1,696 matches
-
de tragic, moartea Siei avea unele elemente de emoție. Evenimentul mai era și neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care, și rămăsese cu mâinile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înainte,în viață! În viața noastră, personală și singulară, de care ne bucurăm,încă, atât de mult și atât de trist! Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea - dincotro a venit; el - așijderi. Cerul,în clipa aia, păru a păli,în măreția sa, și a se acoperi, cu o pată de norișor, gri. Dar, ei, nu băgară de seamă, acest neînsemnat amănunt. Ce mare păcat! STÂRLICIU Făcuse multe, se ocupase, temporar, cu diverse, încercase numeroase elemente, care să-i permită
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
avea un râs sarcastic, veșnic întins pe jumătatea bună a chipului, enigmatic și obsedant pentru mulțimea plozilor care, îndată ce Frochi apărea pe stradă, îi alcătuiau alai. Sănătos tun, nebunul o făcea ba pe șchiopul, ba pe câșul și câteodată îl pălea damblaua. Aceste infirmități de care suferea numai câte o zi exprimau dureri mai adânci și mai durabile, de ordin sufletesc. De pildă, odată, umbla cu cârpă albă legat la cap. - Azi ce ai, Frochi ? strigau copiii, ținându-se grapă de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de ore care, înmulțit cu douăzeci și șase, să-mi permită să parcurg cursul până la capăt, însemnînd pe margine, după o metodă proprie, cu diverse culori, pasajele mai importante. O săptămână, două, mai târziu, însă, textul memorizat astfel începea să pălească, până ce, în locul lui, rămânea o mare pată albă, cu detalii care rezistau, semănând cu hieroglifele de pe o coloană egipteană măcinată de nisip. Așa îmi explic că, pe lângă întîmplări disparate, îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zăpadă se opriseră din căderea lor la ferestre și pâlpâiau nemișcați. Și Petruța, în liniștea clasei, și-a așezat doar ușor palma pe marea pată, mai ușor decât ar fi fost atin gerea unui fulg, și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea a dispărut în câteva minute sub piele. Doar înțepătura, ca un punctuleț negru, mi-a mai rămas pe braț, acum la fel de palid și brăzdat de vinișoare ca al oricărui alt copil
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
își duse fratele într-una dintre primele lui plimbări în afara spitalului. Dădură ocol complexului, cu Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el făcea asta, ea se simțea tot mai ciudat. Mark, insista ea, e foarte aproape de a redeveni mai mult sau mai puțin el însuși. Dar timpul și răbdarea instituțională erau pe sfârșite. Iar propriul ei sentiment al competenței începuse să pălească. Daniel făcea tot ce putea ca să-i domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trecuse prin oraș de la începutul primăverii, când asistase la spectacolul obositor de lumini - două fascicule uriașe de lumină îndreptate spre cer, care păreau ieșite din capitolul despre membrele-fantomă din cartea lui. Imaginile se aprinseră iar în el, imaginile acelea care păliseră încet, timp de nouă luni. Acea dimineață unică, inimaginabilă era reală; tot ceea ce-i urmase era o minciună narcoleptică. O luă spre sud, pe străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea spune. Cincizeci și două de săptămâni pentru optimizarea - nu, stai așa. Cine are atâta timp? Ce zici de Zece zile pentru... —Un rezumat al ultimelor cercetări, pe înțelesul tuturor. Ce se întâmplă în hipocamp. —Ah! Înțeleg. Vezi cumva cum pălesc simbolurile dolarilor din ochii mei? Ești un tip fair-play, Robert. —Sunt fair-play pe dracu’. Dar sunt un editor excelent. În timp ce lua nota de plată, Cavanaugh întrebă: Poți măcar să bagi și un capitol despre stimulentele farmaceutice? Întors la Penn Station, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în oraș? Parcă i-ar fi fluturat un mandat pe sub nas. — Unde să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tot locul ăla e un substitut. Vreau să zic... tu recunoști țara asta? Rămân acolo prea multă vreme, urmărind prea multe relatări frenetice, umplute până la refuz de lipsa de conținut. Când se întorc la mașină, lumina a început deja să pălească. Ar trebui să căutăm un loc de stat? Nu se uită la el. Vrea să spună adăpost, dar adăpostul nu mai există de mult. El nu vrea nimic, în afară de tabula rasa. Să fie șters din tot ceea ce a făcut, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
