1,756 matches
-
și ortodoxe siriene cu Patriarhatul Latin al Ierusalimului. Godfrey a murit în anul 1100, iar fratele și succesorul său, Balduin I, s-a dovedit un sprijinitor hotărât al monarhiei seculare de tip vest-european, încoronându-se rege al Ierusalimului. Fostul legat papal Daimbert, acum Patriarh Latin, a refuzat totuși să-l încoroneze pe Baldwin în Ierusalim, ceremonia având loc totuși în Betleem. Baldwin a reușit să extindă fruntariile regatului, cucerind orașele Acra (1104), Beirut (1110) și Sidon (1111), în același timp extinzându
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
lui Bohemund. La sfârșitul zilei de 3 iunie, cruciații controlau cea mai mare parte a orașului, cu excepția citadelei, care a rămas în mâineile garnizoanei conduse de fiul lui Yaghi-Siyan, Shams ad-Daulah. Patriarhul ortodox al Antiohiei a fost reinstalat în funcție de legatul papal, Adhemar de Le Puy, care spera să păstreze bunele relații cu bizantinii, în special după ce a fost clar pentru toată lumea că Bohemund dorea să păstreze orașul ca pradă de război și nu era dispus să-l cedeze bazileului. Antiohia ducea
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
a anunțat că a avut viziuni cu Isus Cristos și Fecioara Maria. Pe 14 iunie, a fost zărit un meteorit care s-a prăbușit în tabăra musulmanilor, ceea ce a fost considerat un semn de bun augur. În ciuda faptului că legatul papal s-a arătat neîncrezător, de timp ce el văzuse relicva Sfintei Sulițe la Constantinopol, Raymond la crezut pe călugărul Pierre. Raymond, și unii dintre clericii de frunte au inceput să sape în Catedrala Sfântului Petru, unde, la sfârșitul zilei de
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
fiecare încerca să obțină un statut mai important, dar mult mai probabil ambițiile personale au dus la asemenea fragmentări și dușmănii. La scurtă vreme în oraș a izbucnit o epidemie, (cel mai probabil de tifos), iar pe 1 august legatul papal a murit. În septembrie, liderii cruciați i-au scris Papei Urban al II-lea, cerându-i să preia personal controlul orașului, dar Papa a declinat oferta. În lunile care au urmat până la sfârșitul anului 1098, cruciații au preluat controlul asupra
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Asediul Ierusalimului a avut loc între 7 iunie - 15 iulie 1099, în timpul primei cruciade. După cucerierea Antiohiei în 1098, cruciații au rămas în zonă pentru restul anului. Legatul papal Adhemar de Le Puy murise, iar Bohemund de Taranto ceruse și căpătase Antiohia pentru sine. Balduin de Boulogne rămăsese în Edessa, cucerită mai devreme, în 1098. printre nobilii cavaleri erau neînțelegeri asupra următoarei mișcări care trebuia întreprinsă. Raymond de Toulouse
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
au fost aduse în Europa pentru prima oară de pelerini la începutul anului 1145, iar după aceea de ambasadorii din Antiohia, Ierusalim sau Armenia. Episcopul Hugh de Jabala a adus vestea Papei Eugen al III-lea, care a emis bula papală "Quantum praedecessores" pe 1 decembrie 1145, cerând organizarea unei a doua cruciade. Hugh i-a povestit Papei și despre existența unui rege ortodox despre care se spera că va aduce salvarea statelor curiate. Este prima oară când este menționat legendarul
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
fie desemnați de papă pentru îndrumarea spirituală a cruciaților, armatele urmau să fie conduse de cei mai puternici regi ai Europei, iar ruta de deplasare urma să fie planificată cu mult timp înaintea plecării. Primele răspunsuri primite la noua bulă papală au fost slabe și bula a trebuit să fie reemisă atunci când a fost sigur că regele Ludovic al VII-lea va lua parte la cruciadă. Ludovic al VII-lea al Franței luase în considerație organizarea unei cruciade independente de cea
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
militare sau doar a unui pelerinaj în Țara Sfântă, după cum jurase fratele său Filip, care însă murise mai înainte de a reuși să viziteze locurile sfinte. Este posibil ca Ludovic să fi luat decizia mai înainte să fi auzit de bula papală. În mod sigur însă, Abbot Suger și alți nobili nu erau de acord cu planurile lui Ludovic, monarhul trebuind să lipsească de la cârma regatului pentru câțiva ani. Ludovic s-a sfătuit cu Bernard de Clairvaux, care l-a pus la
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
