1,151 matches
-
divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o numești nesănătoasă, săi părea culoarea unui om vînjos, care a lucrat În mină sau a muncit În schimbul de noapte, Într-un mediu umed. Amory l-a examinat cu scrupulozitate, așa Încât mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum ai și țâdulă”. Danny își luă din mașină trusa de recoltat probe și se puse pe lucru. Carter stătea de pază în cazul în care medicul s-ar fi arătat supărat. Trase cearceaful de pe cadavru și verifică membrele pentru paloare post-mortem; îi ridică brațele și picioarele, le lăsă să cadă și obținu acea rigiditate care anunța rigor mortis. Notă în carnet: „Decedat probabil în jur de 1:00 A.M.”, după care tamponă degetele mortului cu cerneală și le rulă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de înghețată. Buzz văzu că Mickey îl iscodește cu o privire vicleană și că-i observase manșetele târnosite și unghiile murdare. — Nu. Cum merge treaba? Cohen îi trase un cot individului din stânga, un tip osos, cu ochi albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i. — Bărbații trebuie să joace la pariuri, să ceară bani împrumut și să-și rezolve femeile. Băieții noștri plutesc pe covoare fermecate. Treaba merge șnur. Mickey hohoti de plăcere. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins de către un polițist în timp ce intra prin efracție - o violare a regulilor eliberării condiționate și minimum încă zece ani. Omul se uită la pereți, își coborî privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se către lumânare. Și mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
verzuie crescând dulci-acrișoare și minunate pe panta unui deal cu destui copaci ca să umple privirea și destule fructe ca să parfumeze aerul. Frunzele acestora erau doar cu o nuanță mai întunecate decât fructele, iar scoarța se cojea ca bronzul, dezvăluind o paloare lăptoasă, atât de delicată și de fină, că degetele i se înfiorau atingând-o. Iar copacii aceștia nu erau nici atât de mari sau atât de înfrunziți sau atât de înghesuiți la un loc ca să acopere cerul, care se vedea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atunci o voce poruncitoare. Ce faci, ai înțepenit acolo?" Tânărul om s-a ridicat brusc, s-a lovit cu genunchiul de masă și fruntea lui mare și albă ca hârtia întîi s-a împurpurat, apoi s-a făcut de o paloare mortală. Ce descărcări afective se petreceau în el? Ce prăbușiri? Chipul i s-a lungit, s-a tras în jos; s-a dat la o parte, a mai stat printre oameni câteva minute. Nimeni nu-i adresa un cuvânt. A
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
țeava nu se va mai termina niciodată. Dar la marginea pădurii maică-sa se opri și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță nesănătoasă. Alice începuse să capete paloarea unei coli de hârtie neatinsă de multă vreme și înțepeneala unei coperte de carte niciodată deschisă. Mary fusese cu Alice în librăria în care o femeie a deschis unul dintre romanele mai vechi ale scriitoarei, a citit mai puțin de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și moșia lucie cu făina mea! 165 - Era totuși un patrimoniu de familie scos într-o vânzare publică. Lucru dureros pentru un om ca mine. - Credeam că mama dumitale tot la licitație a luat Plăiesele! Maxențiu se roși violent. Peste paloarea lui culorile combinară un fel de violet, tot livid. Mama, la care făcea aluzie fără cruțare Ada, era o binecunoscută cântăreață franceză de variete, vestita Zaza, ce avea domeniul ca dar de la un prinț bătrân si decavat, dar destul de autentic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre puntea de comandă. Mai toți ceilalți se aflau deja acolo. După vreun minut sosi și Morton, împreună cu căpitanul Leeth. Ședința începu. Vizibil enervat, Morton se plimba de colo până colo prin fața oamenilor. Părul lui, de obicei lins, era ciufulit. Paloarea feței îi accentuă și mai mult bărbia agresivă, proeminentă. Oprindu-se din mers, spuse, cu o voce gravă, aproape stridentă: - Pentru a ne încredința că planul nostru a fost bine pus la punct, îi rog pe toți specialiștii să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
