1,612 matches
-
au avut la un moment dat controlul asupra aproximativ 2/3 din teritoriul țării. Și de această dată, Hoare și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
că între 20.000 și 30.000 de soldați polonezi au fost evacuați în Regatul Unit). Dintre acești soldați s-a format Corpul I polonez, (format din Divizia I blindată, atașată mai târziu Armatei I canadiene), Brigada poloneză independentă de parașutiști și alte unități mai mici). În 1941 în urma unei înțelegeri dintre guvernul polonez în exil] și Stalin, Uniunea Sovietică a eliberat din lagăre un mare număr de cetățeni polonezi, din rândul cărora a fost formată în Orientul Mijlociu o forță armată
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
existența lagărelor de concentrare , despre bomba zburătoare V-1 și racheta V-2,). Guvernul polonez în exil a creat comandourile de elită cichociemni pentru a asigura cooperarea cu luptătorii din patria ocupată. Guvernul polonez în exil a încercat să folosească parașutiștii Brigăzii independente I în timpul Operațiunii Tempest, dar cererea lor a fost respinsă de cele mai înalte foruri militare aliate.
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
geniști. Luptele pentru cucerirea localității Schmidt au continuat până pe 10 noiembrie. După această dată, pozițiile din regiunea localității Schmidt și a văii Kall au fost abandonate. Americanii aveau să cucerească regiunea doar în feruarie, când au fost aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82-a aeropurtată. A doua fază a luptelor a fost parte a Operațiunii "Queen", atacul aliaților spre cursul râului Ruhr. În această fază, Divizia a 4-a americană a trebuit să curețe de elementele germane partea de nord
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Florin Cazacu. Începe studiile elementare în anul 1971 la Școala generală din Orașul Nou Brad și tot aici, la Brad, continuă din 1979, liceul "Avram Iancu", pe care l-a absolvit în anul 1983. 1983-1984 stagiul militar la U.M.01841, parașutiști din Caracal jud. Olt 1984-1985 Student la institutul de Mine Petroșani 1989-1993 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de stiinte Economice, specializarea finanțe contabilitate ( ff ) 2004-2005 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de științe Politice, Administrative și ale comunicării master științe Administrative
Florin Cazacu () [Corola-website/Science/335086_a_336415]
-
(n. 29 mai 1901, Târgoviște - d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar. Familia Fernic se va muta la Galați, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaște pe
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani. Recordul sau a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat că instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatara, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof.
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
20 de ani. Recordul sau a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat că instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatara, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore Ț. Popa), a unui memoriu prin care
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
personalitatea celebrei parașutiste, Smaranda Brăescu, dintr-o serie de articole și cărți apărute în anii ’70 -’80, dar cele mai profunde prezentări mi-au fost oferite, în direct, în anii 1993 - 1999, de domnul Anghel Ciucur, a cărui activitate că parașutist militar și apoi civil, a început în anul 1941, cu primele promoții de parașutiști militari și s-a încheiat după 60 de ani de activitate alături de parașutiștii sportivi. În ultimii ani de viață Anghel Ciucur a fost președintele de onoare
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
anii ’70 -’80, dar cele mai profunde prezentări mi-au fost oferite, în direct, în anii 1993 - 1999, de domnul Anghel Ciucur, a cărui activitate că parașutist militar și apoi civil, a început în anul 1941, cu primele promoții de parașutiști militari și s-a încheiat după 60 de ani de activitate alături de parașutiștii sportivi. În ultimii ani de viață Anghel Ciucur a fost președintele de onoare al Asociației Naționale a Parașutiștilor din România, activitatea sa fiind recunoscută și de Federația
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
