6,411 matches
-
Nelu lui Pârnaie văzând că Netea nu mai vine la cârciumă, i-au pus pe gânduri. A treia zi după prânz, la îndemnul lui Vasile cârciumaru, după ce au băut câteva țoiuri cu rom, s-au hotărât să meargă la casa părintească a lui Ion Netea. Au luat-o ușor, clătinându-se, pe șușa în jos, spre marginea satului.Ajunși în fața ogrăzii lui Netea, Nelu lui Pârnaie a ridicat cercul din fier ruginit și a deschis poarta. -Tovarășe Netea! Tovarășe Netea! Văzând
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
Ion Frântu, zis Cebuc; astăzi, în locul morii lui Cebuc se află un grajd al cărui proprietar este Sase, ginerele lui Tămădău. Terenul a aparținut lui nea Ilă, iar astăzi el este moștenit de către verișorul meu, necăsătorit, care stăpânește și casa părintească vecină cu a noastră. Acest teren este și el vecin cu un altul care a aparținut părinților lui Borțosu și Tiei lu’ Laie-n Dungă, care am arătat că se numeau Teșcuț - un alt argument în favoarea aceluiași nume și pentru
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
de T. Arghezi în „Bilete de papagal”. În 1945 a fost condamnat la muncă silnică pe viață alături de Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu ș. a. A stat ascuns într-un „exil de taină”, timp de 23 de ani în casa părintească din Slatina. Primele cărți îi sunt publicate abia prin anii ’80. A fost ultimul reprezentant al curentului gândirist ortodox tradiționalist. Antologia îl ilustrează prin poeziile „Jocul de țărână”, „Statuia” și „Vizita de seară. Dragoș Vrânceanu a început să scrie poezie
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
Fiu, și jos rob! Sus Împărat, și jos năimit! Sus bogat, și jos sărac! Sus închinat, și jos numărat între birnici (plătitori de biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, și jos odihnindu-se în peșteră proastă! Sus, sânul cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
obolul la ridicarea de templu pentru pomenire prin creații de învățătură lăsate moștenire generațiilor viitoare. Tu, draga mea Carte... nu ești niciodată obosită, nu ești supărată..., și vii să-mi destăinui cu șoapte dulci atâtea povestiri de dragoste, întâmplări, sfaturi părintești, vorbe de duh pentru liniștea mea sufletească. În saloanele regale care-s pline de lumină, Tu, Regină fără seamăn de frumoasă, Mamă primitoare, la un semn discret, al privirii tale de madonă dumnezee, o muzică celestă ca "armonia codrului bătut
CARTE SFÂNTĂ, MAMĂ BUNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366601_a_367930]
-
fost decesele ambilor părinți la o diferență de numai câteva luni, rămânând singură și fără ajutor, după ce, mai înainte, pierduse pe Virgil, un frate mai mare student la teologie. A urmat o altă lovitură când i s-a demolat casa părintească de care o legau atâtea amintiri. Un alt episod emoționant din biografia autoarei este cel legat de ghinionul și spaima pricinuită de apariția unui chist pe globul ocular, disperare cauzată și de nepriceperea unei doctorițe, care îi stabilise în mod
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
fost decesele ambilor părinți la o diferență de numai câteva luni, rămânând singură și fără ajutor, după ce, mai înainte, pierduse pe Virgil, un frate mai mare student la teologie. A urmat o altă lovitură când i s-a demolat casa părintească de care o legau atâtea amintiri. Un alt episod emoționant din biografia autoarei este cel legat de ghinionul și spaima pricinuită de apariția unui chist pe globul ocular, disperare cauzată și de nepriceperea unei doctorițe, care îi stabilise în mod
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ION URDEA, PROFESORUL ȘI DIRECTORUL NOSTRU!... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 195 din 14 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Șut, gol, ghiol, doi!”, o întâmpinare graseiată ca o dojană părintească la intrarea din spate a școlii, unde se posta întotdeauna „ochelaristul” având ascunsă la spate o nuielușă „croită” pentru fundurile noastre și pe care „ai noștri” de acasă o „aplicau” „sever și metodic” la o „adică” ... El, însă, niciodată! O