recunoștea, uite colo, cel care scutură un băț, ăstuia Îi dăduse lecții de engleză, Îl Învățase să spună Good day, how do you do. Nu era primejdios. Nici unul nu era primejdios. Totuși amintirea tulburărilor violente din ajun era Încă vie. Paloarea ei Înecată În marea aceea de trupuri Întunecate, felul În care pentru prima oară În viață fusese constrânsă să se simtă diferită de cei din țara asta, cu totul și cu totul diferită, slăbiciunea ei, ajutorul venit de la alții, de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de făcut. Îmi pare rău. și-a clătinat capul, iar ea n-a priceput ce voia să Însemne asta. Un fulger. Apa care se scurgea de pe acoperiș s-a transformat Într-o trenă de cristale pierdute grabnic În Întuneric. În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar și surâsul. Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poticnire, cuvânt și faptă și iarăși cuvântul... Ne-ajungă pe viață pământul, pe moarte, ne-ajungă pământ! Pământ, tu luminii mormânt... Razei ce vine din hău... Priveliști, loc sfânt, Dumnezeu, Pe viață, pe moarte, Pământ. Treapta a IX-a Valori, palori Ne lăudăm că am scăpat de mituri Că doar copiii mai cred în poveste, Dar am uitat de liniștea din schituri, Și am uitat, voit, de Buna Veste. Ne-am aruncat în lumea ireală Ne-am aruncat în viața cea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Coates Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se aflau doi bărbați. 15. Îmi e nespus de greu s-o situez pe Zenobia în cadrul ei real, nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și palori... Al doilea desen, intitulat „Starea Lumii“, n am să-l descriu. Am să vă spun doar că începea, jos, cu mulțimea infirmilor care viermuiau în marea cutie a maladiei conștientului și se termina în vârful piramidei, sub stea, acolo unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mai zăbovească puțin singură cu Radu pentru a scăpa total de acea neplăcută presimțire. Radu se îmbrăcă într-un costum negru, pentru că și Ramona se îmbrăcase în negru și își puse o cămașă de culoarea lămâii, care-i accentua paloarea. în momentul în care intră în sala căminului cultural pentru că acolo avea loc petrecerea, spre surprinderea lor, nu erau prezenți decât două perechi și un profesor care se ocupase de organizare. Sala era frumos pregătită, pe fiecare masă se afla
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
amestecă cu razele viorii care pătrundeau prin vitralii, divizând parcă tainic clipa contopirii celor două suflete. Când nașii își purtau finii în fața icoanelor sărutându-le doamna Angela Ulmeanu își privi fiul printre lacrimi amare, văzând în el un înger aureolat. Paloarea îi accentua sensibilitatea și dădea acea nunață a frumuseții și tinereții sale. Gândul doamnei Angela, pentru câteva clipe se întoarse în timp și vedea în locul fiului său pe tatăl său și în locul Ioanei se regăsi pe ea, dar visul ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca, desenul umerilor, extrema paloare a gîtului și linia buzelor, pe care aș fi doit să o mîngîi cu vîrful degetelor. Niciodată pînă atunci nu avusesem prilejul să observ o femeie așa de aproape și cu atîta precizie, fără să mă tem că mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sălii pufneau în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crânguri, pe margini de linii ferate - Trec singur spre seară pe ape-nghețate Când fâlfâie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul minează-al meu piept Pe satele ninse crai-nou când apare; Trec singur pe poduri de fier solitare, Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept? Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... În noaptea grozavă la cine voi bate?... O
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din 1955 aici și nu au călătorit în Australia decât în interes de serviciu. Îl întreb într-un târziu pe Mihai, parcă se așezase uitarea peste noi, încercam să străpung crusta, Mihai face o mișcare de dezînnămolire, cu mișcări încete, paloarea feței îmi confirmă că vine dintr-o altă realitate, cu viață mai puțină, clipește, da, v-am întrebat cum trăiau aborigenii. Când lucram la construcția de căi ferate, a început Mihai, am cunoscut câteva triburi de aborigeni. Mergeam la vânătoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]