a început în anul 1941, cu primele promoții de parașutiști militari și s-a încheiat după 60 de ani de activitate alături de parașutiștii sportivi. În ultimii ani de viață Anghel Ciucur a fost președintele de onoare al Asociației Naționale a Parașutiștilor din România, activitatea sa fiind recunoscută și de Federația Aeronautică Internațională care i-a acordat Diplomă Paul Tissandier în anul 1993, pentru merite deosebite în dezvoltarea parașutismului sportiv din România. Anghel Ciucur a avut șansa de a o fi cunoscut
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
Covurlui (azi în județul Galați) și a decedat la Cluj-Napoca în 2 februarie 1948, purtând numele fals de Maria Popescu. Pentru data de naștere, decalata cu 7 ani, domnul Anghel Ciucur, instructor de parașutism cu experiență, cu multe sute de parașutiști în „palmares”, spunea că Smaranda și-ar fi „ascuns vârstă” din jenă față de colegele de la „Arte Frumoase”, care erau foarte tinere, iar apoi acest decalaj s-a păstrat într-o serie de documente și în viața publică din motive de
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
fascinând omenirea. Era „epoca de aur” a aviației, epoca marilor raiduri, a zborurilor de record pentru înălțime, a curselor de viteză, a competiției companiilor pentru transportul de pasageri, a postei aeriene. În acest mozaic aeronautic, apare și „parașuta pentru avion”, parașutiștii intrând și ei în acest concert universal. Istoria parașutei începe în secolul XVIII, la câțiva ani după primul voiaj aerian cu balonul, 21 noiembrie 1783. Prima coborâre cu parașuta a fost efectuată de André-Jacques Garnerin în 22 octombrie 1797, când
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
și a devenit un sport internațional în 1952. Smaranda se lasă cucerita de acest domeniu aeronautic, saltul cu parașuta devenind ultima obsesie. Se documentează, corespondează din 1927 cu inginerul german Otto Heinecke, care a realizat mai multe parașute, el însuși parașutist, stabilind posibilitatea achiziționării unei parașute și obținerea brevetului de parașutist în Germania. Cu 60.000 lei adunați cu dificultate din numeroase împrumuturi, pleacă la Berlin, unde cumpăra o parașută Schroeder cu 40.000 lei. După o serie de antrenamente și
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
lasă cucerita de acest domeniu aeronautic, saltul cu parașuta devenind ultima obsesie. Se documentează, corespondează din 1927 cu inginerul german Otto Heinecke, care a realizat mai multe parașute, el însuși parașutist, stabilind posibilitatea achiziționării unei parașute și obținerea brevetului de parașutist în Germania. Cu 60.000 lei adunați cu dificultate din numeroase împrumuturi, pleacă la Berlin, unde cumpăra o parașută Schroeder cu 40.000 lei. După o serie de antrenamente și cursuri de cunoașterea parașutei, sub directă îndrumare a domnului Otto
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
pentru a intra în școala de pilotaj. Amânată de la o săptămână la alta, m-i s-a spus în cele din urmă, că femeile n-au voie să facă aviație!”". Smaranda nu s-a descurajat. Mândră de brevetul ei de parașutist, participă la mitingul aerian din 26 octombrie 1928 de la Băneasa, unde execută primul salt în țară. Nu a fost un salt obișnuit, participă la un salt simultan, alături de celebrii constructori de parașute, germanul Otto Heinecke și americanul Leslie Irving, evenimentul
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
Smaranda nu reușește să-și cumpere un nou avion, nici din Anglia, nici din Italia, unde a făcut un voiaj în acest sens, războiul schimbând cursul evenimentelor. Dedicată parașutismului, Smaranda sugerează, în discuții și diverse rapoarte, necesitate înființării trupelor de parașutiști, că noua armă. O patrioată adevărată, Smaranda poate fi găsită peste pe toate fronturile românești, alturi de aviatori și de parașutiști. În anul 1941 activează că instructor voluntar la Batalionul 1 de parașutiști care s-a format pe aerodromul de la
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
