai să stai la umbră sub acoperișul sprijinit pe patru stâlpi. Leigh abia se abținu să nu se ducă direct la canapeaua aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mii de sicrie, destule ca să-i ia pe doctorul Ransome și pe Basie, pe mama, pe tatăl lui și pe Vera, pe ajutorul de bucătar și pe el Însuși... Camionul se opri, cabina lovindu-l În cap pe Jim. Un pîlc de colibe cu acoperișuri de carton asfaltat se Întindea lîngă drum, dincolo de un gard de sîrmă ghimpată, care le despărțea de malul unui canal. Jim se uită leneș la acest mic lagăr de concentrare construit În complexul unei fabrici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mașina cu scaune adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]