1,724 matches
-
și din exterior că le este amenințată viața, iar copiii vor suferi mai mult, decid să se despartă. Certurile soldate cu agresiuni fizice sunt mai răspândite - contând și alți factori - în rândul familiilor tinere. Dar și împăcările încununate cu sex pătimaș sunt mai dese. Pe baza unor cercetări și a observațiilor cotidiene, L. Walker (1979) descrie trei faze ale ciclului violenței: a) acumularea tensiunilor și „plutirea lor în aer”. Partenerul (în speță, femeia) încearcă să detensioneze atmosfera, să se poarte cât
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Eminescu citire..., C. Pârlea, Misiunea scriitorului român, intervențiile polemice ale lui Stelian Popescu-Segarcea, între care aceea intitulată Vrem îndreptarea păcătosului profesor Eugen Lovinescu ș.a. Totuși, în afara unor asemenea texte tendențioase, în R. sunt găzduite frecvent și articole critice mai puțin pătimașe, care încearcă să oglindească prompt și obiectiv viața literară, așa cum se vede în cronicile semnate de Marin Radu Voinea și C. Pârlea (care scrie și sub pseudonimul Horia Șoimaru) sau în recenziile lui Petre A. Butucea și Stelian Popescu-Segarcea. Meritorii
ROMANIZAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-o chestiune - situația evreilor în România - care îl obsedează pe autor. În această pleadorie tendențioasă, poate interesa sub aspect literar „icoana limpede a ovreiului vechi”, zugrăvită cu o anume forță evocatoare. R.-R. susține că în literatură, și nu
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
scrierile literare în volumul Moara din vale (1894), pe când altele au fost publicate postum: La Roma (1903), Schițe și nuvele inedite (1911) și comedia într-un act Militărește (1913). Contrastând cu militantismul ziaristului, proza lui e romanțioasă și convențională. Iubiri pătimașe, intrigi de serai, idile rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este curată, fără construcții străine. Un stil viguros, încărcat de
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
artist însetat de ideal, într-o lume degradantă, situată cronologic pe la 1600. Cu Recviem rustic (1973) prozatorul se înscrie în tradiția romanului ardelean cu tematică rurală: el reconstituie, prin intercalarea planurilor narative, biografia erotică sinuoasă a unui ins impulsiv și pătimaș, a cărui siluetă se detașează pe fundalul satului transilvănean dintre anii 1916 și 1946. La granița dintre memorialistică și opera de ficțiune se situează volumul Pe undele misterioase ale memoriei (1995), în care autorul alătură fragmente memorialistice unor eboșe de
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
fazele controversei nestoriene și se deplînge schimbarea de atitudine a lui Ioan de Antiohia; în fine, într-o scrisoare adresată lui Alexandru de Hierapole, Eutherius reia argumentele împotriva cristologiei lui Chiril, încercînd să salveze măcar în parte frontul antialexandrin. Stilul pătimaș al epistolelor se regăsește și într-o operă transmisă în greacă și în latină printre scrisorile lui Atanasie sub titlul Confutații ale anumitor propoziții, în două recenzii (una abreviată), și pe care Fotie o cunoștea ca operă a lui Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
politicii externe) este semnat de Al. Macedonski, prezent în paginile revistei cu versuri (Noapte de mai, Supt stele, Leul, Homo sum) și cu o povestire, Metzengerstein, „pe jumătate imitată, pe jumătate tradusă”, din E. A. Poe. La rubrica „Bibliografie” este criticată pătimaș proza lui C. Mille. S. C.
