970 matches
-
predomină tulburările psihomotorii din seria sindromului catatonic (stupoarea, negativismul, rigiditatea, excitația, atitudinea catatonică). 2) Tipul dezorganizat este forma clinică în care se notează următoarele tulburări: incoerența, relaxarea marcată a asociațiilor, comportamentul evident dezorganizat, afectul plat sau flagrant inadecvat. 3) Tipul paranoia se caracterizează prin prezența halucinațiilor auditive și a ideilor delirante asociate acestora, cu caracter sistematizat sau nesistematizat. 4) Tipul nediferențiat este acela în care simptomele psihotice predominante sunt următoarele; idei delirante, halucinații, incoerență, comportament flagrant dezorganizat. 5) Tipul rezidual se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Kretschmer vorbește despre tipul de personalitate senzitivă, caracterizată printr-un tip de reacție puternică, predispusă la formarea unui „delir senzitiv de relație”. Winner consideră boala ca pe o continuare a personalității premorbide („temperamentul paranoiac genetic”), care, cu timpul, evoluează către paranoia. Krueger crede că paranoicii se recrutează dintre personalitățile cu o agresivitate constituțională, considerați de autorul citat ca fiind „paranoici înnăscuți”. K. Kolle descrie paranoicii ca pe niște personalități cu tendință la recluziune constituțională, oricând potențiali de a face o psihoză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mare neînțeles și nedreptățit al soartei într-o lume care nu-l merită”. În cadrul tematicii referitoare la personalitatea delirantă se disting trei tipuri de alienare delirantă și anume: Dezvoltarea delirantă a persoanei, menționată de K. Jaspers, din cursul delirurilor pasionale, paranoia etc., în care prevalează mecanismele de intuiție și cele de interpretare. Proliferarea imaginativă, extraordinar de luxuriantă, ca în cazul „delirului de imaginație” (E. Dupré) sau a „parafreniilor” (E. Kraepelin), în care predomină tendința de a substitui reprezentărilor colective ale realității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuare marile tipuri nosologice de psihoze endogene delirante, simple sau halucinatorii, cu evoluție cronică, ce nu produc alterări profunde ale personalității cum este cazul psihozelor din grupa schizofreniei. În categoria psihozelor endogene delirante de tip sistematizat, cronice, sunt incluse următoarele: paranoia sau delirul sistematizat cronic, nehalucinator; parafreniile sau psihozele delirant-halucinatorii cronice; deliranții pasionali, la care delirul simplu, sau halucinator, este bine sistematizat din punct de vedere tematic și în final, psihozele endogene atipice. Aceste tulburări reprezintă o categorie nosologică importantă și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interesantă pentru psihopatologie, întrucât ne oferă, pe lângă aspectele de o mare varietate și complexitate a tulburărilor psihice, și posibilitatea de a „vedea” și de a „înțelege” persoana umană din punct de vedere psihologic, într-o dublă perspectivă: antropologică și ontologică. Paranoia Caracteristici psihopatologice Paranoia este un delir cronic sistematizat, de regulă monotematic, care domină gândirea, acțiunile, comportamentul și personalitatea individului, cu o aparență formal-constructivă logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întrucât ne oferă, pe lângă aspectele de o mare varietate și complexitate a tulburărilor psihice, și posibilitatea de a „vedea” și de a „înțelege” persoana umană din punct de vedere psihologic, într-o dublă perspectivă: antropologică și ontologică. Paranoia Caracteristici psihopatologice Paranoia este un delir cronic sistematizat, de regulă monotematic, care domină gândirea, acțiunile, comportamentul și personalitatea individului, cu o aparență formal-constructivă logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu două forme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un delir cronic sistematizat, de regulă monotematic, care domină gândirea, acțiunile, comportamentul și personalitatea individului, cu o aparență formal-constructivă logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu două forme principale: paranoia primară, cu un delir sistematizat, dar fără o slăbire intelectuală a bolnavului, caracterizată prin existența unor „idei fixe”; paranoia secundară, acută sau cu evoluție periodică, având o tematică delirantă, de regulă indusă. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu două forme principale: paranoia primară, cu un delir sistematizat, dar fără o slăbire intelectuală a bolnavului, caracterizată prin existența unor „idei fixe”; paranoia secundară, acută sau cu evoluție periodică, având o tematică delirantă, de regulă indusă. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că paranoia se dezvoltă pe un teren psihologic cu o constituție specifică, ale cărei caracteristici favorizează apariția și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un delir sistematizat, dar fără o slăbire intelectuală a bolnavului, caracterizată prin existența unor „idei fixe”; paranoia secundară, acută sau cu evoluție periodică, având o tematică delirantă, de regulă indusă. