1,077 matches
-
devin vizibile și active ca resurse literare tot în funcție de aproprierea unor cadre de reflecție în spațiul românesc. Angajarea interiorității în literatură printr-o figură a "vocației literare" depinde astfel de etica romantică a misiunii și de pătrunderea, tot în preajma Revoluției pașoptiste, a ideilor legate de "chemarea națională" care străbate existențele individuale și le dă sens. Analiza geniului și a productivității literare se referă în fond la relația unui popor cu lumea lui, în sensul foarte larg pe care îl putem da
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
explicită: "făcură apel la multitudini, la toți câți nu știa nici ce este justiția sau dreptatea, ca să-și dea acele populațe votul sau părerea"39. Până aici reflecția lui Heliade Rădulescu nu diferă fundamental de aceea a contemporanilor săi. Toți pașoptiștii pleacă în acțiunea de reformare a Țărilor Române de la ideea unui corp social dezagregat. În acest sens, Nicolae Bălcescu vorbea despre lipsa de coeziune socială a "lucrătorilor" și "arendașilor" care compuneau societatea românească istorică. Individualiști, rispitori, nelegați de pământ sau
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Individualiști, rispitori, nelegați de pământ sau de avere, "lucrătorii și țăranii arendași sunt un element de slăbiciune și de dezordine"40. Diferența o face modul de soluționare a acestei stări anomice a comunității naționale și mai ales reprezentarea progresului social. Pașoptiștii vor căuta prin noțiunea "poporului"41, să denumească o agregare radicală, revoluționară a corpului social, să ofere societății mijloace prin care aceasta să își realizeze unitatea. Ca să rămân la același exemplu pe care l-am evocat deja, cel al lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
complexitate sau de tipicitate a obiectului oferită în descrierea unui străin. Nu trebuie să "simți" calitățile materiale ale obiectului pentru a putea spune că e un exemplar "frumos" al clasei sale. Aceeași atitudine admirativă a funcționat și în literatură. Când pașoptiștii apreciază ritmul simplu sau rima monotonă specifice genului folcloric, sau când țin să sublinieze fidelitatea față de lexicul regional, ei califică estetic ilustrarea corectă a unei poetici, caracterul popular al unei poezii populare. Sigur că e foarte ușor de deconspirat natura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îngrijită de N. Georgescu, Floare Albastră, București, 2005. Bolliac, Cezar, Scrieri, I-II, ediție îngrijită de Andrei Rusu, Minerva, București, 1983. Budai-Deleanu, I., Țiganiada, ediție îngrijită de Florea Fugariu, Minerva, București, 1981. Cornea, Paul, Mihai Zamfir, Gândirea românească în epoca pașoptistă. 1830-1860, I-II, Editura Pentru Literatură, București, 1969. Densușianu, Aron, Cercetări literare, ediție îngrijită de Georgeta Antonescu, Dacia, Cluj-Napoca, 1983. Densușianu, Aron, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Frații Șaraga, Iași, 1888. Documente privitoare la economia Țării Românești (1800-1850
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Encicolepedic, Bucureşti, 2001. Tomoiagă, Radu, "Istoria conceptului de geniu", Revista fundațiilor regale, vol. VI (1939), nr. 1, pp. 132-143; Personalități și tendințe în perioada pașoptistă, Minerva, București, 1976, pp. 285-296; Revista de filosofie, vol. XXV (1978), nr. 2, pp. 231-238. Tomoiagă, Radu, Ion Eliade Rădulescu: ideologia social-politică și filozofică, Editura Științifică, București, 1971. Trabant, Jürgen, Traditions de Humboldt (1990), Editions de la Maison des sciences de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a lui Radu Tomoiagă, autor al unei teze de licență pe acest subiect. Sub titlul "Istoria conceptului de geniu" s-au publicat fragmente în Revista fundațiilor regale, vol. VI (1939), nr. 1, pp. 132-143, în Personalități și tendințe în perioada pașoptistă, Minerva, București, 1976, pp. 285-296 și în Revista de filosofie, vol. XXV (1978), nr. 2, pp. 231-238. 79 Jefferson, Genius in France, capitolul 3 "Language, Religion, Nation" § 1093. 80 Din păcate, nu am putut fructifica reflecția lui Jean-Alexandre Perras, L
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și morți, există căci sunt dictate de... Regulamentul Organic", apud Gheorghe Stoica, "Începuturile statisticii oficiale românești", Revista de statistică, vol. XVIII (1969), nr. 1, pp. 34-35. 4 Teodor Diamant, "[Comerciu]", în Paul Cornea și Mihai Zamfir, Gândirea românească în epoca pașoptistă. 1830-1860, II, Editura Pentru Literatură, București, 1969, pp. 8-9. 5 "Înștiințare despre Gazeta Românească din Eși", în Ion Bianu, Nerva Hodoș, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, III, 1809-1830, Socec, București, 1912-1936, p. 615. 6 Ștefan Margela, Gramatică russască și rumâniască
