3,599 matches
-
drumul Anitei, care căzuse pe scaunul de la birou, plângând Îngrozită. Nimeni nu se mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi din nou Anitei și ieși din birou, acum Întremat pentru drumul spre Piazzale Roma și Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi din nou Anitei și ieși din birou, acum Întremat pentru drumul spre Piazzale Roma și Întâlnirea cu doctorul Peters. Căpitanul Peters. 4 Ajunse la secția carabinierilor din Piazzale Roma la șapte fără douăzeci de minute, lăsându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere și pere. Fetița își continuă drumul, tot mai uimită, dorind să ajungă la locul de unde veneau miresmele acestea. Pe neașteptate, îi tăie calea un arici făcut din bronz. Acesta o salută pe Sonia politicos. Domnule arici, știți cumva de unde vine acest parfum
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
scapă lingura de tocană pe el? Trebuie să-l duc în altă parte. Și Jester se îndreptă spre magazia castelului. Aici erau închise provizii de tot felul: saci cu făină, cu grâu și cu zahăr, butoaie cu suc, lăzi cu pere, mere, gutui și alte asemenea lucruri minunate. Am să las tortul în magazine, spuse Jester. E răcoare și nu se strică. Însă în împărăție mai locuia și un balaur. Era Balaurul cel Mare. Și nu era doar mare, ci și
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
pot fi convinse să locuiască în stabilimente de lux. Mai curând, tindeau să facă parte din categoria indivizilor care bântuie prin gări, tremurând, îmbrăcați numai în hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe banda de viteză. Nenorocitul ăsta de jeep de familie pe care Amanda îl obligase să-l cumpere era ca un tanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru cunoașterea lui Dumnezeu. ...Horebul este muntele lui Dumnezeu, pe care s-a săvârșit cea dintâi epifanie, când Dumnezeu i s-a arătat sub formă de rug aprins lui Moise: Iar acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce iese dintr-un rug; și a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise și-a zis: Mă duc să văd această arătare, minunată, că rugul nu se mistuieste!”. Iar, dacă a văzut Domnul că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
O, Doamne! Acum mi-am dat seama destul de bine că mama ta nu mă vrea. Oare cum am putut să fiu așa de naivă? Geta, deși o plăcuse, după ce fiul ei a intrat la facultate nu îi mai convenea relația, para că îi convine această situație și i-a lăsat să meargă la mare, la munte, să fie împreună. Nu a vrut să se opună pe față, să nu-l îndârjească pe George mai mult; se gândea că întotdeauna între generații
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care pornea de la Închisoare. Coborârea sugera, Într-adevăr, povârnișul spre iad. Prima impresie a fost o uluire. Închisoarea domina coama lină, aproape plată, a unei coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta În Înveliș de rai. Pere aurii, mere roșii, lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
facă din când În când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie Îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care Își legănau aroma pe crengile din fața terasei și lumina care izbucnea În zeci de culori În florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată În ÎmpărĂția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja În ea. *** Când o ușiță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva În capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac În Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răs- pândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o țâră mai caldă, tu, marilenă ? spuse bătrânul. — E numai bună cum e ! spuse femeia pe un ton blând și Împăciuitor. — Așa mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
așezându-l pe foc. Adina Dabija 204 Am făcut semn din cap că da și m-am așezat la masă, Încercând să mă liniștesc. Acum, că spusesem ce aveam de spus, mă simțeam dintr-odată eliberată. Am mușcat dintr-o pară, era delicioasă. l-am privit pe tata, Îmi părea rău de ce Îi spu- sesem și aș fi vrut acum să-l Îmbrățișez. Aș fi vrut să-i spun că tânjisem toată viața după iubirea lui, aș fi vrut să-i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
