5,724 matches
-
se desfășură fără probleme. Cristi băgase bocancii într-o sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie mirosul în mașină. E de-a dreptul toxic, explică el râzând, arătând spre bocceluța pe care tocmai o făcuse. Ileana își sunase colega care deja îi aștepta la școală. După ce făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comandantul se străduise să prindă privirile lui Toma, încercând să-i amintească de discuția lor de la birou. Cristi se făcu că nu vede și ieși repede din casă însoțit de fiica lui Pop. Aruncă în portbagaj geanta cu mâncare și pătura pe care le-o dăduse coana Maria și se urcă în mașină. Ileana îl urmă imediat și porniră imediat la drum. Nu prea sunt de acord ai tăi cu excursia noastră, spuse Cristian, în timp ce conducea spre ieșirea din oraș, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrei să spui? Nimic, răspunse Godunov, întorcându-se și făcându-se că pleacă, lasă, iartă-mă că te-am deranjat! Nu, ia, stai! Unde pleci? După ce dai buzna peste mine în puterea nopții, acum vrei s-o ștergi englezește? Aruncase pătura sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943-1944, cînd se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne-a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El nu e stânjenit de nerușinarea vagabondului și nici tulburat de eticheta prințul. Dar dna Nichols aparținea unei clase bine definite, din ce în ce mai gălăgioasă în ultima vreme pătura inferioară a clasei de mijloc. De fapt, tatăl ei era polițist și, sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce putere avea ea asupra căpitanului Nichols, dar nu cred că asta se datora dragostei. N-am auzit-o niciodată vorbind, dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr, și Grosspeil, un alsacian a cărui familie se expatriase cu patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lucru, doar că e cu douăzeci de ani mai în vârstă și are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche a tras de un colț al păturii, apoi și-a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și acoperi corpul micuței cu pătura udă de lână. Erau așteptați domnii din V. Sosiră în sfârșit, însoțiți de primar, care avea înfățișarea din zilele proaste, cea pe care o ai când ești smuls din pat la ore nu tocmai creștinești și pe o vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și o privi pe Belle de jour o bună bucată de vreme. Ceilalți așteptau un cuvânt, un suspin, de altfel o cunoștea bine, o vedea mereu, sau aproape mereu, când mergea să se îndoape la RĂbillon. Privi trupul micuț de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ouăle nu mai vin. Atunci tânărul Brăchut consimte să dea detalii, iar celălalt îl ascultă, murmurând din când în când „bine, bine, bine...“. Minutele trec. E la fel de frig în continuare. Până la urmă gâștele au dispărut. Apa curge. Un colț al păturii se udă, curentul îl vântură într-o parte și-n alta, îl face să se miște, ca o mână care bate măsura, se scufundă puțin și apoi reapare. Dar judecătorul nu vede nimic. Ascultă relatarea junelui Brăchut, nu pierde nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în schimb. Bău câteva păhăruțe de rachiu cu Bourrache, care o trezi dimineața, fiindcă Barbe adormise cu capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia acum din toate părțile. Bătrâna servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric, iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine - mie judecătorul nu-mi adresase nici un cuvânt -, nu se schimbase nimic. Medicul plecase la un moment dat, cu geanta și mănușile lui de piele. O lăsase pe Belle de jour, sau mai curând forma trupului ei de fetiță, sub pătura udă. Pe canal apa continua să curgă cu repeziciune. Mi-am amintit atunci o formulă grecească, fără să mi-o aduc aminte totuși prea bine, care zicea ceva despre timp și despre apa care curge, câteva cuvinte simple care spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Până la urmă, au venit doi brancardieri, în bluzele lor albe și subțiri, plini de o naivă încredere, încercând să se scuture. Veneau