acord cu planurile lui Ludovic, monarhul trebuind să lipsească de la cârma regatului pentru câțiva ani. Ludovic s-a sfătuit cu Bernard de Clairvaux, care l-a pus la curent cu dorința papei. Acum, când regele Ludovic a cunoscut conținutul bulei papale, Eugen al III-lea l-a sprijinit entuziast în organizarea cruciadei. Bula a fost reemisă pe 1 martie 1146, iar Bernard a fost autorizat să propovăduiască cruciada în toată Franța. Entuziasmul care se manifestase în rândurile poporului în 1095 și
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
regilor italieni precum Amadeus al III-lea al Savoyei să pornească în expediție spre răsărit. Eugen nu dorea ca la cruciadă să ia parte și Conrad, sperând în schimb ca împăratul german să-i ofere sprijinul său pentru pretențiile scaunul papal din Roma. De asemenea, Eugen al III-lea a autorizat organizarea unei cruciade în teritoriile germanice împotriva păgânilor slavi. Războaiele dintre germani și slavi durau de ceva vreme și a fost nevoie de puterea de convingere a lui Bernard pentru
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
fost oarecum mai bune decât cele ce germanii, și Ludovic a fost primit cu bunăvoință în capitală. Unii dintre francezi s-au simțit ofensați de armistițiul lui Manuel cu turcii și au cerut organizarea unui atac împotriva Constantinopolului, dar legații papali i-a împiedicat să-și ducă la îndeplinire planurile. Când armatele din Savoya, Auvergne și Montferrat i s-au alăturat lui Ludovic la Constantinopol, după ce se deplasaseră drumurile din Italia și traversaseră Mediterana plecând din Brindisi spre Durazzo, întreaga armată
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
se mai aflau în stăpânirea a ceea ce mai rămăsese din Regatul Ierusalimului, acum cu capitala la Acra. A treia cruciadă a pus de asemenea temeliile pentru un nou Regat al Ciprului. Inocențiu al III-lea s-a urcat pe tronul papal în 1198. El era frământat de eșecul celei de-a treia cruciade, dar și de reunificarea Bisericii creșine. În august 1198, papa a chemat la o nouă cruciadă. El a mai perceput și o taxă de cruciadă, care trebuia plătită
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
perceput și o taxă de cruciadă, care trebuia plătită de toți prelații, inclusiv de mănăstiri și de ordinele cavalerești, care erau scutite de alte taxe. Chemările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
mult cu putință orice pregătire de plecare în expediția militară. Mulți cruciați nu au fost de acord cu propunerea venețiană și s-au întors la casele lor, printre aceștia și Simon de Montfort - viitor conducător al cruciadei albigensiene -, în vreme ce împuternicitul papal, cardinalul Pierre Capuano susținea atacul de pe coasta Dalmației, pentru a împiedica eșecul întregii mișcări. Papa Inocențiu a fost foarte alarmat de turnura pe care o luaseră evenimentele și a scris o scrisoare conducătorilor cruciați, pe care i-a amenințat cu
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Bonifaciu a fost de acord cu aceste codiții, iar papa și principele bizantin s-au întors la Corfu pentru a ajunge din urmă flota venețiană care plecase deja de la Zara. Restul conducătorilor cruciați au acceptat până în cele din urmă planul papal, dar mulți dintre cruciații de rând, care nu erau de acord cu propunerile, au dezertat. Flota a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lui iunie 1203. La început, cruciații aveau ca obiectiv restaurarea domniei lui Isaac al II-lea, astfel încât ei
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
că "... grecii sunt mai răi decât evreii" și au invocat puterea lui Dumnezeu și a Papei atunci când au chemet cruciații la luptă. În ciuda faptului că Papa Inocențiu al III-lea le-a cerut cruciaților să nu atace din nou, scrisoarea papală a fost cenzurată de preoți, iar cruciații s-au pregătit să atace de pe uscat fortificațiile, în timp ce venețienii s-au pregătit să atace de pe mare. Armata bizantină și garda imperială formată din mercenari varegi erau pregătiți de luptă, dar Alexius al
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
a lipsit mult ca sărbătoarea să se transforme în adevărate saturnale, iar în istorie va rămâne cu numele de sărbătoarea nebunilor Papa Inocențiu al III-lea, prevăzând consecințele unor atari manifestări neîngrădite, a încercat să le interzică, dar, în ciuda bulei papale promulgate și a celor ce au urmat, sărbătoarea s-a menținut tot evul mediu. Tradiția se dovedea mai puternică și nu este de mirare că în secolul XIII prestigiul episcopului copiilor era intact, lui conferindu-i-se privilegiul micului taumaturg
