1,924 matches
-
Nu mai plângi așa de mult acum, ai observat? —Mda. Era doar din cauza hormonilor. Apoi a adăugat: — Dar tot e o jigodie. Uite! - a arătat înspre ea. - Vezi ceva ce nu-ți place? — Nimic. Arăta fantastic, luminoasă și cu un pântece puțin rotunjit. Apoi am observat. —Ai sâni. — Da! Pentru prima dată în viața mea. E grozav să ai balcoane. Luke mi-a deschis. Îi ieșea un ac din frunte, de parcă ar fi fost un inorog. —Gaz, a explicat. Gaz cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și-a dat chiloții jos. Mi-am întors privirea. Nu, uită-te, uită-te! a zis. O să-ți placă la nebunie. Mi-am făcut o depilare braziliană și ceva puțin mai special. Vezi? S-a arcuit ca să pot vedea sub pântecele ei umflat; își pusese un diamante rose micuț pe osul pubian. Ca să avem ceva drăguț la care să ne uităm în timpul travaliului. De fiecare dată când spunea cuvântul „travaliu“ mă lua cu amețeală. Te rog, Doamne, fă să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
douăzeci și unu. Datorită evenimentelor se crease între ele o anumită complicitate care le micșora rivalitatea, iar când, a doua zi, Sara cea Bălțată îi făcu Salmei vizita ei lunară, ea o pofti pe slujnică să vină pentru a fi palpată pe pântece de către negustoreasa-prezicătoare evreică, aceasta fiind la nevoie și moașă sau acordând îngrijiri cum ar fi masajul, pieptănatul, epilatul, pricepându-se, pe deasupra, să și transmită nenumăratelor ei cliente, închise în harem, vești și zvonuri legate de cele o mie și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apucat zdravăn de subsuori, în vreme ce al doilea soldat îi lega picioarele. Călăul s-a apropiat, ținând o sabie grea cu amândouă mâinile și, dintr-o singură lovitură, a despicat omul în două pe la mijloc. Mi-am întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ale Imperiului, tineri, bătrâni, copii erau luați din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate de soldați, iar apoi omorâte - trupurile lor zăceau pe pământ, cu câte o lance înfiptă în pântece. Ura ce-i însuflețea pe războinicii celți - a căror memorie nu mai păstra amintirea atrocităților comise de gali în Italia sau împotriva orașelor romane - izvora din violența folosită în toate provinciile Galliei și Germaniei de soldații romani, ce aplicau disciplina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apără vizuinile. Valerius asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se lăsă pe perne, cu o mână pe pântece și cu cealaltă la gât, în locul unde apăsaseră degetele lui Valerius. Strigătele îl anunțară că ajunsese la destinație. Zări vila pe care o rechiziționase și i-o dăruise lanistului Manteus ca sediu pentru Ludi. Zări poarta de la intrare și zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încremenit, cu mâinile încleștate pe balustrada pulvinar-ului. Flamma și ai lui ajunseseră în vârful colinei. Flamma se năpusti asupra tracului și, cu o lovitură năprasnică în coif, îl făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își redobândi calmul, luă sabia și îl atacă pe trac, dar acesta se feri și coborî panta în fugă, strecurându-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atleții care practicau pugilatul cu arme; erau aproape goi și încercau să-și învingă adversarul sfâșiindu-i carnea cu lamele ascuțite fixate pe mănușile de luptă. Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să arunce în Vitellius cu bălegar și gunoaie, uitând de munera și de donațiile cu care împăratul încercase să câștige bunăvoința poporului. Cineva îi sfâșie veșmintele. Vitellius rămase gol în fața mulțimii. Mulți râseră de fața sa roșie din pricina băuturii, de pântecele revărsat, de piciorul bolnav, din cauza căruia șchiopăta, de trupul enorm și flasc luminat de flacăra tremurătoare a torțelor. Ca la un semn, mulțimea amuți și se dădu în lături. Își făcu apariția Valerius. — Orpheus... Numele acela trecu din gură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin Shahkot, stranie și zăpăcită. — La ce vă așteptați? spunea Ammaji, soacra ei, inventând scuze de fiecare dată când vecinii curioși o întrebau despre starea de spirit a lui Kulfi. La ce vă așteptați de la o femeie care are în pântece un copil ca un peștișor? Dar Kulfi nu se gândea la copilașul din pântece ca la un peștișor. Se gândea de-a dreptul la pești. La pești sub multe forme. La pești suficient de mari și de buni să potolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scuze de fiecare dată când vecinii curioși o întrebau despre starea de spirit a lui Kulfi. La ce vă așteptați de la o femeie