1,786 matches
-
la ei, la Mediaș!, râde mama - apoi intră În panică; apoi râde de propria-i panică: Nu-i bine să se afle că... - Cine să afle, ce? Să admitem: de la venirea comuniștilor, ți-a fost frică să nu ți se „păteze” dosarul și cu numele... - De unde scoți asta, cu frica? Dar nu mi-a fost niciodată frică - de asta. Și, dacă vrei să tu să știi: nici nu m-am gândit la asta, la ăsta. Nu de frică nu rostesc numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât vedea cu ochii. Cât de ciudat se simțea, își zise Sampath, cât de ciudat era modul în care reflecta la frumusețe. Era nesătul de ea, nesătul și lacom. Ar fi putut să o privească mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o trânti în fața fără nici un fel de ceremonie, apoi, fără să-l privească pe perceptorul districtual, se întoarse și plecă. Înalții funcționari guvernamentali nu mai știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Malik îi făcu un semn unui soldat negru. — Ali! Cel strigat se apropie repede: Da, domnule sergent. — Tu ești negru, ca sclavii tâmpitului ăstuia. El n-o să spună nimic, pentru că e targuí și crede că onoarea lui ar putea rămâne pătată pe vecie, dar akli sunt vorbăreți: le place să povestească ce știu și s-o găsi vreunul dispus să câștige niște bani și să-și scoată stăpânul dintr-o încurcătură - făcu o pauză scurtă. în seara asta du-le un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te teme... Nu sunt curist și nici n-am intenția să te fur. îi plăcu chipul acelui bărbat, obosit, marcat de ridurile unei vieți grele, aproape galben din cauza ceasurilor de muncă de noapte, cu pleoapele înroșite și o mustață căzută, pătată de nicotină. — Vino, insistă. Știu ce simți când ești singur într-un oraș ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puțin bagaj decât ai tu și o bucată de brânză sub braț - râse, făcând haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
voce rece, străină, pe care ea aproape că nu i-o recunoștea, o întrebă pentru ce-l caută, ce vrea, și că are de lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Fac minuni cu o periuță de unghii. Omul scutură din cap. Mergeți, atunci, dar grăbiți-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-am spălat suficient cât să evit să pătez tot ce atingeam, rezultatul era totuși jalnic; tipul ăsta de cerneală pare să-și croiască drum prin porii pielii. Asta mi-a mai amintit și de ultima ocazie În care mi se luaseră amprentele, una nu tocmai fericită. Mă hotărâsem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru mine. Am coborât amândoi la subsol, iar eu am deschis dulapul de față cu el. Cercetă rapid buzunarele hainei și conținutul rucsacului. Arma crimei fusese descoperită lângă femeia ucisă, așa că nu putea fi În căutarea ei. Poate vreo bluză pătată de sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din reflex, gantera În felul acela. Capătul de sus era plin de sânge. Deci, era vorba de un obișnuit al sălii, dar unul curat și ordonat, de vreme ce instinctul Îi dictase să așeze gantera cu partea murdară În sus, ca să nu păteze podeaua. Din spatele meu se auzi un zgomot care m-a făcut să tresar și să mă Întorc. Nu era decât o cutie goală de bere, care zdrăngănea pe trotuar. Mi-am dat seama, jenată, că-mi ridicasem pumnii ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părere că o anumită cantitate s-ar fi Împrăștiat sigur. Nu foarte mult, dar suficient. Iar persoana care a ucis-o stătea În mod evident chiar lângă ea. Am scotocit toată sala și n-am găsit ascunse pe nicăieri haine pătate de sânge. Ah, cât despre victimă, ea a fost cu siguranță lovită cu acea ganteră, ceea ce ne complică foarte mult existența. Întrebarea privind proveniența ei rămâne nerezolvată. Asta nu dă bine nici pentru Brewster, să știi. Ar fi putut intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o tuse slabă m-a făcut să mă trezesc dintr-un salt. XXXI Pentru mama mea adoptivă, care sosi cu câteva clipe prea târziu, prezența unui european de sex bărbătesc În inima apartamentelor ei trebuia explicată degrabă. Ca să nu-și păteze propria reputație sau pe aceea a fiicelor ei, preferă să spună adevărul, pe un ton pe care-l alese drept foarte patriotic și triumfător. Cine era acel străin? Nici mai mult, nici mai puțin decât farangui-ul pe care-l căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fac și eu întocmai ca el mai târziu, căci aveam convingerea că e ceva foarte bărbătesc, așa cum văzusem într-un film alb-negru american. Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prin această exclamație, De ce am scăpat noi. Biserica, cum nu se putea altfel, intră pe câmpul dezbaterii călare pe calul de luptă obișnuit, adică, planurile lui dumnezeu sunt cum au fost Întotdeauna, de nepătruns, ceea ce, În termeni curenți și puțin pătați de impietate verbală, Înseamnă că nu ne este permis să tragem cu ochiul prin crăpătura ușii cerului ca să vedem ce se petrece Înăuntru. Mai spunea biserica și că suspendarea temporară și mai mult sau mai puțin durabilă a unor cauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat de execrație În ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pantalonii și să umple spațiul acela gol, dureros, care se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este scrisă cu dăruire, emoție și grijă. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce este mai bine pentru fetiță, dar ea strigă, am uitat tot ceea ce am discutat în clipa în care i-am văzut fețișoara, ar fi trebuit să mi se interzică să o văd, iar eu mă uit la chipul ei pătat de primele semne de acnee, o fetiță, abia împlinise cincisprezece ani, o fetiță care căzuse într-o capcană, și spun, încă mai ai timp să te hotărăști, încă ești slăbită din pricina nașterii, odihnește-te puțin, poate că apoi lucrurile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete nerăbdătoare, sub unghii mi se adună firișoare de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbele ei m-au învăluit deodată într-o pace primordială, atât de profundă, încât moartea părea insignifiantă în comparație cu ea. Privește casa aceasta, spune ea, iar eu mă uit în jurul meu, înconjor cu privirea fotoliile tocite, încărcate de cărți, pereții întunecați, pătați de urmele degetelor noastre. De câtă vreme locuiți aici, întreabă ea, iar eu spun, de aproape zece ani, ne-am mutat înainte să se nască Noga, și ea zice, dar nu este aceasta adevărata ta casă, iar eu întreb încurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
justificări, ce are ea în comun cu însingurarea adevărată, totală, nimic, este doar Noghi a mea, singura mea copilă, care sparge zgomotos între dinți pizza aceasta crocantă, fața ei este încă albă ca laptele și moale, câți pistrui noi o pătaseră, buclele ei aurii îi încadrează fața ca o aură, Noghi, care nu mai are ce să îmi spună, care își ascunde singurătatea de mine, care nu îmi permite să mă apropii de ea, de parcă aș avea o boală contagioasă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca și cum o imagine amenințătoare s-ar fi dezvăluit privirilor sale, mă apropii de ea, îl văd pe Udi mergând de colo până colo prin salon, strângând în brațe copila aceea luminoasă, ochii ei sunt strâns închiși, gura ei deschisă îi pătează cămașa de lapte, iar el o leagănă și șoptește, șșt, șșt, șșt. A adormit, ne anunță el cu un zâmbet prostesc, am reușit să o adorm, ca și când ar fi fost vorba despre cea mai mare realizare a vieții sale, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu el, pe care numai eu le-am respectat, acum să își mai facă griji și viitorul. Nu te întreb nimic, spune el, mă privește cu ochi scânteietori, dar tu îmi poți povesti totul, încerc să zâmbesc, o lacrimă micuță pătează deja covorul în timp ce spun, soțul meu m-a părăsit în urmă cu exact o săptămână, niciodată nu am fost cu un alt bărbat, declarația rușinoasă îmi iese pe gură, dar el nu se retrage, îmi mângâie fața cu vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o protejăm excesiv pe această nouă musafiră, să nu cumva să o alungăm prin vorbe rostite prea tare. Îi urmăresc mișcările confuze plină de fericire, a scăpat furculița, apoi mă privește încurcată, imediat după aceea o bucățică de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fel de schimbare este vorba și care este prețul ei, numai când profeția mincinoasă va fi dată în vileag, vom putea afla, numai când leul își va fi înfipt deja colții în carnea ta. Stau lângă fereastră și privesc strada pătată de frunze galbene, părând a fi una cu totul nouă, dacă ar fi un alt drum pe care se ajunge aici, nu pe strada aceasta, să se intre în casă nu pe ușa aceasta, iar ea spune, mami, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]