1,076 matches
-
înțelegere a lucrurilor și de la un mai strâns contact cu istoriografia europeană, le-a dezvoltat ți le-a îmbinat într-un tot unitar și pe care le-a prezentat într-o formă deosebită. Cuvântul a reprezentat o chintesență a ideilor pașoptiste asupra istoriei naționale. Ideile expuse aici, prezintă modul în care Mihail Kogălniceanu s-a apropiat de istorie, ele putând fi considerate și ca o profesiune de credință a marelui patriot. Semnificativă este chiar maniera în care Mihail Kogălniceanu încearcă să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
vedere istoria îi apare ca o inestimabilă valoare, cunoașterea ei trebuind să constituie o preocupare esențială. Dacă însă, în ansamblul său, istoria are un interes general pentru fiecare popor în parte importanța maximă prezintă istoria națională. Această credință comună gânditorilor pașoptiști trebuie pusă, în legătură cu cerințele epocii, cu climatul romantic al vremii. Originile ei pot fi puse în legătură cu renovarea modalității de considerare a trecutului de către umanism, curent strâns legat de cultivarea istoriei naționale. La cărturarii noștri din secolul al XVII lea, însemnătatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
războiul pentru independență, Ed. Militară București, 1977. Cristian, Vasile, Istoriografie generală, Ed. Did. și Ped., București,1979. Idem ,Istoria la Universitatea din Iași, Iași, 1985. Idem, Cum s-a înfăptuit România modernă, Ed. Univ. „A.I.Cuza” Iași, 1993. Idem, Istoriografia pașoptistă, Ed. Univ. Al.I. Cuza, Iași, 1996. Damian, Gheorghe, Războiul ruso-româno-turc, Ed.Tipografiei „Universitara” București, 1904. Documente privind istoria României. Războiul pentru independență, volumul I-IX Ed. Academiei, București, 1952-1954. Dragnea, Radu, Mihail Kogălniceanu, București, 1926. 82 Erbiceanu, Constantin, Mihail
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în perioada "regenerării naționale", în care consubstanțialitatea dintre valorile tradiționale și noile achiziții devine decisivă pentru cultura românilor din perioada Luminilor. Concilierea dintre discursul spiritual și planul istoriei separate în mediul occidental în secolul al XIX-lea este realizată de pașoptiști printr-o sinteză rodnică, care dă măsura "miracolului românesc" din secolul al XIX-lea. Secțiunea a treia a volumului, intitulată Biserica în timpul prigoanei comuniste conține câteva studii de caz extrem de profitabile pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să semnifice raportul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vârstă"24. Tabloul generațiilor, realizat de Al. Piru, în Discursul critic 25, alătură generațiile literare la cele biologice, realizând grupări, întinse pe etape de 33 ani. Astfel, cea dintâi generație ar fi cea născută în anul 1830, fiind cea a pașoptiștilor, cea de-a doua ar debuta în anul 1863, odată cu apariția "Junimii" și a maiorescianismului, ea fiind consacrată marilor clasici, cea de-a treia, mult mai diversificată și mai complexă decât primele două, începe în 1893, fiind coagulată în jurul "Sămănătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar într-un mod mai sugestiv, drept un revelator ideologic, drept reflexul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalități. E suficient să urmărim destinul postum al legendei napoleoniene, pentru a vedea în Napoleon în cel al romanticilor, al pașoptiștilor și al scriitorilor tineri de la sfîrșitul secolului una dintre imaginile privilegiate, în jurul căreia se cristalizează, prin diversitate și contradicții, ambițiile, elanurile, fantasmele și certitudinile fiecărei generații. Valorile încarnate de personajul Pinay, valori ce continuă legenda lui Raymond Poincaré și a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
