8,329 matches
-
pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele albă lungi până la cot. — Cu toate încăperile astea..., spune Contesa Clarviziune, cu turbanul ei pe cap, împiedicându-se, tăindu-și degetele de la picioare, dar nu și brățara de securitate de la încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul. Sunt înarmați cu săbii atât de lungi că le sar din teacă. Tovarășa învățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În picioare, câte o pereche de șosete cu vârfurile întoarse, în care se sufocă, înghesuite, ghemotoace de hârtie. Dan rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să luăm atitudine împotriva ei. De fapt, de asta am și venit. Întâi de toate, vreau control absolut asupra doamnei Noia. Năucit de vorbele ei, bărbatul o privi interzis. Ghionoaia, departe de realitate, cu părul tapat exagerat și cu o pălărie înfiptă deasupra, continua să turuie. Vreau s-o mutați la mine în birou, acolo unde, de altfel, îi e locul. Peretele, ăla, despărțitor, n-are nici un rost, trebuie să dispară. Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al Nuții Cordel. Își imagină negul oribil, plin de păr, de care madam Cordel ar fi dat orice să scape, sărindu-i din barbă și pălăria cocoțată prostește în vârful capului rostogolindu-se după el. O lăsă în biroul directorului să-și primească pedeapsa, fericită s-o știe dispărută din viața ei. În aerul rece de afară, pe cărarea albită de prima zăpadă, se simți liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Căldura devenise copleșitoare. Pare un adevărat deșert, și-a zis Margaret, un loc unde omul n-are cum să trăiască. A continuat să meargă În mare grabă sub soarele care o bătea În creștetul capului. Ce tâmpenie să iasă fără pălărie, și-a spus, dar nu e ea chiar o fragedă floare albă care să se ofilească la soare! și-a urmat drumul de-a lungul insulei pustii din mijlocul orașului Învolburat, străduindu-se să nu țină seamă de durerea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gând, stau acasă și mă bucur de discursul președintelui la radio, ca orice ființă umană-n toate mințile. Vă las vouă, vechilor profesioniști, spectacolul În direct. Mi-a făcut plăcere, doamnă. și-a dus mâna la frunte, ca și cum ridica o pălărie imaginară, și a dispărut În josul scării. — Cine era tipul ăsta fugit de la grădiniță? — Ah, Larry, e-un prieten. Bill a privit-o pe Margaret și a zâmbit. Vreau să zic, e un coleg de birou. Lucrează la ambasadă. Mi-e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la el. Are un fiu, priviți, vă rog. I a Întins o fotografie de-a lui Adam pe suprafața netedă a ghișeului. Fusese făcută când era mult mai mic, arăta timid și firav, zâmbea nervos spre aparat de sub o enormă pălărie de coolie. Margaret o alesese În mod special printre cele aduse de el. E fiul lui adoptiv. Un orfan. Numele lui e Adam. Bietul băiat nu mai are pe nimeni altcineva pe lume. Infirmiera a tras un voluminos dosar gălbui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și mai tânăr decât era ea acum. Asta i-ar fi făcut plăcere. Când a pornit, cineva s-a luat după ea. Era bărbatul cu mustață care-i zâmbise În timpul mesei. Purta o haină gri de stofă În spic și pălărie de fetru. Bonjour, a zis Margaret. și-a dat seama cât de jalnică Îi era vocea, jalnică, Înfrigurată și singuratică. Au mers o vreme Împreună și au vorbit de una, de alta, dar nu-și mai amintea despre ce. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o degajată la chip în prezența mea, ea își arogă dreptul de a fi reticentă. Cu socrul meu și cu Ela ies uneori la plimbare prin împrejurimi, el se îmbracă într-un costum de inișor de culoarea untului, își așază pălăria de pai pe cap, într-o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine cu el. Când îl văzu gata de plecare, îl rugă s-o aștepte câteva minute: tocmai avea și ea drum în oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vreme, își așeză mâna pe abdomen, constată că pielea i se încălzise, parcă nu-i mai aparținea. Se ridică, privi în jur ca și cum ar fi căutat pe cineva. La început soarele o orbi, pe urmă începu să perceapă oameni, pălării, mingi, saltele, zgomotul mării. Avea un apăsător sentiment de pierdere a cuiva drag, apropiat. Se întoarse pe cearșaf, așteptă. Nemișcarea o scotea din minți, i se părea o tortură pentru cineva care voia să alunge imagini recente, cutremurătoare. Mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încăpere mi-a demonstrat că afară soarele dogorea. M-am dus la baie, mi-am descurcat părul, m-am studiat în oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-o trimisese. Scrisoarea este găsită de către Cetățeanul turmentat, căruia i-o fură însă Cațavencu, un politician abil, folosind-o ca mijloc de șantaj electoral. Dar și Cațavencu pierde la rândul lui scrisoarea pe care și-o pusese în căptușeala pălăriei și aceasta ajunge iarăși la destinatar. Acest periplu al scrisorii pierdute dă titlul piesei, antrenând totodată întreaga acțiune a ei. 1.3. DEZVOLTAREA UNUI MOTIV Pentru a nu limita activitatea pentru dezvoltarea exprimării elevilor la simpla reproducere a textelor, se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bere: ,,Căldură mare, dom’le! Căldură mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele care-și face de cap. Și dacă asculți și mai atent, urechea prinde zvonuri tocmai din țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui. Eu îmi pusesem pălăria în vârful capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind un copac până sus, privirile-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele, scăldată în aur, sunt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În Australia. Invitat În fiecare an, când la Balaton, când la Sydney, domnul Húsvágó nu fusese decât o singură dată În Secuime. Drum de șase ore cu trenul În luna iulie, În haine de sărbătoare, cu cravată la gât și pălărie pe cap, iar În picioare cu pantofi antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]