KorAP: Find »[drukola/base=pană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...540 >

13,486 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

găinile în sine o iritau teribil. Era întotdeauna același grup de orătănii: patru găini și un cocoș bleg și, își închipuia ea, impotent, care era întreținut de găini din pură milă. Cocoșul era deplorabil și își pierduse mare parte din penele de pe o aripă. Arăta ca un învins, de-ai fi zis că-i conștient de statutul pe care-l pierduse, și venea mereu cu câțiva pași în urma găinilor, ca un prinț consort retrogradat de protocol pe un permanent loc doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
E mai periculos decât în Botswana, argumentase el. Mai totdeauna se întâmplă câte ceva pe acolo. Mai întâi a fost războiul, apoi rebelii, iar apoi alți răuvoitori. Drumuri blocate, jafuri armate, chestii de-astea. Ce-o să se întâmple dacă faci o pană? Era un risc pe care trebuia să și-l asume, deși nu-i plăcea că-l pune pe jar. Pe lângă faptul că simțea că este de datoria ei să facă drumul acesta, era foarte important să stabilească în mod clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ar da peste veri de-a treia, a patra spiță, rude îndepărtate care ar lega-o de oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată și printre care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din ușile acestea știind că ar primi ajutorul pe care la botswanezi îl pot cere rudele oricât de îndepărtate. Lui Mma Ramotswe îi era greu să-și închipuie cum ar fi dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță pe-un foc de găteje. E aproape prânzul. Încerc să am pași elastici. Statuia poetului c-un pârâiaș artificial la picioare și-un rest de coroană comemorativă. Pene murate. „Culorile primăverii”, „Dacă vrei să-l găsești pe Dumnezeu, vino cu noi!”, „Chineza, simplu și eficient”, „Un restaurant pentru toate buzunarele...”, „Știi cum să-ți decorezi casa?”, „Frumusețe, sănătate, vigoare”, „Să fim mândri de orașul nostru”, „Sărbătoarea mărțișorului”, „Lecții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-n praznic, vezi tu... De Crăciun, ne-adunam în fața bradului și cântam, mirosea a cozonac, lumânările... Poveștile copilăriei mi-au rămas întipărite... am suferit alături de Tom și Jerry, am visat cu rățoiul, ne-am jucat de-a indienii, îmi legasem pene și mă dădeam pe față cu vopsea de ouă... am băut, am descoperit tinerețea tumultoasă și muzica rock, pe care-o ascultam cu păturile în geam, de frica Miliției... În curtea noastră trăiam cu toții în armonie... E-adevărat că l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Sunt și niște coarne de cerb, el e vânător, are costum verde cu petlițe și cizme și pușcă în husă, ne-a dat și nouă odată o pasăre, un fazan i-a zis, mai mică decât o găină și cu pene cenușii și albastre, greu de penit, tot mai rămân tuleie. L-a fiert maică-mea, dar n-a ieșit, era cam tare și eu am vrut ficatul, „da’ ni l-a adus fără ficat! De unde dracu’ să-ți dau? Înghite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original. Discipolii, așezați în ordinea înălțimii, cu fruntea în jos. Un grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
încă nu e sigur, parcă nu... măsoară, mai trece o dată, se oprește și-ntinde buchețelele. - De la nenea ăla cu geantă pe umăr... Trebuie să recunosc, haimanaua are ochi. Fata e chiar hâdă, gălbejită, căloasă, cu șuvițe platinate, cu rădăcina ca pana corbului. Are-un cap mare, c-o gură parcă plantată din greșeală pe față. O salut cu două degete, de la distanță, și-o iau la picior. E-așa de simplu să faci pe cineva fericit! *** - Vax în general, nașpa-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să-nhaț pe vreunul, îmi scapă, îmi trec pe sub brațe, printre picioarele răscrăcărate. Unul mă mușcă de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să-nhaț pe vreunul, îmi scapă, îmi trec pe sub brațe, printre picioarele răscrăcărate. Unul mă mușcă de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Am ascultat sfaturile oficiale, am respectat reglementările europene, sunt eficient, nu mă mai încurc în detalii, nu mai cârtesc la teorii. Am oferit esențialul, numai esențialul și tot esențialul, definițiile de bază, ceva de felul „omul e-un biped fără pene”. Dar mie nu se găsește să-mi arunce nimeni cocoșul sugrumat și penit în față, așa că mă pot retrage cu prestigiul neșifonat. Lângă Economice, părculețul cu balena e îngrădit, nu se mai poate trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-o și pe Getuța dezbrăcată.... Fugi de-aici, că minți! Punem pareu că nu?” - ...mă sperii! Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum zicea unu’ la ziar, s-ar fi așezat altfel, dacă nu erau suflate în direcții așa de diferite, așa de departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla care bocea la O floare și doi grădinari, îl știi, și-a terminat studiile, poate ne-om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să-și facă casă cu piscină. Nu i-a ieșit de prima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

