8,628 matches
-
repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să-i vadă pe toți cei doisprezece soldați cum pășesc încet ca niște apostoli, iar în mijlocul cadrului se opresc cu fața la zid ca și când cineva le-ar face o poză de grup. Apoi își încarcă armele și așteaptă indiferenți. Nici Sebi nu se așteptase să fie târât în fața lor și lăsat acolo
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe Mali cum se îndepărtează cu rulota lui minusculă, când spre stânga, când spre dreapta, în timp ce picioarele lui se înmuiau și se topeau ca și vata de zahăr. Scările de lângă el coborau spre peron, iar lui nu-i venea să pășească. În jurul brațelor sale, mânecile se strânseră tare, apoi și mai tare, în cea mai caldă îmbrățișare a puloverului său, înroșit de atâta sânge ce s-a scurs de sub el. ÎN CEALALTĂ PARTE A LUMII, URȘII PANDA SE DAU ÎN LEAGĂN
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să merg pe unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce se uscau încet. Ovi mergea înainte și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care nu aveau nevoie neapărat. Astfel, Corina se alesese cu haine impermeabile și hanorac cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă și se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă anunțul acum. Nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
puterea ca din învinsă, tocmai fiindcă știi ce pierzi, să devii învingătoare. Abia atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas cu tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
el făcea aceste supoziții, Olga se și află lângă ușă. Spuse un bună seara precipitat și adăugă: - Mă duc la spital, vreau să fiu lângă ea în aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e așa de înfricoșată!.. De cum păși în stradă, o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o îngrijorare care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
rezerva, ocolișul din vorbe, distanțarea ce și-o impunea. Atunci când hazardul le așeza față în față, fie și pentru scurt timp, Olga simțea că acele clipe deveneau insuportabile. Dăduse la o parte multe pietre din drumul ei năzuind mereu să pășească dincolo de spaimele sale. În aceste condiții, își făcea loc tot mai mult ideea de a părăsi casa, spitalul, orașul, totul, în căutarea altor orizonturi. Credea că numai evadând din mediul în care se afla, se va putea elibera de apăsarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ființă. Timp de aproape două săptămâni, după această discuție, Ina n-o mai întâlni pe Olga. Nu-și putea imagina ce se întâmplase. Află curând însă, întâmplător, că aceasta plecase în concediu, la Predeal. În ziua plecării Olga, nici nu pășise bine peste pragul casei părintești, că un gând o întoarse din drum. O obseda acea fotografie făcută cu ani în urmă, în Copou, cu Ina. O smulse din perete cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia și o încredință focului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deja logodiți printr-un legământ solemn, într-o seară cu lună plină, în sclipirile argintii ale unei zăpezi de vis, urmând a perfecta curând toate formele cerute de pământeni la starea civilă. Dacă mama ei va insistamirilor le era indiferentvor păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
amintească multă vreme: o conduse la un apartament situat chiar în inima orașului, îi oferi o cheie și o rugă: - E casa ta, e casa noastră, te rog să deschizi tu ușa! Olga puse cheia în yală, fu gata să pășească peste prag, când Victor o reținu: - Te rog să nu intri, vreau să te trec pragul ca pe o mireasă. Olga acceptă propunerea cu o bucurie pe care nici nu știa cum să și-o manifeste. Era o veche dorință
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
său. Era sigur că, dacă și-ar fi exprimat-o, i-ar fi fost îndeplinită. La finele clasei a IV-a, Mihăiță luă premiul II și i se puse pe cap o coroniță de flori de câmp. După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu tati, la anul voi cânta în orchestra școlii, ai să vezi! - Bine, bine, te cred! Acum hai să vedem ce bunătăți ne pune mama pe masă în această seară, vrei? Și, braț la braț, ca porniți la o promenadă, pășiră pragul bucătăriei, unde numai mirosurile apetisante ale mâncărurilor te puteau sătura. Ina însă îi expedie cu un ordin milităresc, categoric: - La baie, băieți! Spălați-vă pe mâini și așteptați în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici acum n-ați aflat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea un smoc de bani, acumulările unei zile în care afacerile îi merseseră din plin. Sursa acestor plusuri financiare după cum