1,021 matches
-
mâna lui Bpzoncea străluci o sticlă albă, lunguiață. Ucenicul îl văzu cum soarbe cu sete, dînd-o peste cap. Beregata lui arsă de soare se smucea repede și cămașa subțire de mătase roșie i se desfăcuse la piept, lăsând dezgolită pielea păroasă, plină de tatuaje. Apoi rachiul trecu din mână în mână. Nicu-Piele bău de-a-n picioarelea, răscrăcărat peste umbrele focului. Era înalt cât malul, numai oase, și când lăsă mâna în jos, ceilalți văzură sticla golită pe jumătate. - Ăsta are înghițitura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a pus nițel catran la încheieturi și, când 1-a auzit tropăind pe scările de lemn, i-a ieșit înainte: - Să trăiești, stăpîne! - Bună dimineța, i-a răspuns domnul Bică, duhos. Își trăsese numai pantalonii și i se vedea pieptul păros prin despicătura cămășii de noapte. O dată a simțit sluga că-l taie cineva la inimă cu un cuțit. Jupânul stingea lămpile din curte, să nu se facă risipă de gaz. Vântul ridica praful de pe pavaj. Sus, la ferestrele chiriașilor se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geamurile cu niște hârtii prinse în pioneze și, când se înserase, cum citise la lumina lămpii vreo două ceasuri. Avea ochelari mari, cu rame negre. Îi pusese la ochi, și lumina galbenă a fitilului lat i se așternuse pe brațul păros, gol. Deschisese geamurile și din când în când privea afară întunericul, cu ochii lui miopi, mici. Își trecea degetele subțiri prin părul lung, mișca încet buzele și iar se uita în foile pline de cifre și linii. Când s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meu! i-a spus și s-a așezat pe plâns, s-o vadă vecina cât suferă. - Ce spui? - Da. Sărăcuța de mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și-i strânse izmenele aspre și cămașa. - Gata albia? întrebă. -Acu. - Da slab, fă, bărba-tău! -Slab! - Mai putea? - Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului se lărgea într-un zâmbet amplu, indecent, hidos. N-am uitat nici până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care se desfăceau parcă până la urechi, dinții rari care credeau că mușcă din victorie, ochii care se închideau încet de parcă primeau sărutarea unei amante, și capul care se mișca cu delectare, înainte și înapoi, înapoi și înainte, ca și cum auzea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale pe degete și În butonii de la manșete. Încheietura mâinii fragile și păroase Îi era Înconjurată de un lănțuc de aur și de obicei avea o garoafă roșie la butoniera costumului de vară, gri turturea, gri șoarece sau gri-argintiu. Eu Îl vedeam numai vara. După o scurtă ședere la Rojestveno, se Întorcea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de toate, excentricul lui obicei matinal de a se Îndrepta (se pare direct din pat, dar deja Încălțat și Îmbrăcat În pantaloni cu bretele roșii atârnând În spate și o ciudată vestă ca un fel de plasă acoperindu-i pieptul păros) spre cel mai apropiat robinet unde-și limita abluțiunile la o minuțioasă Înmuiere cu apă a feței roz, a craniului albăstrui și a cefei grase, urmată de o viguroasă suflare a nasului În stil rusesc, după care se Întorcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de cât. Acum se vorbește despre el că-i cu mulți bani, lumea îi stă la picioare, că-l pupă mulți în fund. Fundul lui păros, pe care în studenție m-a rugat să i-l bărbieresc într-o primăvară, când începuse să-i crească, aiurea, noada și a trebuit să se opereze. Și l-am bărbierit în fund... Din cele scrise de el și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o aveți cu toții... Uită-te la mine! Îi porunci, Oberlis și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aruncate la nevoie, săreau pe trupul greoi cu scopul de a-i grăbi sfârșitul. Bidaru procedă la fel ca toți ceilalți. După ce înfipse sulița în animalul muribund, se pipăi la nas. Locul i se păru aproape gol, fața plată și păroasă, iar pielea de pe corp tăbăcită, neagră și arsă de soare. Nu avu timp să se gândească la altceva. O lovitură puternică în piept. O durere profundă chiar deasupra stomacului. Duse mâna păroasă spre locul dureros și... sânge; mult sânge. Într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i se păru aproape gol, fața plată și păroasă, iar pielea de pe corp tăbăcită, neagră și arsă de soare. Nu avu timp să se gândească la altceva. O lovitură puternică în piept. O durere profundă chiar deasupra stomacului. Duse mâna păroasă spre locul dureros și... sânge; mult sânge. Într-o ultimă zvâcnire, dihania îl atinse din greșeală cu coada acoperită de solzi ascuțiți: "Sunt un Grimaldi, un Grimaldi veritabil". Tata, trezește-te! Am ajuns la destinație! Ai dormit profund. Ce te
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
calculele celor ce dăduseră ordinul și care, în mod sigur, nu cunoscuseră niciodată, nici măcar de departe, Sahara. O picătură de sudoare, prima pe ziua aceea, i se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită, își masă un pic al pleoapele și privi din nou. Nu era nici o îndoială: punctul se mișca pe apă. Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el. Trei luni fără să fi schimbat mai mult de două fraze cu un indian sălbatic. Și cu toate astea, timpul nu mi s-a părut lung.“ Ridică mâna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a lăsat în cronicile lui o informație importantă. „La capătul golfului numit Cornul Sudului (Guineea), era o insulă cu un lac, și în interior, o altă insuliță, unde se aflau oameni sălbatici. Cea mai mare parte erau femele cu trupul păros și interpreții le-au numit gorile. Pe masculi nu i-am putut ajunge din urmă atunci când i-am urmărit. Am capturat trei femele pe care nu le-am putut lua cu noi pentru că mușcau și zgâriau. A trebuit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a decis că azi nu se bărbierește. Mai merge o zi, spune el frecînd zona păroasă de lîngă perciuni. Cască gura mare și constată că dinții îs cam galbeni. Insistă cu periuța de dinți, dar nu-și face iluzii că va dispărea gălbeneala. Vîrsta, concluzionează, scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu, Sandu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oamenilor li s-a făcut milă de el. Dar acum, dacă se dă În vileag toată nebunia pe care a făcut-o, nu cred să mai aibă vreo scăpare. 8. Într-un loc În roman se spune că are picioare păroase. CÎt de puține elemente intră În alcătuirea unei schițe de portret și cît arbitrar este În selecția lor. Dar cine mai cunoaște exact mobilul secret și clipa Întâmplătoare care a declanșat o mică mutație Într-o zonă necunoscută a creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o seducă pe tânăra internă. În plus, avea proiecte. O călătorie În Statele Unite l-a convins că domeniul chirurgiei estetice oferea unui practician ambițios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fruntea bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea de gînd să-și aranjeze dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile. — Și eu care mă credeam fortificat ! Să mă sperii tocmai de tine, bătrân înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice taină. Patrupedul părea acum cenușiu, argintiu, cu dungi albe, de zebră, coada subțire și păroasă se termina într- un ciucure de scântei albe. Da, fălește-te. Ai urechi admirabile, te poți mândri, delicate, miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]