acest sens, războiul schimbând cursul evenimentelor. Dedicată parașutismului, Smaranda sugerează, în discuții și diverse rapoarte, necesitate înființării trupelor de parașutiști, că noua armă. O patrioată adevărată, Smaranda poate fi găsită peste pe toate fronturile românești, alturi de aviatori și de parașutiști. În anul 1941 activează că instructor voluntar la Batalionul 1 de parașutiști care s-a format pe aerodromul de la Popești Leordeni. Dată de naștere a trupelor de parașutiști este 10 iunie 1941. O regăsim pe Smaranda Brăescu alături de Cpt. Ștefan
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
și diverse rapoarte, necesitate înființării trupelor de parașutiști, că noua armă. O patrioată adevărată, Smaranda poate fi găsită peste pe toate fronturile românești, alturi de aviatori și de parașutiști. În anul 1941 activează că instructor voluntar la Batalionul 1 de parașutiști care s-a format pe aerodromul de la Popești Leordeni. Dată de naștere a trupelor de parașutiști este 10 iunie 1941. O regăsim pe Smaranda Brăescu alături de Cpt. Ștefan Șovert și Traian Dumitrescu, zis Popa, în compoziția cadrelor de instruire în calitate de
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
fi găsită peste pe toate fronturile românești, alturi de aviatori și de parașutiști. În anul 1941 activează că instructor voluntar la Batalionul 1 de parașutiști care s-a format pe aerodromul de la Popești Leordeni. Dată de naștere a trupelor de parașutiști este 10 iunie 1941. O regăsim pe Smaranda Brăescu alături de Cpt. Ștefan Șovert și Traian Dumitrescu, zis Popa, în compoziția cadrelor de instruire în calitate de „profesori” prin D.M. nr. 233 din 25 iulie 1941. Se formau noi parașutiști, iar Smaranda avea
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
Popa, în compoziția cadrelor de instruire în calitate de „profesori” prin D.M. nr. 233 din 25 iulie 1941. Se formau noi parașutiști, iar Smaranda avea darul de a genera „încredere” noilor parașutiști, așa cum mărturisea și Anghel Ciucur, care a obținut brebetul de parașutist în 19 octombrie 1941. Aici s-au format cadre de nădejde ale parașutismului militar și sportiv românesc. În timpul războiului a mai activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
parcela ÎI B, numărul 1550. În anii ’70, taxele pentru “prelungirea concesiunii locului” nefiind plătite, în acest loc este înmormântat un bărbat de naționalitate maghiară, osemintele presupuse a fi ale Smarandei Brăescu fiind înhumate lângă acesta. La intervenția asociațiilor de parașutiști, autoritățile locale au cerut „dovezi” pentru a susține exhumarea osemintelor, în vederea „reabilitării eroinei românce”,... În lipsa unor dovezi certe, situația rămâne la nivel de „legendă”. În anul 1978, în memoria eroinei, a fost înființat Aeroclubul "Smaranda Braescu" la Tecuci - județul Galați
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
dr. (r.)Vasile Marin, col. (r.) Dorel Kiss și alții. În anul 1998, în urma reorganizărilor administrative ale Aeroclubului României, se desființează aeroclubul de la Tecuci alături de cele de la Galați, Timișoara, Tulcea și Constantă. În anul 1990 a fost înființat Batalionul de parașutiști 498 - Bacău, care din 1996 poartă denumirea onorifica de Batalionul “Smaranda Brăescu”, acesta fiind prezent în numeroase teatre de operațiuni din Afganistan, Irak, Bosnia-Herțegovina, Kosovo,... Cu numele „Smaranda Brăescu” au mai fost botezate: o stradă din București, o aeronavă a
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
Fleischmann și l-au dus la Pankrác, unde a fost torturat și executat în cele din urmă. Ofițerii naziști din Protectorat au realizat o căutare extinsă a celor doi bărbați. În cele din urmă, germanii i-au găsit, împreună cu alți parașutiști, ascunzându-se în Catedrala Sf. Chiril și Metodiu din Praga. Cu toate acestea, după șase ore de confruntări armate, în care au fost uciși cel puțin 14 militari germani, iar alți 21 au fost răniți, Gabčík și ceilalți, cu excepția lui
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
au stabilit la Haifa. El a continuat studiile liceale la Școala Reală din Haifa, iar în 1965 s-a înrolat într-o unitate militară agricolă (de tip Nahal = Tineretul Pioner Combatant) cu baza în kibuțul Revivim în deșertul Negev. Ca parașutist în serviciul militar regulat, și apoi ca rezervist, a luat parte la Războiul de Șase Zile din iunie 1967, la Războiul de Uzură din 1967 - 1970, la Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973 și la Războiul din Liban din
Emil Grünzweig () [Corola-website/Science/312779_a_314108]