care are în pântece un copil ca un peștișor? Dar Kulfi nu se gândea la copilașul din pântece ca la un peștișor. Se gândea de-a dreptul la pești. La pești sub multe forme. La pești suficient de mari și de buni să potolească foamea care o copleșise în ultimele luni ca un val. Se gândea la curry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Am mârâit și am înjurat. Când mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi, sâni fierbinți și gresați și o brazdă de păr negru pe pântece, care i se strecura în cureaua albă a pantalonilor ca o dâră de praf de pușcă. Asta e mai dată dracului, mi-am zis. Un om cu experiența mea poate să aprecieze cu destulă exactitate tot ce e necesar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să se dezbrace și eu am făcut la fel. Apoi eu m-am oprit... Dar ești gravidă, îmi amintesc că i-am spus eu cu o uimire copilărească. — E-n regulă, mi-a răspuns ea. Eu m-am holbat la pântecele umflat și strălucitor. Te așteptai să fie moale, dar părea atât de tare. — Ba nu-i deloc în regulă, am răspuns. I-am spus să se îmbrace și m-am așezat pe pat. I-am luat mâna, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăsta - dar în cearșafuri - okay? — O să fiu sinceră cu tine, John, spuse Caduta Massi. Încălță copiii pe care îi avea în poală. — Așa cum ți-am spus, am patruzeci și trei de ani. Țâțele astea nu mai sunt bune de nimic. Pântecele îl am bun, fundul e bun, dar țâțele? Își flutură o mână prin aer. Pe partea exterioară a coapselor am o celulită de gradul doi. Ce ai de zis? Nu aveam nimic de zis. Caduta purta un deux-pieces din antilopă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit, am țopăit și-am blestemat sub privirile însoțitorului. Așa că în final n-am reușit decât să strâng și mai tare în jurul pepenului lichid din pântecele meu. Martina mă striga și nu m-am oprit decât să-mi șterg lacrimile, după care am dat buzna pe ușă. Cortina s-a desfăcut în două și vechea poveste și-a reluat desfășurarea. Durerea e foarte răbdătoare, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aș fi putut avea. Doamne, Dumnezeule. Să mă ia naiba dacă nu era cât pe ce să mă omor cu mâna mea. Crăciunul în Londra. Crăciunul e momentul când restul dat de taximetrist e la fel de fierbinte ca monedele scuipate din pântecele aparatelor de pocher mecanic, când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiii lor așa rău cum s-a purtat Barry Self cu mine. Dar Barry Self nu e tatăl meu. Fat Vince e tatăl meu. Într-un fel, viața mea a fost o bătaie de joc chiar de la început, chiar din pântece, de la primul licăr din ochii lui Fat Vince. Și eu, care credeam că sunt în stare să gust o glumă. Pe asta o mai pot gusta? Am desfăcut sticlă de Desdemona Cream, luând cu plăcere o înghițitură festivă. E Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Este geneză, viață și amintire. Amintire indiferent de vârsta celui care le deapănă. Amintiri nu numai de poeți și scriitori evocate, ci de orice muritor care a simțit dragostea față de cea care l‐a purtat în pântece, l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cât de minunat este al meu și au insistat să se întâlnească cu el, a continuat Helen. Dar chiar simt că mă ajută să rezolv niște conflicte fundamentale. Să mă duc la o femeie ar fi ca o întoarcere în pântecele mamei, prea confortabilă, prea multă axare pe probleme sexuale. I-am spus și lui asta și a fost extrem de înțelegător. În ce o privea pe Helen, procesul de transfer pozitiv însemna că făcea tot ce-i stătea în putință ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
orice am face, orice am crede, oricum ne-am socoti că suntem sau am vrea să fim. Ne-a unit un timp al pagubelor și în care, pentru a ne salva, am fost împreună aproape instinctiv. Așa cum gemenii stau în pântecele mamei lor și comunică între ei fără să se vadă, fără să se atingă, dar se știu, se protejează, sunt împreună. Suntem legați prin cordonul ombilical al unei istorii nedrepte, pe care doar acest statornic sentiment de a fi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi cu un deget fruntea, va zâmbi. — O foarte bună prietenă. Am crescut, la Botoșani, aproape împreună. Bunicu’ l-a scăpat pe tatăl ei când era copil. A terminat-o dintr-o chestie de-asta... Așa, femeiască. Va arăta spre pântece. — Se mai moare încă în România noastră scumpă din d-astea... Mă va privi atentă, studiindu-mă, încercând parcă tot să-și amintească ceva, orice, despre mine. Să mă scoată de undeva din cotloanele sufletului ei, să mă despoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]