fost surprins să constat cât de frecvent se califică Revoluția din Decembrie ca o minune, ca un eveniment miraculos, depășind orice așteptare și chiar putința noastră de a-l integra logic în durata colectivă. Mi-am adus aminte că nici pașoptiștii nu înțelegeau altfel propria mișcare. Bălcescu însuși, în plin tumult partizan, îi scria unui prieten despre "minunea și miracolul revoluției ce va schimba fața lumii". Orice ruptură intempestivă cheamă ideea de intervenție divină, un scenariu providențial, unde actorii nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
politice de durată. Pentru orice spirit lucid, era limpede că programul trebuie să înceapă cu asigurarea unui stat viabil și autonom, ceea ce voia să însemne Unirea Principatelor, căci libertatea presupune putere, iar puterea se întemeiază pe unitate. Este meritul generației pașoptiste (cei mai de seamă comilitoni se născuseră pe la 1820) de ar fi știut să pună la lucru un program care să întrunească destule adeziuni pentru a fi realizat. Decisiv a fost, desigur, întâiul pas, făcut la 24 Ianuarie 1859, când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
inteligența rusă? Cum se definea, la rândul său între țar, împărat, revoluție Polonia? Cum se prezintă "discipolul român" al ideologiei revoluționare? Ultima chestiune e cea mai amplu tratată în volum. Altele se ocupă mai departe de revoluție și contra-revoluție Franța pașoptistă, autocritica franceză și critica rusă, intelectualii ruși între popular și național. Curioasă în viziunea autoarei, e contradicția dintre starea de spirit a metropolei ("la France s'ennuie") și aceea a tinerilor români veniți la studii. Dacă emigrația polonă se afla
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, C. A. Rosseti, I. Ghica, G. Barițiu, se perindă în această carte, pe care autoarea însăși o definește ca eseu, un eseu mustind totuși de informație precisă și desfășurând captivante analize de text. Revin insistent numele istoricilor pașoptiști Kogălniceanu și Bălcescu, prezentați ca "produse ale școlii franceze". Cândva, Catherine Durandin s-a ocupat, sub același unghi de Xenopol și Iorga. Tentativa de a integra, acum, discursul fondator de suveranități naționale în acel universalism juridic aflat în plină expansiune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
resping modelul francez (Herzen, Bakunin etc.), în timp ce reprezentanții popoarelor mai mici, românii de exemplu, se complac în discipolat și obediență, întorcându-se apoi repede la "jocurile ascunse ale diplomației", la compromis și negociere. Dimpotrivă, un Bakunin nu vedea în revoluția pașoptistă decât o comedie și recomanda întoarcerea la realitățile populare, la adevăr și sinceritate. Firește, e o perspectivă ce angajează destinul istoric al Rusiei în ansamblu și care ne aduce aminte oarecum de reflecțiile lui Herzen din De l'autre rive
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
către finele secolului XVII, nu era altceva decât proiecția firavă a acestei idei, ca și planul unei Românii întregite și suverane conceput de patrioții de la 1838, în frunte cu I. Câmpineanu. Ce alta dorea C. Negri, curând după eșecul revoluției pașoptiste, atunci când se rostea, în numele unei întregi generații: "Suntem milioane de români răzlețiți. Ce ne lipsește ca să fim un neam tare? Unirea. Numai Unirea"? Sau când Bălcescu își exprima, angajând viitorul, credința neclintită că "România noastră va exista... e orb cine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
zis și a unei școli/grupări care să acționeze sistematic pentru promovarea unei ideologii; formule estetice diverse (realism de factură populară, realism obiectiv, realism psihologic, de proiecție mitică/epo peică etc.); se manifestă sincron cu alte curente, începând cu perioada pașoptistă, continuând cu cea a marilor clasici și atingând apogeul în perioada interbelică; în epoca postbelică se manifestă ca „realism socialist“, apoi, printro autentică recuperare, ca neorealismul „obsedantului deceniu“. - Reprezentanți: N. Filimon, I. Creangă, I. Slavici, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, L.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui Vasile Alecsandri, care a scris farse, vodeviluri, comedii de caractere și de moravuri (Chirița în Iași, Chirița în provincie etc.). În epoca marilor clasici, I.L. Caragiale instituie prin comediile sale un stil dramatic ce prefigurează cu strălucire
