1,945 matches
-
într-un topos specific și rămânând mereu în perimetrul țării: „Nu sunt corabia feniciană / pornind agale din Sidon sau Tyr / spre insule ce-aprind a lumii geană / cu jocuri de ivoriu și safir. / Și nici cu purpură sau nacru-n pântec / nu trec spre Finister prin Gibraltar. Eu sunt corabia autohtonă / cu grâne încărcată, cu porumb, / troznind greoi pe unda monotonă / cu o culoare mucedă, de plumb; / și nici embleme, nici zglobii stindarde / nu-mi flutură la proră-n vânt tăios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pământului albe netede ca tuburi rădăcinile înaintează în nervi sug înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărânei asemeni cu țărâna din pântecul întunericului nu ne uita întărește-ne cu uleiul nopților mâna ................................................ cartof cu mâinile plugarului aspre cu răcoare de tunel de după-amiază tu ești al gliei glas pre tine ochiul îngerilor fără haraci te veghează... Asemenea elanuri imnice, ale căror linii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
răscolirea) tuturor forțelor eului, voința de osmoză și identificare. Nu mai puține sunt, tot aici, semnele „deplasării liniilor” pe o hartă a lumii din afară: „un cer ce se dilată în toamna unde crești”, „cu unghiile-n talangă sporești stelarul pântec”, „obrazul tău se-mparte talangă, poate cântec”, „deschizi ca o barieră noaptea” etc. etc. Prins în ritmul trepidant al marelui oraș din Ulise, subiectul liric trăiește alternativ frenezia participării la spectacolul „evenimentelor șceț se succed ca ferestrele”, încordarea nervilor „atleți
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se desface în lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri câmpul e tăiat de linii ca palmele ș...ț mestecenii fac mătănii în sân se crucesc fulgere spintecă întunericul ca un pântec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea înseamnă în același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și decât orice altă făptură mai presus / din timp fără de timp menită să fii sfânt reazem izbăvirii, / ești cea ce ai înnobilat stirpea umană / încât al tău părinte / nu s-a împotrivit din tine să se nască / În al tău pântec s-a reaprins iubirea / cu calda-i rază în eterna pace / astfel a încolțit această floare. Aici ne ești făclie-n crugul cerului / de milostenie; iar jos, în rândul muritorilor, / ești de nădejde nesecat izvor. / Femeie, atât de maiestuoasă și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul din pîntec și creier” (ibidem). Nu ne putem împiedica a ne gîndi la un lider politic ultramediatizat al momentului... Maria Urbanovici, Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa II, Ed. Fundația Luceafărul, București, 2003, 126 pag., preț nemenționat.
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Stravinski); cu deosebirea că este ea însăși orală, prin urmare întrupare efemeră și irepetabilă a unei imagini care sălășuiește în mintea celui/celor care îi dau viață. În ansamblul său, spectacolul oral O vară fierbinte pe Iza poartă deci în pântec, ca o Matrioșcă, un discurs sonor oral. Spectacolul este oglindirea transfigurată a frământărilor Omului (femeie sau bărbat: în scenă e destul de greu să-i distingi, fapt ce nu poate fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
e la mama ta și copilul la mama mea? Dumnezeule! Ești o harababură ambulantă. Janice se ridică în picioare și sarcina ei vizibilă îl înfurie prin aspectul greoi, bolnăvicios. Poartă o fustă pentru femei însărcinate, cu un U decupat pe pântec. Sub marginea bluzei, i se vede o semilună de slip alb. - Eram obosită, îl lămurește. - Nu-i de mirare. Câte pahare din astea ai dat pe gât? Arată spre paharul de Old-fashioned. Buza paharului e pătată de zahăr. Ea încearcă
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Azi nu mai am ocazia. Dar musca a zburat de cîteva ori prin dreptul urechii mele stîngi. în urechea mea asta era muzică. Cînd mă gîndesc în urmă la părul de femeie, mă gîndesc la părul de pe picioare și de sub pîntec. Părul de pe picioare trebuie să fie deschis la culoare, scurt și moale. Mă gîndesc cu plăcere și la părul de la subțiori. Și ăsta trebuie să fie des, lung și moale. Părul de pe sex și cel de la subțiori stau laolaltă în
