3,617 matches
-
inima-mi tare bătând/ Și-n ritmul ei strofele tale./ Dragoste, melancolie-adâncă/ Rânduri scrise-n duioșie rară/ Și copiilor noștri încă/ Ne-ntrecut de frumoase-au să le pară./ Ai biciuit acea societate/ Cu nepăsare, dispreț și chiar blestem,/ Nu îți păsa de consecințe/ Erai un revoltat mândru și ferm./ O meritau mișeii, nedrepți și cruzi,/ Pe placul lor a scrie îți cereau/ Să-i preamărești, să-i lingușești / În schimb ce-ți dăruiau?/ În mizerie și sărăcie te cufundau./ „Va suferi
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
PRIN FLORI Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Oricât de greu ar fi în lume și cât am fi datori Sau câte tancuri ori avioane pleacă în războaie, Să nu vă pese vouă, sărutați-vă pe-alei de flori Luați aminte ca piatra se crapă, nu se-ndoaie. Ați fost aleși ca să veniți aici cu-n rost Voi oameni, nu uitați, iubirea e mai presus de toate, La fel ca voi, cu
IUBITI-VA PRIN FLORI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362048_a_363377]
-
jupoaie, îți bagă mâna în buzunar și îți iau banii pentru că ești prea bogat în viziunea lor sau nu meriți ce ai câștigat , iar țara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face și de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. - Tu taci; - Dușmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îți lua locul, îți impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să
TU TACI, ARHIMANDRID JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362088_a_363417]
-
peste hotare că țara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi țin pe jilțuri fără să le pese de interesul națiunii trădând jurământul făcut la investire. - Tu taci; - - Asta se întâmplă astăzi, popor român, și - Tu taci; - Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ți-aș scrie
TU TACI, ARHIMANDRID JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362088_a_363417]
-
nu era bine aerisit ne puteam gaza, adică intoxica cu bioxidul de carbon ca rezultat al exploziei găurilor de mină. Acum în momentele când îmi aduc aminte de cum trebuia să lucrăm mi se pare destul de greu. Dar atunci nu îmi păsa de multe lucruri și le realizam ca și cum ar fi fost foarte normale. Referință Bibliografică: 1966 MINER LA MOLDOVA NOUĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 636, Anul II, 27 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
1966 MINER LA MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365821_a_367150]
-
zburai odată, străbătând voios sute de azururi când ființa ta bunecuvântată n-avea cusururi. De-ai putea să dormi pe pieptul iubirii visând fericit primele săruturi, care promiteau sfințirea menirii în începuturi. De-ai putea să urci fără să îți pese de niciun abrupt ce-ți apare-n cale, stelele ce ard s-ar lăsa culese de vise-astrale. De-ai putea să uiți că sfârșitul este mai nerăbdător decât vreodată ai putea să-ncepi o altă poveste adevărată. Anatol Covali Referință
DE-AI PUTEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365867_a_367196]
-
și plecau din mintea ei căutând cu disperare răspuns. Își dorea cu înfocare să poată arunca cu piatra în oricine, dar poate mai mult, în femeia necunoscută ce-și trăgea numele și frumusețea dintr-o legendă (Ei și? Ce-i păsa ei de legende?) sau în Șerban, care își nesocotise jurământul făcut ei. Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul. Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
în regimentele grănicerești. Bârgăuanii au fost întotdeauna firi dificile, greu de stăpânit. Drept dovadă, iacă, aici nu a fost impusă trecerea la catolicism așa cum cerea Curtea de la Viena. Scopul împăratului era să întărească granița de nord a Imperiului, nu îi păsa lui în ce biserică se roagă populația. În astă perioadă s-o făcut o sistematizare a satelor răspândite pe dealuri și sub munte, au fost mutate de autoritățile militare de-a lungul văii, pe lângă Bistrița Ardeleană. Atunci s-or înființat
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
nu avem dreptul să ne-o luăm. Trebuie să avem încredere în Cel care ne-a creat și ne-a dat-o! Ne-am despărțit și imediat cineva a comentat că ce aveam de discutat cu bărbatul acela... Ce îmi păsa mie de reputația mea când era vorba despre viața unui om? Știam că nu era nimic nepermis să stai și să asculți pe cineva și să-i spui că avem un Tată în ceruri care ne poate ajuta și ne