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Bălcescu, Opere, I, Partea întâi. Scrieri istorice, politice și economice, ediție îngrijită de G. Zane, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1940, p. 273. 41 Trimit la studiul fundamental de semantică istorică al lui Paul Cornea, "Cuvântul "popor" în epoca pașoptistă: sinonimii, polisemii și conotații", în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Eminescu, București, 1980, pp. 208-243. Despre încărcătura idealizantă a cuvântului și despre reinterpretările cu caracter radical revoluționar pe care le implica, la pp. 226-239. 42 Heliade
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noului, din care făceau parte spătarul Durmuz, paharnicul Tudor Sion, dar și Vasile Mălinescu, care adesea „a arătat către slujbașii Cârmuirii împotrivire", formând „asociație patriotică" a vasluienilor, al cărei secretar era chiar Teodor Rășcanu, avea strânse legături cu activitatea altor pașoptiști - Cuza, Kogălniceanu... Grăitoare în acest sens este scrisoarea lui Al. I. Cuza din 9 iunie 1846 trimisă lui Iordache Lambrino din Bârlad în care, trecând în revistă situația politică din țară, concretiza: „Aici nimic nou în afară de sosirea condamnaților politici, surghiuniți
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de germani (Eugen Horvath, Klima Helmut, Rolf Kutschera). Există multe recenzii dedicate și istoricilor români: C. Bodea, Moise Nicoară; Ion Naghiu, Catechismele catolice românești sec. XVII-XVIII; Șt. Pascu, Despre Horia; Ion Stanciu, Istoricul Liceului „Gh. Lazăr” Sibiu; S. Dragomir, Revoluția pașoptistă ardeleană; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei; Vl. Ghidionescu, `nvățăm`ntul românesc din Ardeal; D. Prodan, Teoria imigrației românilor din Principate `n Ardeal `n sec. XVIII; D. Popovici, Literatura română `n epoca Luminilor. Cea mai importantă `nsă este cea dedicată lucrării Știința
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se îneca de prăjina ce i se aruncă spre scăpare". Atunci când Kogălniceanu susținea acest lucru, în capitala Moldovei, în bătrâna cetate a Ieșilor, se întemeia Școala Normală "Vasile Lupu", instituție care avea să pună în practic ă gândurile exemplarei generații pașoptiste, al cărei reprezentant de frunte era Mihail Kogălniceanu. În șirul sărbătorilor de peste an există, evident, o ierarhizare, noi azi resimțind acest fapt mai ales în preajma Sărbătorilor de iarnă (din păcate, folosite ca prilej de a face multe, prea multe cumpărături
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
al consolidării forțelor conservatoare ale societății românești, în speță a marii boierimi. Marele curent liberal care străbătea Europa și care avea să izbucnească în toată plenitudinea sa în „primăvara popoarelor” din 1848 a ajuns și la București și Iași. Generația pașoptistă a văzut în Rusia și în Regulamentul Organic principalul reazem al forțelor care se opuneau renovării economice, sociale și politice a Principatelor Dunărene. Nicolae Iorga a subliniat, pe bună dreptate, că un factor de tensiune în relațiile româno-ruse a fost
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
colectivă românească (uneori, acești consuli nici măcar nu erau ruși, ca, de pildă, Ruckman, în Țara Românească). Intervenția Rusiei în reprimarea Revoluției de la 1848 a intensificat sentimentul de ostilitate al forțelor înaintate ale societății moldo-muntene față de Rusia imperială. Ca întreaga generație pașoptistă europeană, și segmentul ei românesc a văzut în autocrația țaristă principalul obstacol în calea progresului societății românești. Declarațiile, memoriile și corespondența conducătorilor Revoluției române de la 1848 abundă în formulări ostile la adresa Rusiei, denunțată ca „jandarmul Europei”. Războiul Crimeii (1853-1856) a
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
cîțiva termeni conțin în mod clar judecăți de valoare, considerate de autor ca automate și indiscutabile: modern e folosit ca termen pozitiv, elitism e un cuvînt negativ. Polaritatea se poate verifica în context, prin asocierea cu alți termeni: generația elitiștilor pașoptiști deturnează idei și sensuri, nu se sfiește să facă uz de ele; în sfera elitismului se situează elementarul, neraționalul; "idealurile elitiste au deformat idealurile moderne" (p. 10) ș.a.m.d. Chiar termenul paramodern sugerează o imperfecțiune față de standardele recomandate (e
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
îi scria lui Ion Ghica: ,}ara noastră n-are arme, n-are oștire... Noi aici ne vom lupta cu cuvîntul, cît vom putea. Nu trebuie a pierde însă nădejdea. Dumnezeu veghiază asupra României". Muindu-și nu o dată condeiul în cerneala pașoptistă, N. I. Herescu emite considerații cu iz oracular nu doar în raza unor evenimente ce, pentru ochiul nostru, s-au consumat deja, ci și privitoare la evenimentele încă în curs de desfășurare, la cele ce alcătuiesc eposul prezentului nostru istoric, al
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
