1,096 matches
-
practicat; pare totuși deductibil un caracter În principal ritualic, cel puțin pentru religia oficială, Înclinată mai degrabă să speculeze tradițiile deja cristalizate. După cum s-a mai spus, religia de la Palmira nu se poate delimita În mod unitar Într-un singur panteon, ci mai degrabă Într-o serie juxtapusă de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a mai spus, religia de la Palmira nu se poate delimita În mod unitar Într-un singur panteon, ci mai degrabă Într-o serie juxtapusă de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tocmai aici trebuie văzut travaliul teologic al unui cler care receptase marea tradiție babiloniană, ce nu era străină de influențe elenistice. La fel ca În Mesopotamia, astralizarea a reprezentat, printre altele, un mijloc eficace de a da coerență extrinsecă unui panteon care trebuia sistematizat pentru a asimila tradiții diferite. În anul 32 Î.Hr. a fost ridicat templul lui Bel (pe ruinele unui edificiu sacru mai vechi) și În mod semnificativ, ziua consacrării a fost ziua a șasea a lunii Nisan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cercetători, teonimul ar Însemna „mesager al lui Bol”) este un zeu cu trăsături solare ce i-au fost atribuite cu siguranță Într-o a doua fază, ca rezultat al unei reevaluări teologice care a ridicat la al doilea rang al panteonului preexistent un zeu lunar cu funcții oraculare, atribuindu-i trăsături solare În ciuda numelui (care probabil nu mai era Înțeles). Yarhibol era un străvechi și prestigios zeu local care Își avea templul În apropiere de izvorul Efqa - care dă viață oazei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întrucât era o divinitate legată de izvorul dătător de viață, fie mai ales pentru faptul că nu era legat (asemenea lui Shamsh și Malakbelxe "Malakbel") de grupuri etnice specifice, fiind deci mult mai potrivit pentru acest rol-cheie, În mediul unui panteon civic unificat. Celxe "Cel" de-al treilea membru al triadei, Aglibolxe "Aglibol", este o divinitate care deține un templu propriu și care apare reprezentată cu atribute lunare, care nu sunt, nici În acest caz, legate, În mod cert, Încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fulgere și taurul; pasărea lui sacră este vulturul). Baalshamin primește epitete care Îl desemnează ca mare zeu, milostiv și ocrotitor (hypsistos, epekoos); acestea Îl arată ca pe un zeu mult mai prezent În devoțiunea populară decât Îndepărtatul Bel. În panteonul compozit de la Palmira figurează și Bel-Hammonxe "Bel-Hammon", un zeu În mod sigur analog cu Baalxe "Baal"-Hammon din tradiția feniciano-punică, introdus În oază, probabil, de grupuri tribale din Antiliban sau Hauran. Acesta deținea un sanctuar În afara orașului, plasat pe vârful
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o manifestare minoră a lui Bel, un zeu ancestral, protector al unei mici comunități bine cunoscute care Îi perpetua cultul și Îl deosebea (spațial și poate substanțial) de alte culte de la Palmira. O divinitate care prezintă un interes aparte În panteonul Palmirei (dar foarte răspândită și În lumea arabă preislamică) este așa-numitul „Zeuxe "Zeu" Anonim”, venerat pe câteva sute de altare diferite descoperite mai ales În apropierea izvorului Efqa. El apare la scurt timp după secolul I d.Hr. și este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi distingă pe amoniți de evreii din Samaria și Ierusalim, de moabiți sau de edomiți. Trăsăturile distinctive ale identității sunt mai degrabă limba (un idiom semito-occidental apropiat de ebraică și feniciană) și religia. Și În acest caz suntem În fața unor panteonuri (cu excepția Israelului postexilic) care prezintă o structură analoagă, de extindere limitată, concentrată asupra cultului unui zeu național, cu caracter războinic, protector, uranic (cu o soție alături) și cu alte divinități În plan secund, puțin atestate la nivel oficial și venerate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este Însă legat de tradițiile religioase locale. Dacă, așa cum, de altfel, este probabil, profetul Baalam menționat În Vechiul Testament (Numeri 22-24) și În inscripția murală descoperită la Deir-Alla, era de origine amonită, atunci și zeul El ar putea intra În acest panteon; În același timp, Întregul context divinatoriu și oracular presupus de personaj constituie un exemplu prețios pentru practicile și credințele religioase din mediul cultural căruia Îi aparțin amoniții. În final, trebuie să menționăm o descoperire arheologică ce aparține epocii bronzului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o „Mare Zeiță” sau o „Zeiță-Mamă”, protectoare și promotoare a fecundității naturii și oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoi amestecată cu o religiozitate „htoniană” practicată la Creta și Întemeiată pe cultul fecundității adus uneia sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