DESPRE IMAGINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365931_a_367260]
-
două secole, încremenite haotic într-un colaj misterios. Plimbarea cu tramvaiul 16 este o călătorie cu luntrea pe Archeon, șoferul fiind o tristă călăuză. Drumul îți oferă cele mai inedite experiențe” (Cornelia Păun - „Șocul”) „Nu numai că nu i-a păsat de amenințarea mea, dar a și plecat la ea fără a mai dori măcar să audă de mine sau de familia lui. A plecat cu șatra, mutându-se din loc în loc, în cort cu ei, dar separați. Nu avea voie să
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
vest. Călăuza grupului de infractori este un fost grănicer care și-a făcut serviciul militar în acest sector de pază. Se simt cu toții trădați. Ar fi ca și cum unul din camarazii de arme, de acum, i-ar trăda fără să-i pese de ceea ce ar avea ei de suferit. În luptă, în orice împrejurare, viața ți-o dai nu pentru patrie ci pentru camaradul de lângă tine. El este patria. Acesta este adevărul. Orice altceva nu este decât născocire a istoricilor, a politicienilor
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
grijă să nu mai vadă și să nu mai audă nimic. Soldatul a înțeles. Îi repede un pumn primului reproșându-i : - Dă-i valiza ta, nu pe a mea ! Ca supliment, îi servește și câteva înjurături de mamă. Puțin îi păsa de valiză ; oricum plănuise ca peste căteva zile, îndată ce va fi liberat, să o facă așchii legând-o de tren, să nu mai aibă ce să-i amintească de stagiul militar. Sodatul Bert nu mai are resurse pentru a înțelege
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
în orice condiții. Camarazii lor de arme, rămași în cazarmă, puteau să se bucure din plin de masa festivă cu sarmale și mămăliguță, de cele cincizeci de grame de țuică, de siesta ce va avea să urmeze; lor nu le păsa de asemenea fleacuri, ei fuseseră aleși să își servească patria . S-au deplasat în formație, în mers cadențat până la Casa Armatei, bucurându-se de fiecare gură de aer proaspăt, bucurându-se de atenția civililor cât și de bucuria acestora, bucuria
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
Abia scăpat din aglomerația acelei ore de vârf din capitală, microbuzul se târa greoi pe șosea, ocolind anevoie gropile ce încă nu fuseseră astupate în primăvara plină de ploi. Șoferul încerca să recupereze timpul pierdut, dar motorului parcă nu-i păsa de asta. El trăgea bine la o anumită turație peste care se îneca dacă era solicitat la mai mult, posibil din cauza unei alimentări precare. Deh, vreme de criză manifestată plenar și în circulația pe drumurile publice! Era posibilă și lipsa
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
din același loc și-a creat un surplus pe care l-a dosit în depozitul de carburanți, nu înainte de a unge piesele cu vaselină. Cei care îl pauperizau, pe căi neortodoxe, nu puteau sări peste cal. Nu i-a mai păsat de lipsuri. Înaintea liberării, spre mirarea comandantului de pluton, a predat mai multe tacâmuri decât luase în primire încercând să-și stăpânească zâmbetul și expresia ce păreau să spună : „tot eu v-am făcut până la urmă.... ” * * * A început totul de la
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
în timp de război. .......................................................................................................... Dacă voi călca jurămîntul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România. Nu avea sens să-i explice comandantului direct că, în acest caz, orgoliul era mai presus de orice jurământ, că nu îi păsa de nicio pedeapsă oricăt de aspră s-ar dovedi a fi. A fost condus la corpul de gardă și trecut în arest. Ghemuit în încăperea răcoroasă a arestului și-a recăpătat respectul față de sine. Făcuse ceea ce trebuia făcut. Vestea arestării
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
al doilea Marin Preda, reprezentat de Victor Petrini, are comportamentul unui bătrân, care iese în lume cu hainele șifonate și cu cravata strâmbă, manifestând în plus tendința de a vorbi prea mult despre sine, fără să observe - sau să-i pese - că-i agasează pe cei din jur.” (Alex. Ștefănescu). Personajul Petrini este și un alterego și al lui Ion Caraion, falsul său prieten ce-l turna la securitate, care fusese condamnat la ani grei de închisoare și apoi la moarte