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că paranoia se dezvoltă pe un teren psihologic cu o constituție specifică, ale cărei caracteristici favorizează apariția și dezvoltarea acestei afecțiuni psihiatrice. Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant și specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de personalitate de tipul pierderii sau schimbării identității Eului sunt secundare delirului. Atât tematica delirantă, cât și identitate persoanei bolnavului vor fi concordante, și ele vor participa la configurarea noii „imagini” a personalității patologice a individului respectiv. Formele clinice ale paranoiei Din punct de vedere clinico-psihiatric Genil-Perrin distinge următoarele forme clinice ale psihozei paranoice: 1) Grupa revendicatorilor După Sérieux și Capgras, revendicatorul este considerat a fi un hipomaniacal. Paranoicul deprimat este, înainte de toate, un interpretator teoretic și speculativ. Paranoicul excitat este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-un delir incoerent, nesistematizat tematic, cu evoluție cronică urmată de deteriorarea profundă a personalității în plan intelectual, afectiv și volitiv-comportamental. Grupa paranoiei, caracterizată prin existența unui delir net sistematizat din punct de vedere tematic, cu evoluție clinică progresivă, nehalucinator și care nu se asociază cu o deteriorare intelectuală sau a personalității. Clasificarea de mai sus a lui E. Kraepelin datează din anul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
E. Kretschmer studiază și explică mecanismele delirului senzitiv de relație care reprezintă forma modernă a vechiului delir de posesiune. La rândul lor M. Dide și P. Guiraud, delimitează cadrul psihozelor delirante pasionale în cadrul cărora sunt incluse forme specifice tematic de paranoia: delirul mistic, delirurile reformatoare, utopice etc. Din aceste studii reținem faptul că, în cazul psihozelor colective ne găsim în fața unor forme bine delimitate de tulburări psihice cu caracter colectiv, de masă, care, din punct de vedere psihopatologic, recunosc aceleași mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Germania Descrie tulburările psihice la copii P. Janet (1859-1947) Franța L’automatisme psychologique (1889). Psihastenia (1903) S.S. Korsakov (1854-1900) Rusia Psihoza alcoolică cu neuropatie E. Kraepelin (1855-1926) Germania Tratat de psihiatrie. Clasificarea clinico-nosologică a bolilor psihice. Descrie demența precoce, PMD, paranoia, parafrenia J.H. Jackson (1835-1911) Anglia Ierarhizarea funcțiilor, a simptomelor clinice și organizarea sistemului nervos M. Prince (1854-1929) S.U.A. The Dissociation of Personality S. Freud (1856-1939) Austria Psihanaliza E. Bleuler (1857-1939) Elveția Dementia Praecox or the Group of Schizophrenias(1911) Al.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înșelăciunii. "Minciuna cel mai des întîlnită nota Nietzsche este cea spusă propriei persoane". Este situația în care mincinoșii ajung să creadă propriile invenții, începînd de la cele "inconștiente", cuprinse în autobiografii sau curriculum vitae,pînă la cele mai stranii forme de paranoia, precum aceea a dictatorilor care se identifică cu stăpînii absoluți ai unei anumite situații, sau a politicienilor "cinstiți", care precum în gluma rusească încep să (se) mintă în clipa în care deschid gura [Barnes, 1994:30]. Pericolul acestui gen de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
polemiza epistolar cu nu mai puțin celebrul primar... Funar? Ei bine, chiar și această polemică, mai mult decât suprarealistă, a fost posibilă. Dar există un precedent și mai ilustru: mesajul lui S. Dali către N. Ceaușescu. Istoria contemporană sau despre paranoia în acțiune... Tipul nr. cinci poate fi întâlnit prin unele servicii culturale ale ambasadelor, la UNESCO, în bibliotecile din străinătate etc. Nu se poate spune că este lipsit, în toate cazurile, de orice legătură cu literatura, cu valorile culturale, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
psihologice a tulburărilor neurologice precum Alzheimer. Testele cognitive pot ajuta la determinarea nivelului de deficit cognitiv și dezorientare. Un alt exemplu, printre persoanele mai în vârstă sunt probleme nedetectate, privind memoria de scurtă durată, care pot conduce la simptome de paranoia. Unii vârstnici care nu-și pot aminti anumite conversații sau unde au lăsat diferite obiecte încep să creadă că alții complotează împotriva lor. Determinarea gradului în care simptomele de paranoia se datorează deficitului de memorie decât altor cauze poate avea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
memoria de scurtă durată, care pot conduce la simptome de paranoia. Unii vârstnici care nu-și pot aminti anumite conversații sau unde au lăsat diferite obiecte încep să creadă că alții complotează împotriva lor. Determinarea gradului în care simptomele de paranoia se datorează deficitului de memorie decât altor cauze poate avea un impact major în diagnostic și tipul de tratament primit. Tabelul nr. 2.2. Tipuri de informații în aplicarea unui diagnostic Tipul de informații Tipuri de întrebări Cooperare Pacientul se