bănuia Olga erau unele surse enigmatice, dar și pocherul. Victor frecventa o casă unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se obișnuiește. Atât copilul cât și mama trebuie să se afle un timp sub controlul medicilor... nu-i dădu alte detalii. Victor ieși. Din neatenție, se împiedică de pragul ușii. Întoarse instinctiv capul să vadă dacă Olga l-a observat. Pășea rar, prudent, mersul se arăta a fi destul de dificil, aburii alcoolului nu se evaporaseră și echilibrul său instabil îi mai crea încă probleme. Asistentele, strânse ciucure în salon comentară întâlnirea acestui domn, proaspătul tată, cu soția sa: - Ai văzut, tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Din cadrul ușii mai putu să spună: - Dumnezeu să te aibă în paza lui! EL, care e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu mașinile poliției, de la Siret? Mai știi ?! Dă-mi o gură. Fata i-a dat două. Repetate, scurt, una după alta. Apoi, părăsi mașina de servici, făcându-i, discret, pa, cu mâna ei mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
blestemați Ca în fiecare din toate diminețile care s-au scurs, în ultimii aproape treizeci de ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
devastatoare, iar, pe cer, apărând un soare care nu l-ar fi mai putut lăsa pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
buze și se stropșește cu glas scăzut: "Taci, mă, dân gura aia odată! Ușa la dormitoru' lu' dom' Scufiță e închisă." "Adică profesoru-i asilea?" Nu știu. Ai răbdare să mă uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide încetișor. Zice ușurată, făcându-i semn tipului: "Haidi, bă, că nu-i aci". "Mă miram io...", face ăla, trântind ușa în urma lui. "Mai încet, mă, că scoli, dreacului, tot blocu'!" " Ho, fă! Se te borsesti asa? Mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apleca prea tare, fiind gata, gata să cadă în nas, se îndrepta brusc și murmura cu un fățeag solemn, ca și cum și-ar fi prezentat interpretarea: "Pușca și cureaua lată, domnilor și doamnelor!". Curând, un fârnâit din ce în ce mai sonor anunță că portarul pășise într-o lume onirică. Atunci am dat semnalul începerii bătăliei. Două coloane compacte, înarmate cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și jumătate. Cantitate care, vorba aia, că pășisem în al treilea mileniu, se putea recicla pe niscaiva bănuți. Domnul Tănase Efremiu Gomboș după cum scria în acte era, o susținea de altfel cu mândrie și relativă seriozitate, un participant activ al înnoirii bisericii ortodoxe, asociind religia cu ecologia. Sigur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de altfel, era că nu-l puneam pe tapet pentru prima dată. Și toate gândurile astea mă biciuiau nu numai când eram singur. Mă biciuiau de-a dreptul și când ieșeam la plimbare cu Mona, prima mea achiziție oficială, de când pășisem pe acele meleaguri, sau când o invitam pe aceasta acasă la mine, la o cafea. Mi-aduc aminte cum ardea Mona de nerăbdare să ascultăm o placă cu Gypsy Queen a lui Uriah Heep-șlagărul anilor 69’-’70 (?) la pick-upul radioului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Desigur că pe vremea sclavagismului sau mai târziu, în feudalism, când puteai fi cel mult iobag, termenul de holoangăr nu exista. Mă tot gândesc ce săracă fusese lumea, secole de-a rândul! Așadar, nu trecuseră decât vreo câteva săptămâni de când pășisem în noul meu loc de muncă din orășelul multietnic X, când șeful meu direct, metodistul care concepea montajele literare, brigăzile artistice, spectacolele de varietăți și mai și regiza de regulă piesele de teatru, cel supranumit Regizorul, mă și anunțase, cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
buchiile, ca să poată citi cărțile sfinte. Nu mai vorbesc câte nopți mă întorceam ore în șir, în așternut transpirând și neștiind cum să informez spectatorul, chiar în primele scene, în legătură cu felul de a fi al lui Mihai de Giulești: cum pășea fără timiditate, cu siguranța de sine nevinovată doar de grabă și de mersul său puțin caraghios datorită oaselor prea lungi și mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altul, iar unul din ei, cu mustață neagră, scos din minți de râsetele noastre, a tunat: < De ce nu Mortua Vest, boule? > și-apoi să fi văzut nebunie de bătaie. La ora la care nenea Epa povestea lucrurile astea, deja România pășise pe noul făgaș comunist, altfel fostul general nici măcar nu ar fi putut scoate un cuvânt. Era după amnistierile în masă făcute de Ceaușescu - metodă populistă - cu scopul de a câștiga încrederea maselor, când R.P.R devenise R.S.R. Ce frumos suna
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]