REVISTA INDEPENDENTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289222_a_290551]
-
1962, iar editorial cu volumul Cronici literare, apărut în 1971 și distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. O bună caracterizare e formulată de Mircea Iorgulescu chiar de la prima culegere de cronici semnată de S., comentatorul văzând aici „un polemism pătimaș, dizolvat adesea în complicate maliții, camuflat alteori în «pure» dezbateri de principii”. „Spirit combativ și totuși de un polemism introvertit”, criticul ar fi „interesat mai mult de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât de
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Căci e nădejde în învierea de apoi./ Aceștia nu au vreodată carne la masa lor,/ Ci doar legume și tot rodul muncii fără vărsare de sânge./ Trăiesc în sfințenie, iar trupurile le sunt curate/ Nu sunt niciodată mânați de poftele pătimașe ale împreunării./ Nu cunosc nici arșița, nici gerul,/ Ascultători fiind în chip curat față de toate poruncile Legii./ Și noi ar trebui să le urmăm și să trăim în curăție./ Din toate relele nu mai există pentru ei decât munca și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ajutor de primar al Capitalei. Din 1866 până în 1877 colonelul S. este comandantul Legiunii a IV-a de Gardă Civică. În ultimii ani ai vieții trăiește mai mult retras. Om politic și publicist, S. se dovedește un temperament combativ, chiar pătimaș, preocupat de binele obștesc. A militat cu multă ardoare, în versuri sau în articole de presă (în „Reforma”, „Steaua Dunării”, „Dâmbovița”, „Românul” ș.a.), pentru cauza Unirii, pentru suveranitate și autonomie, clamând împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei, ai cărei membri se dovedeau, astfel, înrudiți cu cele mai de vază familii boierești moldovene. Cu același temei documentar și în acest spirit și-a gândit S. pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822, scrierea a fost întocmită între 1844 și 1856, dar publicată postum, în 1892. Cu o genealogie pe care o pretinde atât de falnică, arhondologul, căftănit cu de la sine putere boier velit
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
dintr-un proiectat roman Loria, dar care va fi editat abia în 1934, sub titlul Iubita din Paris. Traducerile sunt, de asemenea, orientate spre promovarea literaturii simboliste: din Émile Verhaeren tălmăcește G. Răceanu poemul Căldură, iar Iosif Bercovici transpune Fecioare pătimașe, Barbu Solacolu și Al. Westfried (care semnează V. Sandu) dau versiuni la poeziile Năzuințe și Cântecul IX de Maurice Maeterlinck, Emanoil Cerbu (sub pseudonimul Mircea Cerbul) tălmăcește din Albert Samain, iar Alexandru Munteanu din Walt Whitman. M.Ș.
SARBATOAREA EROILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând spre osmoza între fervoare și înalt, spre
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
1899, Ion Agârbiceanu, care mai dă schițe și alte poezii, semnate Alfius, iar Ion Rot și A. C. Domșa sunt autori de recenzii ori de studii închinate scriitorilor ardeleni. Al. Grama și-a tipărit mai întâi aici, în 1891, studiul obtuz, pătimaș și nedrept în care îl ataca înverșunat pe Mihai Eminescu. Cu scopul de a oferi începătorilor modele literare corespunzătoare ideilor estetice ale lui Grama, se traduce din Chateaubriand (Atala, Aventurile ultimului Abencérage). Alte tălmăciri din scrierile lui Fr. W. Weber
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
și temperament hipersensibil, cititor pasionat de literatură senzațională, dar și admirator fanatic al lui Mihai Eminescu, V. nu a reușit să depășească nici condiția de „proletar intelectual”, nici să-și cristalizeze talentul în creația literară. S-a risipit în articole pătimașe, fără idei originale, cum sunt Pornografie și naturalism, Artiștii cetățeni sau Teatrul modern. A lăsat versuri epigonice, de evident timbru eminescian, strânse postum în volumul Proză și versuri (1899), epigrame, unele cam obscene (Fin de siècle, 1892), instantanee din viața
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
moșia Jilavele din Ialomița. V. cere domnitorului cercetarea cazului și pedepsirea calomniatorului. Îndrăgostit de fiica Venețianei și acuzat de omor în scopuri ,,necuviincioase”, se dezvinovățește cu tărie: pledoaria sa aduce argumente de logică și de bun-simț, dar cuprinde și izbucniri pătimașe la adresa adversarului, precum și accente de un patetism sincer, expresii ale unui suflet chinuit. Rezultatul procesului nu se cunoaște; în anul următor, 1799, V. e ridicat de oamenii domnitorului Alexandru Moruzi, exilat și închis la Tulcea. Sfârșitul îi este învăluit în
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
la inefabilul frumuseții romantice. Există și alte elemente care trec dincolo de schemele poeziei galante: accente de disperare, o mai mare sinceritate, chiar încercarea de eliberare a confesiunii de opreliști. Tonul pasional ce răzbate de sub formele stângace este expresia unui temperament pătimaș. În satire, viziunea megaloscopică a defectelor omului și a tarelor sociale implică mizantropia unită cu presentimentul unui mal du siècle („Oriunde ai porni/În plină zi/ Ca noaptea întuneric vei găsi”), dar ele vorbesc mai ales despre un suflet sensibil