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
din facultate, ca instigator la grevă ! Tonul confifențial cât și limbajul neacademic al profesorului l-au determinat pe Albert să-i înțeleagă sinceritate și îngrijorarea, față de ceea ce avea să se întâmple cu el. Numai că, lui unuia, prea puțin îi păsa de etichetarea ca instigator la grevă și de eventualele urmări. Acum a găsit de cuviință să-l liniștească pe profesor : - Nu este cazul să vă faceți probleme. Pot și să mă dea afară din facultate ! Care-i problema ?! Mă întorc
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
picioarele a exercițiu de înviorare, Albert nu a mai avut puterea să ia poziția cuvenită. - Ce zici Al Bert, iei examenul ?! - Îl pot lua și în toamnă, nu-i nicio problemă ! Reușise să fie degajat, să arate că puțin îi păsa dacă este picat, dar știa ce știe, știa că nu are cum să nu ia notă de trecere. Examen. Nu este de glumă. Profesoara care îi examinează, cea care a ținut și cursurile, îi pică pe capete în vreme ce profesoara care
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
Lui Albert, abia ieșit, nu îi mai era de trebuință. Aveau un pariu făcut. Albert îi garantase că va lua examenul cu nota zece. A luat, într-adevăr, nota pe care ar fi meritat-o și el. Nici că îi păsa, câștigase pariul și atât. A fost invitat la film. * Invitația părea să se soldeze cu un eșec. Bilete, la un film bun, nu puteai găsi decât la prima oră, la care se scoteau la vânzare și uneori nici atunci. Acum
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
ar fi știut că George, cel care a plecat, a iubit-o. Albert, însă, s-a gândit că nu-i va spune niciodată. Era îndeajuns că suferă el. * Aproape zilnic pleca de la școală cu o oră mai târziu. Nu-i păsa de batjocura celor întâlniți în cale: - Moșule, iar vii de la arest? La început încercase să protesteze: - Ba vin de la meditație. - Ba de la arest. Ai fost ținut că nu ți-ai făcut temele! În fond și la urma urmelor cam aveau
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
gata!” și s-a simțit stors de vlagă, părăsit pe o insulă pustie. Viața pare acum cu totul alta. Oare nevoia de dragoste să aibă vreo legătură cu acest act? * Mâncase în grabă chemat fiind de hăndrălăi la fotbal. Le păsa lor că el abia venise de la muncă? Dar nici nu le putea rezista deși știa că va urma o cotonogeală în toată legea. În fond, se afla în vacanță și nu trebuia doar să muncească. Mamă-sa l-a rechemat
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
a fi. Era ca un fluture atras de frumusețea florilor, o frumusețe care îi trezea suspiciuni determinându-l să nu stea prea mult într-un loc. Găsise modalitatea de a ajunge la esența veselă a firii lui. Fără să-i pese devenise doar o amăgire. Descrețea frunțile, aducea mângâiere apoi dispărea brusc, în căutarea altor frunți încrețite. Când buna dispoziție pe care o presărase începea să capete o tentă nostalgică reapărea împrospătând totul. Nu însă pentru mult timp. Alesese să-și
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Prin firea lucrurilor îi rămăsese însă undeva, în străfunduri, sentimentele care îl legau față de propria mamă. Îi simțea apropierea numai atunci când o vizita la spital, acolo unde aceasta lucra; un loc încărcat de suferință și de speranțe. Dacă puțin îi păsa că cei din jur sesizaseră cât de mult se simțea legat de școală, nicicând, nici în ruptul capului nu ar fi vrut ca cineva să sesizeze că într-un anume fel, se simtea mai breaz decât ceilalți. Avea convingerea că
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
unui bilet de tramvai, iar pe ea era scrisă, cuvânt cu cuvânt, întreaga lecție care o dăduse ca subiect pentru teză. Asta nu l-a împiedicat să se simtă triumfător: - Ai nota unu! Părăsește te rog sala de clasă. * Îi păsa prea puțin de nota proastă proaspăt căpătată. Considera că nu avea cui să dea socoteală pentru asta. Încasase destul, cât pentru toate notele proaste pe care ar fi putut să le ia într-o viață, și chiar dacă ar mai fi
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]