de la V. și se învârtiseră mult până să găsească locul cu pricina. Judecătorul le făcu semn indicându-le pătura: — Îl puteți lua de-aici, le-a zis. Auzindu-l, ai fi spus că era vorba despre un cal sau de o măsuță pentru cafea. Am plecat. Fără să mai spun nimănui nimic. Dar a trebuit să mă întorc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre ei? N-oi fi nebună... Pe procuror prefer să-l văd de departe. — Și atunci? Atunci m-am întors înapoi. — I-ai lăsat așa? — Ce voiai să fac? Să merg să le țin o lampă, să le duc o pătură? — Și micuța, ești sigură că era ea? — Păi ce spui, o copilă cu o scufiță galbenă ca aurul nu vezi pe toate străzile, și apoi o-ntâlnisem mai devreme, când intra la mătușa ei. Ea era, poți să mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
același lucru „Eu am fost, da, eu am fost!“. Pielea îi era vineție, pătată din loc în loc de răni roșiatice, vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare începuseră deja să i se înnegrească sub efectul înghețului. Despiaux îl înveli cu o pătură și îl ajută să meargă până înăuntru. Matziev i se alătură din nou lui Mierck. Băură în cinstea reușitei lor. Frigul îl dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să-l facă să tacă. Îi dădu să bea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a întors pe toate fețele. — Ai răspunsul acolo? l-am întrebat, fără să stau pe gânduri. Ne știam de multă vreme, și îmi era dator: închisesem ochii în 1915, când fiul lui cel mare, un neisprăvit, crezuse că materialele armatei, pături, gamele și rații, depozitate în hangarele din apropierea Pieței Libertății, erau ale lui. Urlasem la idiot, iar el pusese totul la loc, după care nu a mai trebuit să fac raport. Nimeni nu observase nimic. — Nu mai sunt aici... îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chinuitori și triumfali, au avut tot atât de puțină semnificație reală În viața sa câtă are „școala pregătitoare“ americană - strivită cum este sub călcâiul universităților - În viața americană În general. Noi nu posedăm un Eton, ca să putem crea conștiința de sine a păturii de guvernanți. În schimb, avem „școli pregătitoare“ curate, flasce și inofensive. Amory a luat un start complet greșit, fiind considerat În general un tânăr Înfumurat și arogant și fiind unanim detestat. Juca fotbal american cu Îndârjire, alternând o nesăbuită inventivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două zile fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te uiți. Stai În mijlocul Încăperii și, până nu-și dă seama fantoma ce intenții ai, sari de-a dreptul În pat. Niciodată nu mergi Încet spre pat. Gleznele sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de strigoi. Odată vârât sub pături, ești În siguranță. Strigoiul poate să zacă sub pat până-n zori. Ție nu ți se Întâmplă nimic. Dacă ai totuși temeri, Îți tragi pătura peste cap. Foarte interesante chestii, nu, Tom? — Nu-i așa? Alec radia de plăcere. — Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încet spre pat. Gleznele sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de strigoi. Odată vârât sub pături, ești În siguranță. Strigoiul poate să zacă sub pat până-n zori. Ție nu ți se Întâmplă nimic. Dacă ai totuși temeri, Îți tragi pătura peste cap. Foarte interesante chestii, nu, Tom? — Nu-i așa? Alec radia de plăcere. — Și toate inventate de mine- Sir Oliver Lodge al Lumii Noi! Amory trecea din nou printr-o fază când Îl delecta enorm viața de colegiu. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și rece. Apoi a auzit niște șoapte Încordate la nici trei metri de el. - Să nu faci nici un zgomot! Era glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la urechi niște zgomote mai puternice, venind de undeva de pe coridor. Un murmur de voci bărbătești și o bătaie repetată, Înăbușită, În uși. Amory și-a aruncat păturile de pe el și s-a apropiat de ușa băii. - Doamne! s-a auzit din nou vocea fetei. Va trebui să le deschizi! - Șșșt! Brusc, o bătaie insistentă, fermă, s-a auzit la ușa dinspre coridor a camerei lui Amory și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]