El stă în pat, în capul oaselor, luptându-se cu o carte veche, familiară. Își dă seama, după postura lui, că ceața se risipește. Chipul lui se luminează când o vede - amestecul ăla de idealizare și de recunoștință instinctivă. Dar pălește repede, după o singură privire spre fața ei. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Cine a murit? Ea rămâne în picioare, lângă patul lui. Postura ei ar putea fi de-ajuns ca să-i declanșeze amintirea. Urma aceea e încă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum se așteptau toți. Dar, așa cum Îi spuneam și tatălui tău, n-am putut, Doamne ferește, să mă mai apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ani, dar de venit tot vin“ - a zis. „Am de Încheiat o socoteală cu tine, așa că pregătește-te!“ Și ne-a povestit Dock că i-a dat scrisoarea lui Jeter și, cînd a deschis-o și a citit-o, a pălit și l-au trecut fiori și-ți dai seama că din ziua aceea a trăit În chinurile iadului pînă ce le-a ajuns vestea că Ed e mort... pentru că Ed n-a mai apucat să ajungă acolo, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-ai făcut? Asta-i numai isprava ta!“ și s-a speriat și-a pălit, și-a-nceput să tremure și m-a privit și-a zis: „Doamne, Dumnezeule, ce-am făcut!“ și-a străbătut Încăperea și s-a Întunecat, și toți copiii dormeau În jurul meu, și-a ieșit În curte, acolo aveam un smochin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dat voie să participe deloc la lansare. Zmeii le-au furat organizatorilor sufletul. Ana s-a văzut silită să-l întrerupă pe Inventator ca să-i povestească întâlnirea cu tatăl lui și să-i explice cum mor arborii și florile, cum pălesc culorile în Țara lui Verde Împărat. L-a rugat, din partea Împăratului să se pregătească, împreună cu oștenii săi, pentru lupta cu zmeii. Inventatorul s-a înviorat și exclamă: Am un singur „oștean” de nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de parcă ai fi în văzduh. M-am grăbit un pic și am ajuns, înaintea lor, în încăperea verde. Aici îmi miroase a pădure, adică mă simt liber, sunt vesel și inspirat. Ana i-a povestit între timp Prințului cum au pălit culorile din Țara lui Verde Împărat, cum zace Împăratul în palatul său, fără putere, iar fiii lui nu prea știu ce se întâmplă nici cu el și nici cu Țara. Acum în Țara lui Verde Împărat, până și Soarele e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e tot mai slab și ajunge din ce în ce mai greu la mine. Acum nu mai aud nimic. Îi văd însă. Par veseli. Zmeoaica Lăcomia le-a dat fiecăruia câte ceva și nu știu ce anume. Dar, ia priviți, și imaginea lor pălește. Îi văd din ce în ce mai neclar. Acum nici nu-i mai văd. Nu-i văd, nu-i aud. Au dispărut. S-au făcut invizibili? Nu știu unde s-au dus. Na, că m-au păcălit zmeii! Reținem, deci: Zmeii spun că „Omul e un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îmi face cu ochiul șmecherește. "Măi, măi", îmi zic, și pe vârfuri trec pe lângă investitorii FNI care direct în ureche îmi strigă anumite chiuituri cu hoți și alte daravere; "securitatea face și desface în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile, iacătă, colegul de ideal și lupte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un cuvînt anume pentru asta... Rima se uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa se numea odată. Zori. — Nu ți se pare că-i un cuvînt prea sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă pe rînd, de parcă ar fi dorit să sară pînă la capătul uneia dintre ele, dar nu se putea decide pe care. Indiferența Rimei în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult dacă îl atingea înainte ca lumina să dispară cu totul. Vîntul începu să bată. Rafale puternice de vînt îl împingeau din spate, și-i era mai ușor să fugă decît să meargă. Această goană cu vîntul către zorii pălind era cel mai frumos lucru pe care îl făcuse de cînd ajunsese în orașul ăsta. Cînd cerul se întunecă pe deplin, se opri, se odihni închizînd gura pentru a-și trage respirația, apoi se tîrî înapoi la stația de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea din mai multe surse, mișcîndu-se și sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]