facă din când în când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care își legănau aroma pe crengile din fața terasei și lumina care izbucnea în zeci de culori în florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată în împărăția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja în ea. Când o ușiță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva în capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac în Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răspândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o țâră mai caldă, tu, marilenă ? spuse bătrânul. — E numai bună cum e ! spuse femeia pe un ton blând și împăciuitor. — Așa mi-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în găleată și așezându-l pe foc. Am făcut semn din cap că da și m-am așezat la masă, încercând să mă liniștesc. Acum, că spusesem ce aveam de spus, mă simțeam dintr-odată eliberată. Am mușcat dintr-o pară, era delicioasă. l-am privit pe tata, îmi părea rău de ce îi spusesem și aș fi vrut acum să-l îmbrățișez. Aș fi vrut să-i spun că tânjisem toată viața după iubirea lui, aș fi vrut să-i spun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și neasemuit de cutremurătoare dulceață de glas. Brusc, În fața ochilor săi, coborâ, ca un porumbel alb, o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și-n farfuriuțe și-n ceșcuțe - friptură de pasăre și ficat de porc și de vită, cu piure de cartofi noi, iar, pe mici platouri, felii de pâine graham, fursecuri, alune, mieji de nucă, saramurați și rumeniți la rolă, caise, pere pergamute, mere dulci, sântiliești. Îi făcu semn, cu mâna, și-l și invită, verbal. În loc de altceva, el se pomeni că rostește: dar, iar, hram?! Da, iar, hram, clipoci, ea, dulce, din buzele-i senzuale, ca de pe o vestită revistă. Hai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de poartă. Și, tot din dimineața ce a urmat, a Început, de fapt, și concediul nostru adevărat. Și, când mă gândesc, la parfumurile din șipurile alea, parfum de prună, parfum de caisă, parfum de vișină, parfum de cireașă, parfum de pară pergamută, parfum de coacăză, parfum de mură, parfum de frag de pădure, doamne, când mă gândesc, parcă-mi vine să vărs o lacrimă, spre veșnică ținere de minte. Așa, cum zic, vrem, nu vrem, așa au trecut, atât de repede
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de răzbunare. oricum nu i-a plăcut niciodată de doamna Jobert.) X bate la ușa directorului. niciun răspuns. Deschide. nimeni. Pe biroul șefului (domnul Kariatide, supranumit în Institut și domnul motamo, în definitiv o victimă a incompetenței sale perfecte) - o pară și nelipsita sa revistă de cuvinte încrucișate deschisă la una din pagini. X examinează careul completat fără îndoială de șef chiar în dimineața aceea. Careul este aproape terminat. De fapt, nu mai lipsește decît un singur cuvînt de 5 litere
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe banchetă pe proprii genunchi, se desfăceau și se zgârceau înapoi, ca un cuib de șerpi. Ho diábolos își trăsese peste nas o pereche de ochelari cu lentila micuță, cât para focului, dar, cu ochii după minunățiile ce i se revărsau prin gemulețul prost manșonat, nu se îndura încă să-și consulte hărțile. - ...Până la coadă am pus-o de-o paranghelie la felcer. Unde am băut și cu mâinile și cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al lumii se strecură înapoi în coșconeața sa. Miorlăind și chemîndu-și pe nume fiecare unghie de la picioare. Frecîndu-se și alintîndu-se de fiecare bulbucătură din zid. Iar când, în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de întrebări. M-a martelat din două mișcări, m-a izolat de principiile mele, mi-a sfărmat capul din mai puțin de trei croșee interogative. 199 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pentru a se întoarce în străduța Perone, din para de foc în care pluti și-n noaptea de miercuri spre joi, 21 aprilie 1988, pe boltele Bucureștiului, Ho diábolos (îmbrăcat doar la pantalonul de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de grangur din Miliție, stivuindu-i doctorului înainte, fără o vorbă, leafa sa de internist pe cinci ani. Nu se știe ce-o fi priceput și ce nu medicul, cert este că, la plecarea sa, s-au procopsit cu o pară pentru măsurarea tensiunii 289 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când s-a trezit depus cu tălpile pe planșeul de beton al tunelului și-a reluat o poziție neagresivă, de biped, și ne-a făcut cu ochiul. L-au încadrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]