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
pentru bieții de noi, cu o apropiată furtună gata să stârnească o ploaie de lovituri ce urma să se abată asupra noastră și pentru care ne „strângeam” scrâșnind pielea ciupinând-ne în neștire în părțile ei moi, adesea tăbăcite de dragostea părintească (unde dă mama, crește!). Pe care el, însă, n-a atins-o niciodată!... Alături de „e-on, dua, troa, catrî!... căreia-i adăuga pe dată, pentru tâlcuire și răspăr „Ioane, dă-i la troacă! - zice-se pentru echivalență prozodică, erau expresiile
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
de alte miresme ale pământului plin de roadele Domnului, diminețile miros a cer ud și nori vaporoși și storși de multă vreme, ca un burete, de ploi în așteptare... Spre seară, la coliba din lunca Văii Strâmbii sau la casa părintească de la Rucăr când aține aproape zilnic și numai atunci când pleoapa nopții bate ritmul oboselii extreme - pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
voi scrie despre maestrul celist de renume internațional. M i r e l I a n c o v i c i Original din orașul Bacău-România ,violoncelistul a studiat de mic copil pianul, vioara instrumente care se aflau în casa părintească, atât sub îndrumarea tatălui cât și a bunicului. După absolvirea Liceului în orașul natal, va pleca la București pentru a urma studii superioare de muzică la Consevator. Aici va fi studentul lui Serafim Antropov la clasa de violoncel și mai
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
cele spuse de către învățătorul Aurel Drăguș, care spune în prefața la cea de-a doua ediție a cărții, apărută la Ed. „Axis Libri”, editură de care sunt atât de mândru: „Nimeni din cei născuți la sat nu poate uita casa părintească, biserica, școala, ulițele satului copilăriei, dealurile, pădurea cu viețuitoarele ei, truda și hărnicia oamenilor, tradițiile, datinile și obiceiurile.” Cât adevăr grăit-a dascălul prezent și astăzi, din fericire, printre noi! Noi, orășenii, știm ceea ce spunea Î.P.S. Serafim: „Viața la
UN SFERT DE MILENIU DE ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ LA BOHOLŢ DE PROF.DR.ZANFIR ILIE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365595_a_366924]
-
de ființa sa. Ca orice român care gândea că lumea de dincolo de granița vestică a țării de apartenență reprezintă raiul existenței, Luca plecase de acasă cu gândul că pâinea altui neam al pământului este ceva mai bună decât aluatul vetrei părintești. Evident, o iluzie, o uriașă iluzie personală, din chingile căreia avea să purceadă destul de curând către o altă dimensiune a Universului. Nu avea încotro însă. Pornise pe o atare cale ca mulți, mulți alții, viața împingându-l la un soi
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
cu niște bețe subțiri din lemn moale ori jucam pe asfaltul fierbinte al trotuarului șotronul, firul fragil al vieții avea să i se curme atât de tragic la câteva sute de kilometri de granițele patriei sale reale și de osemintele părintești. Nu i se putea ghici la vremea aceea frumoasă a copilăriei, în licărul jucăuș al privirii lui pline de lumină, urma unei atari drame viitoare greu de descris în cuvintele propriei sale limbi, tocmai din motivul singular că Luca făcea
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
globuri, de peteală și ghirlande. Trei bătăi de inimă, din Oltenia, Ardeal și Basarabia, trei artiști de vers și de glas: Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu! Toți trei se lipesc unul de celălalt, de amintire în contemplație, în ferestrele caselor părintești în care strălucește la Crăciun o galbenă gutuie! Toți trei sunt colindătorii Crăciunului românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... Citește mai mult ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... XXX. HELENE ȘI-A SCHIMBAT IDENTITATEA!, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 970 din 27 august 2013. Aurel Avram STĂNESCU Am cunoscut-o pe Helene Pflitsch în niște momente dramatice pentru ea și am continuat să corespondăm