firesc și logic să accepte că umanitatea se purtase cu el cu cruzimea cu care o făcuse. Oberlus rămăsese de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și să-i declar război, zîmbi amuzat. În fond și la urma urmei, dacă tot o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

cusut la comandă. Capotul lui Evie e-o chestie retro roz-caisă à la Zsa Zsa, care mă ascunde așa cum celofanul ascunde un curcan înghețat. La manșete și de-a lungul părții din față a capotului e-o negură roz-caisă din pene de struț asortate cu penele de pe saboții cu tocuri înalte pe care-i port. Seth rămâne încremenit la baza marilor scări circulare ale lui Evie, ținând în mână cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Evie e-o chestie retro roz-caisă à la Zsa Zsa, care mă ascunde așa cum celofanul ascunde un curcan înghețat. La manșete și de-a lungul părții din față a capotului e-o negură roz-caisă din pene de struț asortate cu penele de pe saboții cu tocuri înalte pe care-i port. Seth rămâne încremenit la baza marilor scări circulare ale lui Evie, ținând în mână cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sfeșnicul mare de argint. Bine, prea seamănă a roman gotic, dar aprind toate cele cinci lumânări din sfeșnicul de argint atât de greu că trebuie să-l ridic cu ambele mâini. Încă îmbrăcată în peignoir-ul de satin și capotul cu pene de struț, sunt fantoma unei frumoase fete moarte care poartă suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile grele de catifea verde ale domnișoarei Evie iau foc. Abajururile iau foc. Mare căcat. Șifonul în care sunt îmbrăcată, ia și el foc. Sting cu lovituri de palme penele care-mi ard mocnit și ies cu spatele din cuptorul de modă al dormitorului principal al lui Evie, ies în holul de la etaj. Mai sunt încă zece dormitoare și câteva băi, și eu trec dintr-o cameră în alta. Prosoapele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mi-ai băgat cea mai bună prietenă în spital, fără față. Ai priceput? Evie zice: — Ai mers prea departe. O să obțin un ordin de restricție, dacă e nevoie. Manus sau Evie, nu știu pe cine să cred, știu doar că penele-mi sunt în flăcări. Capitolul 16 Sari înapoi la o ședință foto într-un cimitir de mașini plin de epave infecte unde eu și Evie trebuie să ne cățărăm pe carcasele alea îmbrăcate în costume de baie tanga Hermaun Mancing

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
autostrăzii spre centru, departe de casa incendiată a lui Evie. În oglinda retrovizoare a Fiatului Spider al lui Manus, casa lui Evie e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele de struț mă biciuiesc în aerul rece al nopții care se revarsă în jurul parbrizului decapotabilei. Fum, numai a fum miros toată. Pușca de pe scaunul pasagerului e îndreptată spre podea. Nu se aude nici o vorbă dinspre încărcătura mea drăgăstoasă din portbagaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ani, unde portarii poartă frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
într-un uluitor costum de călătorie model Bill Blass First Lady făcut din material verde crud cu vipușcă albă și pantofi cu tocuri cui verzi și-o poșetă verde foarte elegantă. Pe cap are o delicioasă învălmășeală ecologic incorectă de pene de papagal verde de pădure tropicală sub formă de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo, nu îndrepta pușca spre oamenii pe care-i iubesc. În ambele mâini mari și îngreunate de inele ale lui Brandy e câte o impertinentă valiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]