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
proză la „Adevărul literar și artistic” în 1923, iar editorial în același an cu o nuvelă amplă, structurată ca un microroman, Viața de student, apărută sub pseudonimul Marcel Olin, ca și romanele Femeia isterică (1925), Amor de vagabond (1927), Femeia pătimașă (1928), doar Eroare medicală sau sinucidere? (1936) fiind iscălit Mihail Zavergiu. Jurnalul unui medic și alte manuscrise inedite mărturisesc preocuparea lui Z. pentru dramaturgie, piesele Virusurile, Destinul, Exuberanța tinereții ș.a., inspirate din viața medicală, întâmpinând constant refuzul teatrelor de a
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
care macină lumea lui L.-F. Céline, departe însă de umorul negru al scriitorului francez și într-un registru stilistic neutru, prea puțin expresiv. SCRIERI: Viața de student, București, 1923; Femeia isterică, București, 1925; Amor de vagabond, București, 1927; Femeia pătimașă, București, 1928; Eroare medicală sau sinucidere?, București, 1936. Repere bibliografice: C. C. [Constantin Coman], „Eroare medicală sau sinucidere?”, „Naționalul nou”, 1936, 766; Constantin Coman, Cu dr. Zavergiu..., RP, 1936, 5 668; Gheorghe Corneanu, „Eroare medicală sau sinucidere?”, DMN, 1936, 10 776
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
Și în alte artes poeticae, directe sau implicite, V. țintește polemic excesul stilistic, „metafora și tropii”, care „te împiedică de miezul/ Cugetării să te-apropii”. Deși rebel, el nu este un nihilist. Pune în stare de tensiune o continuă și pătimașă căutare a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și tulburătoare presimțiri ale inefabilului și realizează o tăietură disociativă între poet și om: adevărata poezie ar fi aceea trăită; cea scrisă devine doar expresia amânată
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
fără șansă de tipărire, pe la 1830-1831, cuprinde istoria domnilor fanarioți Alexandru Ipsilanti (a doua domnie), Constantin Hangerliu (concis), Alexandru Moruzi, continuându-se cu domniile scurte și repetate ale lui Mihai Suțu, Alexandru Suțu, Constantin Ipsilanti. Abuzurile fanarioților îi provoacă autorului, pătimaș și veninos ca mai vechii cronicari munteni, resentimente puternice, violent exprimate. Țara se află sub permanenta amenințare a atacurilor și jafurilor turcilor lui Osman Pazvantoglu, pașa din Vidin, un rebel față de puterea, în declin, a Imperiului Otoman. În timpul domniei lui
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
îi făceau bine, nepătimaș față de cei care nu-l iubeau. L-am cunoscut ca pe un om vesel, chiar atunci când era serios, coleg și prieten de nădejde, receptiv la observații critice întemeiate, ironic față de cei care își declamau neputințele științifice, pătimaș chiar față de cei care interpretau eronat realități arheologice evidente. Dumnezeu să-l odihnească printre aleșii Săi. Vasile Chirica La aflarea tristei vești privind decesul bunului coleg și prieten, arheologi preistoricieni din Țară (prof.dr. M. Cârciumaru și conf. dr. M. Anghelinu
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
populare și trecea sub semnul tezismului și al idilismului opera unor mari scriitori, e criticată în articole virulente de „Viața românească”, „Țara noastră”, „Luceafărul” ș.a., ridiculizată în epigrame, cronici versificate etc. Între Z. și adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903 de articolul Literatura românească și scriitorii transilvăneni, publicat în „Revista idealistă”, unde erau atacați pe nedrept Ioan Slavici, precum și alți scriitori de peste munți. Ostilitatea față de ceea ce autorul numește „poporanism” (termen prin care înțelegea întreaga literatură
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
reale, autorul semnalează „realități armonice”, conduse de principiul „concordanței în diferitele părți ce le compun”. În felul acesta se „atinge clasicitatea”, opera fiind „la adăpost de mode”. Articolele politice învederează, în egală măsură, posibilități de analiză pătrunzătoare și vocația combativității pătimașe, ceea ce impune reconsiderarea imaginii lui Z. în conștiința multor contemporani și a posterității, el fiind văzut îndeobște ca un personaj excesiv de protocolar, trufaș, cu fumuri aristocratice. Unele intervenții exprimă situări curajoase, sfidări chiar la adresa monarhiei, atitudini demofile riscante. Amintirile, ca
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
oamenilor sau să le furnizeze tuturor un temei pentru libertate 29. Ideile lui Macdonald au fost susținute, în epocă, cu mult aplomb, de către Helen F. Robinson. Lucrarea ei Precedents and Promise in the Curriculum (1966) este nu numai o pledoarie pătimașă în favoarea „curriculumului concentrat pe persoană” (person-oriented curriculum), ci și un atac virulent împotriva „structurii școlare curente” (current school structure), considerată dezumanizantă. După ea, reconceptualizarea școlii și a curriculumului trebuie să fie focalizată într-o singură direcție: cultivarea autocunoașterii prin formarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]