tineri" reveneau de la studii din Paris, Berlin sau Viena, aducând cu ei ,drept armă" nu doar ,bețișorul de promenadă", ci și pistolul sau spada de duel. Der zeitgeist era deci propice practicării duelului printre fiii de boieri și intelectualii români. Pașoptiștii dueliști După eșecul revoluției, între pașoptiștii români aflați în exil conflictele s-au ținut lanț, fie între ,ambele clici, a lui Rosetti și șa luiț Eliad" (cum îi scria N. Bălcescu lui A.G. Golescu, la 24 martie 1849), fie între
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
Berlin sau Viena, aducând cu ei ,drept armă" nu doar ,bețișorul de promenadă", ci și pistolul sau spada de duel. Der zeitgeist era deci propice practicării duelului printre fiii de boieri și intelectualii români. Pașoptiștii dueliști După eșecul revoluției, între pașoptiștii români aflați în exil conflictele s-au ținut lanț, fie între ,ambele clici, a lui Rosetti și șa luiț Eliad" (cum îi scria N. Bălcescu lui A.G. Golescu, la 24 martie 1849), fie între diverși protagoniști. Dar disputele nu aveau
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
la 24 martie 1849), fie între diverși protagoniști. Dar disputele nu aveau la bază atât rațiuni ideologice sau politice, cât financiare și conspiraționiste. Încălcarea regulilor conspirației și dezvăluirea înțelegerilor din cadrul societăților secrete pe care le frecventau au fost mereu între pașoptiști motiv de ceartă și chiar de dueluri. La 16 decembrie 1850, de pildă, la Paris, Vasile Mălinescu (fiul banului Iordache Mălinescu) s-a luptat în duel cu Dimitrie Bolintineanu pe motiv că acesta ar fi deconspirat ,un angajament secret". Bălcescu
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
rigoarea și necruțarea unor proceduri clinice. Temeinic și meticulos, autorul ia probe din materia vie sau moartă a culturii autohtone, inventariază și sortează atitudini și argumente, urmează cursul estetic-evolutiv al literarului constatând, totodată, progresia complexelor înseși, rafinarea lor. În timp ce pentru pașoptiști întârzierea noastră istorică, rămânerea în urmă oferă impulsul unor febrile înfăptuiri culturale, la autorii mai noi conștiința handicapului este mult mai acută, aproape mutilantă. Deși sincronizarea cu prezentul cultural occidental e în perioada interbelică aproape realizată (cel puțin pe versantul
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
a Americii! Cu mai puțină demagogie patriotardă ("Nu ne vindem țara!"), Ungaria, Cehia și Polonia au știut să-și pună în evidență potențialul, mai ales cel uman, renunțând la fantasmagoriile "independenței economice" a țării - un concept valabil, eventual, în Europa pașoptistă, dar cu totul ridicol în lumea globalizată de azi! Ce e drept, și ungurii, și cehii, și polonezii au știut când să se opună forței agresive a exteriorului. Budapesta 1956, Praga 1968, Gdansk 1970 sunt momente istorice care explică prosperitatea
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
gîndit nu o dată la felul în care au trăit astfel de evenimente oamenii de dinaintea noastră, în alte vremuri, în alte secole. M-am gîndit la Goethe care l-a întîlnit pe Napoleon, proaspăt ocupant al unei părți din Germania, la pașoptiști, sărbătorind dubla alegere a lui Cuza, la Iorga primind vestea ultimatumurilor date României de ruși și de nemți în vara lui 1940 și la atîția alții confruntați cu ocupații, refugii, războaie și revoluții. Deși nu lipsesc din nici o epocă, evenimentele
Pulsul istoriei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16656_a_17981]
-
și literele, dl. Isărescu n-a înțeles că singurul instrument de conducere al unui prim-ministru român e parul. La noi, nu poți fi mag, fără ciomag! Am ieșit din deșertul comunist și nu putem dobândi peste noapte conștiința de pașoptiști luminați. în plus, pașoptiștii erau băieți cu dare de mână, boieri dispuși să dea ei ceva țării, nu s-o spolieze cu sălbăticie, așa cum fac "reformatorii" de azi. Un singur exemplu de funcționare a politicii în România: în urmă cu
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
n-a înțeles că singurul instrument de conducere al unui prim-ministru român e parul. La noi, nu poți fi mag, fără ciomag! Am ieșit din deșertul comunist și nu putem dobândi peste noapte conștiința de pașoptiști luminați. în plus, pașoptiștii erau băieți cu dare de mână, boieri dispuși să dea ei ceva țării, nu s-o spolieze cu sălbăticie, așa cum fac "reformatorii" de azi. Un singur exemplu de funcționare a politicii în România: în urmă cu câteva zile, dl. Isărescu
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
teză exact opusă, ea însăși mai spectaculoasă decît simpla recunoaștere a valabilității celeilalte (se înscriau în opoziție atît Lovinescu, zicînd că civilizația românească a evoluat de la formă la fond și considerînd reacționară teza maioresciană, cît și Călinescu, observînd paradoxul că pașoptiștii, pe care-i viza teza, aveau mai curînd fond decît formă). Un exemplu și mai frapant, pentru că este punctual, îl reprezintă versul bacovian din poezia Plumb (care dă și titlul volumului din 1916): „Dormea întors amorul meu de plumb.” Probabil
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]