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu diferite probleme psihologice. Apoi itemii care au făcut diferența între cele două grupuri de oameni au fost incluși în interviu. Itemii originali s-au categorizat în 10 scale care măsoară diferite tipuri de probleme sau caracteristici psihologice, ca și paranoia, anxietatea sau introvertirea socială. Încă 4 scale au fost adăugate la MMPI-2, pentru a evalua vulnerabilitatea în tulburarea alimentară, consumul de alcool, randamentul slab la locul de muncă. Scorurile obținute pe fiecare scală sunt comparate cu scoruri ale populației normale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
2.5. Scalele clinice ale MMPI Scale clinice Scala Numele scalei Ce măsoară Scala 1 Scala 2 Scala 3 Scala 4 Scala 5 Scala 6 Scala 7 Scala 8 Scala 9 Scala 10 Hipocondria Depresia Isteria Devianța psihopatică Masculinitate Feminitate Paranoia Astenia psihică Schizofrenia Hipomania Introvertire socială Grijă somatică excesivă și dureri fizice Depresia simptomatică Aspecte isterice ale personalității și tendința de a dezvolta simptome fizice sub stres Tendințe antisociale Conflictul legat de rolul sexelor Suspiciune, gândire paranoică Comportament obsesiv și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simptomele unui individ sunt parte a unuia dintre sindroame este numit sistem de clasificare. Una dintre primele clasificări pentru simptomele psihologice a fost propusă de Hipocrate în sec. IV Î.Hr. Hipocrate a împărțit toate tulburările mentale în manie, melancolie, paranoia și epilepsie. Sistemele de clasificare moderne implică un număr mai mare de sindroame. În continuare vor fi prezentate câteva dintre cele mai importante folosite în SUA și nu numai. 2.4.1. Dezvoltarea DSM De peste 40 de ani, manualul oficial
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
aceea ei au nevoie să crească doza de medicamente pentru a simți un efect pozitiv. În consecință, când nu mai folosesc aceste medicamente, ei trăiesc simptome precum: iritabilitate, tremur, insomnie, anxietate, senzație de agitație și foarte rar chiar atac și paranoia. Aceste simptome de sevraj pot apărea chiar dacă oamenii încheie administrarea medicamentului gradual. Al doilea dezavantaj major al benzodiazepinelor este că ele pot interfera cu funcționarea cognitivă și motorie. Abilitatea oamenilor de a conduce sau de a evita un accident este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
future directions: The NAPE lecture", Acta Psychiatrica Scandinavica, 99, 1999, pp. 2-9. Klein, D.F., "False suffocation alarms, spontaneous panics, and related conditions: An integrative hypothesis", în Archives of General Psychiatry, 50, 1993, pp. 306-317. Kraepelin, E., Manic depressive insanity and paranoia, E & S Livingstone, Edinburgh, Scotland, 1922. Kivnick, H.Q. & Kavka, "It takes two: Therapeutic alliance with older adults", în M. Duffy (ed.), Handbook of counseling and psychotherapy with older adults, Wiley, New York, 1999, pp. 107-132. Knight, B. G., "Psychodynamic therapy
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a copilului și familiei, Editura Polirom, 2003. 90 F. Tudose, C. Tudose, L. Dobranici, Psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Editura Infomedica, Bucuresti, 2002. 91 Susan Nolen-Hoeksema, Abnormal Psychopathology, Editura Mc Grow-Hill, New York, 1998. 92 E. Kraepelin. Manic depressive insanity and paranoia, E & S Livingstone, Edinburgh, Scotland, 1922. 93 Ibidem. 94 G. Ionescu, Psihologie clinică, Editura R.S.R., București, 1985. 95 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, A.P.A. București, 2000. 96 Ibidem. 97 J.B. Currin, B. Hayslip, L.J.
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Zeiss & A. Steffen, "Behavioral and cognitive behavioral treatments: An overview of social learning", în S. Zarit & B.G. Knight (eds.), A guide to psychotherapy and aging, American Psychological Association, Washington DC, 1996, pp. 35-60. 117 E. Kraepelin, Manic depressive insanity and paranoia, E & S Livingstone, Edinburgh, Scotland, 1922. 118 N. Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. 119 P. Neveanu (coord), Psihologie manual de psihologie, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997. 120 C. Dindelegan, Elemente de psihopatologie și psihologie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
substanțe create artificial de om, fie din plante, fie pe cale chimică. Consumul periodic de stupefiante duce la apariția tulburărilor respiratorii și a constipației, scăderea în greutate etc. Din punct de vedere psihic pot apărea anxietatea, schimbări ale stării de spirit, paranoia, oboseală extremă, depresia și insomnia gravă, somn agitat și neodihnitor. Principalele droguri sunt heroina, cocaina, ecstasy și marihuana. Heroina este un drog care produce stări puternice de euforie. Oamenii care folosesc heroină sunt supuși unui mare risc de a deveni
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Petrea Diana Valentina, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1973]