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte”. Poet sensibil la suflul epocii, cu rădăcini adânci înfipte în solul național, Labiș e un romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui sufletească se adună elanuri, neliniști, aspirații, o chemare obsesivă a spațiilor silvestre, marine și siderale, a atitudinilor amețitoare și a adâncurilor abisale, a zvonurilor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună...”). Marșul, scris cu entuziasm patriotic la înființarea oștirii naționale, vestește, în tonul său avântat, poezia pașoptistă. Depășind, prin varietate tematică, lirica vremii, C. se remarcă prin expresia în acord cu o nouă sensibilitate: cu naturalețe și simplitate, reflexivitatea și sentimentul comunică în poezia sa de interogație interioară și de atmosferă. Neajungând să-și fructifice pe deplin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și de la bătrânii cronicari, de la sârguincioșii traducători și pedanții pedagogi „luminători”, de la trubadurii melancolici sau învăpăiații pașoptiști până la acei cărturari și poeți care, precum Ion Heliade-Rădulescu, ajung să încunune strădaniile unor generații anterioare și deschid perspective mai înalte cugetării literare, aureolată prin gândirea eminesciană. O viziune mobilă, dialectică susține acest studiu, unde, ca într-o dioramă, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
și a lui Florea Stănculescu, arhitect, profesor universitar. Absolventă a Școlii Centrale de Fete din București (1946), S. a urmat tot aici cursurile Facultății de Litere și Filosofie (1946-1950), lucrarea de licență, susținută în 1957, intitulându-se Concepțiile estetice ale pașoptiștilor. Frecventează în aceeași perioadă și cursurile Institutului de Teologie, încheiate în 1956. Își desăvârșește formația filosofică prin elaborarea, în cadrul Universității bucureștene, a tezei de doctorat Conceptul de natură în arta modernă (1974), bază a cercetărilor ulterioare despre Constantin Brâncuși, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Sturdza, el face față mai multor schimbări de regim, de la fanarioți la dinastia regală. Ca structură și formație intelectuală, apare depășit la momentul 1848, deși, prin vastul său program de reforme cultural-patriotice, pregătise atmosfera favorabilă mișcării revoluționare și formării generației pașoptiste. Aceasta, deși îndatorată înfăptuirilor lui, nu ezită să-l critice. A. însuși, într-un moment de luciditate premonitorie, recunoștea ruptura de timpul său și izolarea ce va urma (Meditația unui îmbătrânit poet, 1839). Pensionat sub Grigore Ghica Vodă, primește, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
rolului de deschizător de drumuri al L. (Noul curent literar). În primii ani ai revistei, poezia, căreia i se acordă cel mai larg spațiu, are un izbitor aspect tradițional: romantism macabru și byronian, erotică sentimentală, pastel clasic, satiră în linie pașoptistă. Teoretizarea poeziei sociale este susținută de o lirică a durerii proletare. În prima perioadă, în afară de Duiliu Zamfirescu (1880) și de Traian Demetrescu (1885), care debutează aici, ca și Anton Bacalbașa, au mai colaborat Bonifaciu Florescu, Th. M. Stoenescu, Carol Scrob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
la Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și Dicționarul analitic de opere literare românești (coordonat de Ion Pop). Sunt comentarii pertinente la opere și autori atât din perioadele mai vechi ale literaturii române (cronicarii, pașoptiștii ș.a.), cât și din contemporaneitate (I. D. Sârbu ș.a.). Segmentul temporal cercetat cu predilecție este secolul al XIX-lea. Bazându-se pe evaluări generale temeinic argumentate, stăpânind cu autoritate detaliile informației, autoarea interpretează nuanțat și din perspectivă modernă scriitori de nivel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]