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fără a ascunde duioșia pe care i-o inspiră. Nu știu dacă lui Jung i-ar fi plăcut pelicula, dar cu siguranță l-ar fi uns la inimă. Toate conotațiile pe care i le asociază el mării, ca aceea de pântec matern și de mormânt, sunt prezente în acest film. Personajul principal, Jacques Mayol (Jean-Marc Barr, l-ați mai văzut într-un film al cărui titlu are conotații acvatice, de Lars von Trier) e un străin pe pământ. Comunică într-un
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
desprinse de trup, brațele îmi plutesc prin aer, ținînd animalele de pluș, și mă sprijin de perete, respirația îmi e fierbinte, mi se pare că înăuntrul meu a fost aruncat un chibrit aprins și limbi de foc ard sălbatic în pîntecul meu, ca și cum în el ar fi închis un puț de petrol, iată, șoptesc flăcările, ai primit ce ți-ai dorit, ești liberă, el e teafăr și nevătămat, nu te va mai deranja, poarta e deschisă, bariera e ridicată, de ce nu
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
a dreptul (savuroase sunt paginile despre amorul „tovărășesc” cu voluptuoasa Tenzi). Imaginea de (fals) Don Juan a profesorului de istorie Eduard Dragodan, cu complexul ratării, pe plan profesional, uman, erotic, cu tendințele de culpabilizare (imaginea Gheorghinei, cu pruncul fosilizat `n pântec, imagine pe care Edu o asociază mereu cu o alta, a unui făt născut cu malformații cumplite, în urma exploziei nucleare de la Cernobâl, e una dintre cele mai puternice, iar povestea aventurii ei cu Dragodan, culminând cu avortul fatal, e un
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
parcă-l văd cum s-a plesnit părintele Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești pântecului și nu-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație colosală. Prost cum e, Nică i se plânge lui taic-său, popii Oșlobanu. Acesta
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
și al casei unde ea era angajată pentru muncile grele. Cu malițiozitate grobiană, Mora, un bărbat arătos, îndrăgostit în felul lui de ea, a fotografiat-o în timp ce, îngenuncheată, cu cîrpa de podele într-o mînă, Lisa își susținea pruncul din pîntec cu cealaltă. Cînd, după ani buni, puștiul și-a constrîns mama să-i spună toate acestea, a întrevăzut pentru prima oară în ochii ei semnele crizelor devastatoare de nervi ce aveau să-i marcheze. În timpul căderilor depresive, obsedată de gîndul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
scârbavnică, autoarea a intenționat să facă auzită prin el atât vocea femeilor, cât și cea a tribului colonizat, ambele absente din piesa lui Shakespeare. În roman, Sycorax nu este mama lui Caliban, nu îl naște, ci doar îl salvează din pântecul unei sclave înecate de neguțătorii care, asemenea celor din tabloul lui Turner, nu primeau bani de asigurare decât pentru sclavii înecați în furtună și de aceea îi aruncau pe cei bolnavi peste bord. Marina Warner abordează astfel istoria unei colonii
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
numai că nu s-a întîmplat nimic, dar Președintele-estet-restaurator a ajuns bine mersi, la următoarele alegeri, pînă în turul doi, iar lucrurile au rămas neschimbate: adică Istoria artei românești a continuat să doarmă, acolo unde se află ea dintotdeauna, în pîntecul cald al virtualității, istoricii de artă să trăiască ei înșiși în eternitatea operei și să nu-și murdărescă pata galbenă cu mizeriile zilei, iar balerinii din jurul lui Brâncuși să studieze, absenți și firavi, inextricabila relație dintre Negresa Albă, Albă ca
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