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
a numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani cu europenii. În primăvara anului 1213, Papa Inocențiu al III-lea a emis o bulă papală numită "Quia maior", prin care creștinătatea era chemată să se mobilizeze pentru o nouă cruciadă. Regii și împărații Europei erau însă ocupați de războaiele dintre ei. În același timp, papa nu ar mai fi dorit ca noua cruciadă să mai
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
în vârstă fiind, spera să obțină o glorie fie ea și postumă. Regele Ungariei, Andrei al II-lea, s-a lăsat și el ispitit. Honorius al III-lea țintise bine amintindu-i că regatul său este apostolic (ținea de scaunul papal) și că până acum nu și-a îndreptățit cu nimic această calitate. Mai spera poate regele ca prin participarea la o cruciadă să-și reconsolideze autoritatea, șubrezită mult în regat în urma fărâmițării feudale, mai ales, că nu mergea în cruciadă
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
-lea, obosit dar mai ales speriat de un război ce se anunța lung și greu, părăsea iar cruciada, noii nobili cavaleri și luptători pedeștri din Europa și insula Cipru veneau în ajutorul îndrăzneților asediatori. Cu ei odată sosea și legatul papal, cardinalul spaniol Pelagius de Albano, numit de Honorius al III-lea șef spiritual al expediției, calitate de care avea să se folosească pentru a se institui, cu de la sine putere, conducătorul cruciadei, în ciuda faptului că, nefiind militar, nu avea nici un
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
în schimbul pozițiilor ocupate în Egipt, cetatea mult visată, dar o cetate nefortificată practic deschisă oricând unui atac. Negocierile au început încă înainte de a fi fost cucerită Damietta, dar cu toată insistențele lui Jean de Brienne de a primi propunerea, legatul papal, inconștient de consecințe a respins-o. Refuzul a fost repetat și după cucerirea Damiettei, când Al Kamil încerca printr-un schimb convenabil pentru cruciați să răscumpere cetatea. Cardinalul Pelagius, însă, voia să facă din Damietta un centru de rezistență asemănător
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
însă, voia să facă din Damietta un centru de rezistență asemănător Acrei. Cum Jean de Brienne, care își dăduse seama de dificultățile înaintării pe valea Nilului, insista pentru schimbul de cetăți, socotind mai avantajos să se facă presiuni diplomatice, legatul papal, mânios de a fi contrazis, l-a alungat din oraș. El nădăjduia că însuși împăratul Frederic al II-lea al Germaniei se va pune în fruntea unei armate cruciate și va veni în ajutorul celor din Egipt, dar, presat de
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
fi contrazis, l-a alungat din oraș. El nădăjduia că însuși împăratul Frederic al II-lea al Germaniei se va pune în fruntea unei armate cruciate și va veni în ajutorul celor din Egipt, dar, presat de desfășurarea evenimentelor, legatul papal și-a adunat toate forțele și a pornit spre Cairo, o greșeală politică ireparabilă, mai ales că Al-Kamil, pentru a evita pustiirea orașelor și satelor pe unde treceau cruciații, a propus din nou nu numai să restituie Ierusalimul, dar să
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
din care nu puteau să iasă oricât s-ar fi zbătut, sortiți să piară ca niște șoareci înecați. Continuatorul cronicii lui Gullaume de Tyr a notat schimbul de cuvinte care a avut loc atunci între Jean de Brienne și legatul papal, în sfârșit înfrânt li umilit de propra-i prostie. Cu mânie stăpânită, căci vedea că din vina lui armata fusese prinsă în modul cel mai jalnic, el s-a adresat celui ale cărui sfaturi mai înainte le nesocotise, cerându-i ajutorul
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
1198, Papa Inocențiu al III-lea era hotărât să reprime mișcarea cathară. Pentru început, papa a încercat convertirea lor pe cale pașnică, dar fără prea mare succes. Catharii erau protejați de nobilii locali și de episcopii care erau nemulțumiți de autoritatea papală. În 1204, Sfântul Părinte a suspendat autoritatea episcopilor locali, numind în zonă legați papali. În 1206, papa a căutat să se sprijine în acțiunile sale pe nobilimea din Languedoc. Aristocrații care îi protejau pe cathari au fost excomunicați. Printre ei
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]