politeismului grec. În unele cazuri, aceste zeități erau localizate chiar acolo unde le situa tradiția greacă ulterioară, ca Ilitiaxe "Ilitia" din Amnisos (subcapitolul 2.3a), Poseidonxe "Poseidon", În forma Posedao, la Pilos, unde pare să fi fost divinitatea principală a panteonului, și Zeusxe "Zeus", pe muntele Dicte, În forma Dikatajo Diwe, interpretată ca Zeus Dicteanulxe "Zeus Dicteanul" (KN Fp 1.2). Alături de ei apăreau și Heraxe "Hera" (era), Artemisxe "Artemis" (atemito/atimite), Aresxe "Ares" (are), Hermesxe "Hermes" (emaa2). Dacă totuși filologii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși filologii nu sunt cu totul convinși În ceea ce privește identificarea lui Ares, a Artemisei și a lui Hermes, două tăblițe din Pilos (PY Xa 102, Xb 1419) au restituit fără incertitudini numele lui Dionysosxe "Dionysos" (diwonuso), anticipând intrarea acestei divinități În panteonul grecesc În perioada miceniană. La rândul ei, lectura erinu pe trei tăblițe de la Cnossos a sugerat cu ușurință o identificare cu Demetraxe "Demetra" Erinysxe "Demetra Erinys" din Telpusa În Arcadia (Pausanias, VIII, 25, 4-8). Termenul ipemedeja trebuie poate citit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar conduce mai degrabă la considerarea lui potnia ca un epitet al diferitelor divinități feminine al căror nume nu se cunoaște Încă. Nu mai puțin problematic este teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta din urmă În pajawone (KN V 52), grecescul Paianxe "Paian", care, În această formă, va reprezenta mai târziu tocmai epitetul zeului. Mai mult decât absența vreunei divinități din panteonul grecesc, cea care atrage mai mult atenția este existența, alături de Zeusxe "Zeus" și de Poseidonxe "Poseidon", a unei diujaxe "diuja" și a unei posidaejaxe "posidaeja", evidente dubluri feminine ale personajelor masculine corespondente, cu care Însă nu au nici o legătură; și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mai mult, distanța ce separă lumea miceniană de civilizația greacă ulterioară este de ajuns, singură, să justifice unele absențe și diferențe, și să facă suspecte identificările prea facile. Este, oricum, probabil ca lumea miceniană să fi Început să elaboreze un panteon construit conform unei scheme de generare, așa cum va fi mai târziu În Grecia, dacă este corectă lectura unei tăblițe din Pilos (PY Tn 316), unde, după Zeus și Hera, destinatarul ofrandelor ar fi „Drimiosxe "Drimios", fiul lui Zeus”. Dar ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pilos (PY Tn 316), unde, după Zeus și Hera, destinatarul ofrandelor ar fi „Drimiosxe "Drimios", fiul lui Zeus”. Dar ne scapă Încă posibilitatea reconstruirii unei mitologii pe care micenienii o aveau cu siguranță. Ea ar putea lămuri ariile funcționale ale panteonului redat de tăblițe. a) Personalul și forme ale cultului Ceea ce s-a Întâmplat cu lectura teonimelor, martori ai unui panteon deja grecesc, s-a repetat cu personalul dedicat cultului. Termenii ijereu și ijereja, redați de unele tăblițe, au fost reduși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scapă Încă posibilitatea reconstruirii unei mitologii pe care micenienii o aveau cu siguranță. Ea ar putea lămuri ariile funcționale ale panteonului redat de tăblițe. a) Personalul și forme ale cultului Ceea ce s-a Întâmplat cu lectura teonimelor, martori ai unui panteon deja grecesc, s-a repetat cu personalul dedicat cultului. Termenii ijereu și ijereja, redați de unele tăblițe, au fost reduși, fără prea multe dificultăți, la corespondenții grecești hierèus, „preot”, și hièreia, „preoteasă”. Nu este Întotdeauna ușor să se stabilească zeitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unei complexe serii de transformări și de revoluții. Lunga și Întunecata etapă ce desparte Înflorirea cetăților de distrugerea palatelor miceniene ascunde În ea embrionul din care se vor ivi formele religiozității grecești ulterioare. Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de cult Își mențin funcția, mai ales În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări, ca la Delos, unde rămășițele unor morminte miceniene, situate În apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funerar, care prevedea plânsul și bocetul, ofrande și sacrificii animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intenționat, așa cum pare să fi făcut Hesiod la Începutul poemului său2. 2. Hesiod și influențele orientaletc "2. Hesiod și influențele orientale" Nu există Îndoială că Teogonia lui Hesiod este primul document care oferă o viziune sistematică și organică a ansamblului panteonului grec. Epica homerică a reprezentat cu siguranță, până la Platon, fundamentul cultural al Întregii Grecii, dar opera hesiodiană a fost un punct de referință „teologic” mai complet. Poetul din Ascra, În Beoția, nu pare să cunoască Împărțirea lumii Între Zeusxe "Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistematizarea sa acesta din urmă să fi adus variații tradiției homerice și este, de asemenea, posibil ca el să fi introdus elemente luate din civilizațiile din Asia Mică, unde tatăl său trăise o perioadă lungă de timp. Dar la organizarea panteonului grec și-ar fi putut aduce aportul și ar fi putut contribui la Îmbogățirea patrimoniului mitologic grec și frecventele contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]