care le-o promite chirurgia: în anul 1992, 30.000 de femei în Statele Unite au suferit operație de mărire a sînilor, alte 8.000 de ridicare a sînilor, 40.000 de reducere a sînilor, 16.000 de modificare a dimensiunilor pîntecului, 20.000 de întinerire a feții prin procedee chimice, 40.000 de eliminarea ridurilor prin injecții cu colagen, 50.000 de modificare a nasului, alte 50.000 de extragere a grăsimii, iar 60.000 de corectare a pleoapelor. Cifrele mai
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
pe care le ia această "creștere" nu șunt chiar atît de surprinzătoare. Să nu uităm violențele interetnice din timpul conflictului din Bosnia, din războiul sîrbo-croat și să ne amintim martie 1990, Tg. Mureș, România. Această parte a lumii poartă în pîntecul sau monștri încă nenăscuți. Și acum, minoritatea albaneză din Șerbia care este majoritate în Kosovo. Acordarea încă în anii ^70 a autonomiei provinciei Kosovo a grăbit formarea unei nomenklaturi locale, nomenklatură care participă în felul său la administrarea Iugoslaviei dar
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs/ și trec și eu înhămat la ceruri în hamuri de piele de căprior tînăr/ cu splina în dinți ca un cuțit ascuțit cu pîntecul gravid/ de nunți botezuri și morți în bună parte împlinite/ și vorbesc cu gura cărnii mele de pe oasele mele dezvelită/ o limbă care niciodată nu s-a mai vorbit în țara mea/ clipă de clipă cu dulce zahăr și verde
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
neîndemânatic. Carnea era acolo foarte albă, pufoasă, nu mai crescuse, se păstrase ca în copilărie." Al treilea text, Baia, conține povestea melodramatică a unei fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
în șold într-un mod triumfător, un triumf doar al lucrului cu rîvnă îndeplinit. Pe cînd țigăncii mele tinere din Bran îmbrăcată într-un fel de capot alb, străveziu, pătat de rugină i se văd formele pline, șoldurile frumos arcuite, pîntecul supt, sînii semeți, semn că e o fată doar, care încă n-a îndurat chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar. Vor exista acolo câteva coleoptere cu corn de rinocer, cu pântecul lat și cu aripi boante placate cu o crustă lucioasă." Ar mai fi multe de spus despre ceilalți participanți la "dezbatere": despre Adrian Miroiu care face gafa de a afirma că H.-R. Patapievici place numai criticilor literari (să înțelegem
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
proiectant al unui isihasm negru care, parcurgând aparent aceleași etape, dar în replica lor demonizată, conduce omul la aneantizare și disoluție, transformându-l într-o non-persoană și într-un non-individ, număr în serie, component al unei orânduiri universale a fericirii pântecului. Iată o cheie de lectură posibilă pentru celebra povestire care, confirmând o dată în plus harul profetic dostoievskian, ne face să ne întrebăm împreună cu autorul povestirii, Ivan Karamazov, și cu autorul autorului, Dostoievski: oare cât de aproape ne aflăm de acea
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
dulce,/ cînd mieii plătesc/ blestemului pămîntesc,/ cînd copiii mor/ înaintea părinților lor" (Balada mielului-copil). Portret de femeie nu se desparte de tematica din Iisus cu o mie de brațe, i se adaugă pentru a-i lărgi, semnificativ, orizontul. Femeia începutului, pîntecul ei în care crește "aluatul cald" al ființei; lutul cu apa, vinul cu pîinea, tăcerea cu țipătul; Maica și Pruncul: despre întîlnirea lucrurilor "potrivnice", dar, mai ales, a celor complementare scrie Varujan Vosganian în Portret de femeie: "Dansează încet și
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
-se singur "călugăr cosmic", celălalt - un futurolog american. Pe căi complet diferite, amândoi ajung să constate că omenirea se îndreaptă spre un dezastru absolut. Cei doi știu să citească semnele indubitale: o pată pulsează pe fruntea femeilor ce au în pântec un făt înzestrat cu preștiința vieții ce-l așteaptă și își respinge existența viitoare (acesta fiind "stigmatul Casandrei"), cârdul de balene se îndreaptă spre țărm într-un elan sinucigaș. Iar cei doi, indiferent ce avertismente lansează, cât adevăr se află
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]