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A freca un cal cu un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
care trebuie să rămână din maldărul de zgură. Aurul care înseamnă iubire, încredere, speranță, împlinire. La fel de interesant este pasajul în care Elizeu încearcă să-și analizeze sufletul, privindu-l ca într-o oglindă. O vizită în satul natal, la casa părintească este și ea un prilej de frumoase și nostalgice descrieri ale naturii și a locului de baștină unde toate elementele înconjurătoare parcă îl recunosc și-i dau binețe celui plecat, care vine atât de rar pe acasă. Prilej de amintiri
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
cu piatra, spre a răzbate victorios spre șes. Ca pradă de război el oferă, generos, bologanilor nisipul cu reziduuri aurifere, prețul pâinii de zi cu zi a celor mai mulți munteni, nevoiași. În acest areal de legendă, un spațiu ocrotitor, apare casa părintească unde imaginea mamei umple sufletul copilului de admirație, de uimire, de bucurie și mai ales de liniște ca în povestea „Puiul mamei” sau „Barza”. Burcuș, câinele, tovarășul său de joacă, de bucurii mărunte, de hoinăreală și garantul unui profund atașament
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
nu-i plăcea să pomenească detalii de familie, dar se știa că avusese o fiică. Din nefericire, murise în urma unui accident de mașină. Circumstanțele morții ei fuseseră teribile: un cal intrase frontal prin parbrizul mașinii ei, în timp ce rula spre casa părintească, în Ajunul Crăciunului. Capul patrupedului rămăsese practic înfipt în cel al nefericitei fete. În urma tragediei, unul din cei doi fii ai lui Hans rupsese legătura cu familia, pentru că nu fusese de acord cu decizia de a întrerupe conexiunile aparatelor care
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
natale. Între felul majorității de a resimți plecarea și al meu, am constatat o diferență ce m-a luat prin surprindere. Cei cu care vorbeam, cei cu care mai vorbesc încă, îmi povestesc cu multă nostalgie despre dorul de casa părintească, de locurile copilăriei, de atmosfera tipică țării din care au plecat. Eu dintotdeauna am considerat că locul oricui este oriunde, niciodată nu mi-au plăcut granițele, considerând că omenirea este un singur popor și aveam obiceiul să spun că „sunt
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
contemplând lanurile de grâu, cu spic, înalte, aproape că nu mă vedeam din ele, deschizând brațele și îmbrățișând toată Câmpia Bărăganului. În luna mai înfloresc salcâmii. În satul meu era o adevărată pădure de salcâmi iar hotarul care împrejmuia curtea părintească era plină de salcâmi. Dimineața și seara atmosfera te îmbăta de mireasma lor. Acolo, la umbra lor, citeam mult, în vacanța de vară. O! Și serile de vară erau frumoase în Bărăgan! Cerul era cel mai frumos din lume, încărcat
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
abia când ajungeam seara acasă mă spălam cu apă caldă și săpun. Dacă rana era mare, mama îmi spăla rana cu ceai de mușețel și mă bandaja cu frunze de pătlagină care se găseau din abundență în curtea și grădina părintească. Rana se închidea foarte repede. Vara, în iulie, când se coceau pepenii, tata aducea de la bostană câte o căruță de pepeni verzi și galbeni. Aveam de unde alege pe cei mai buni la gust, dulci și aromați, mă refer la cei
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
lucru dimineața, pe răcoare, când razele soarelui nu dogoreau și seara când apunea soarele. Țin minte că aveam o traistă mare din pânză și un coș mare din nuiele și plecam la cules de frunze de dud, vis-a-vis de casa părintească, pe locul unde avusese bunica paternă, casa. Se mutase la sora tatei în altă localitate iar terenul rămăsese viran. Pe suprafața de 1250 de metri pătrați (din anul 1990 sunt eu proprietară cu acte în regulă), tata plantase duzi de jur-împrejurul
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]