1,188 matches
-
o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului lui Si Slimane. Nu avem de-a face, ce-i drept, cu cimitirul „tradițional”, populat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului lui Si Slimane. Nu avem de-a face, ce-i drept, cu cimitirul „tradițional”, populat de strigoi și de fantome, dar și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie și pentru personajele din Paravanele - o spune în Scrisori către Roger Blin -, costume cerute de gravitatea paradei ce precede îngroparea cadavrului, moartea lui definitivă; va trebui ca acestea să fie „cu totul ieșite din comun, de-a dreptul bizare și deci total nepotrivite pe trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
actorul în acea efigie îmbrăcată frumos și „ornată” cu grijă, care evocă inevitabil corpul fără viață, nemișcat, expus în hainele lui „de gală” înainte de a fi înmormântat. Actor înțepenit într-o ultimă și perfectă imagine, cea de dinaintea dispariției definitive. În Paravanele, costumul Wardei este un veritabil echivalent al îmbrăcăminții și gătelii mortuare. Încă din tabloul al doilea, rochiile ei puse una peste alta ca și bijuteriile grele dau senzația că, deși vie, femeia pare să zacă într-un sicriu, că, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mișcare, tensiune la exprimarea căreia sunt chemate să participe, așa cum se întâmplă în cazul Wardei, costumul, imaginea reflectată în oglindă și manechinul. Uneori, acestora li se asociază cadavrul - aranjat după datină și expus ca efigie. În tabloul al cincisprezecelea din Paravanele, de pildă, trupul neînsuflețit al Wardei devine, conform didascaliilor, obiectul unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și manechinul. Uneori, acestora li se asociază cadavrul - aranjat după datină și expus ca efigie. În tabloul al cincisprezecelea din Paravanele, de pildă, trupul neînsuflețit al Wardei devine, conform didascaliilor, obiectul unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
trebuie să-și uite niciodată menirea de a fi în miezul evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l oculteze, discret și pe termen lung, pe adevăratul instigator al acelei pedepse capitale, Napoleon. Dar despre toate acestea, ca și despre multe altele, locuitorii celor două principate încă nu aflaseră. Își duceau mai departe viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere chiar de la început câțiva dolari. Vânzătorii ambulanți de crenvurști erau probabil săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Te previn. Mi-a fost destul. Vorbesc serios. Cum am să mai pot da ochii cu oamenii după toate astea? Ignatius își întoarse capul și privi în jurul lui. Stătea culcat într-un mic separeu, închis în toate părțile de paravane. Văzu o infirmieră trecând pe la picioarele patului. — Cerule! Sunt la spital. Cine e doctorul meu? Sper că ai fost destul de generoasă să-mi asiguri îngrijirile unui specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o casetă nouă În reportofon și Începu examinarea. Unu și jumătate după miezul nopții și ploaia nu părea că vrea să se oprească. Comisarul Logan McRae se adăpostise sub un stejar răsucit, folosindu-se de trunchiul copacului ca de un paravan Împotriva vântului, și privea cum blițul fotografului luminează intermitent cortul. De fiecare dată când se declanșa blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
târî pașii până În holul clădirii de pe Queen Street și se opri, ud leoarcă, la biroul curbat al recepției. Apartamentul său era la două minute distanță, dar ploaia reușise să-l ude de-a binelea. — Bună dimineața, domnule, fu salutat din spatele paravanului de sticlă de către un agent de serviciu cu o față ascuțită, pe care nu Îl recunoscu. Vă pot ajuta? Sergentul arboră zâmbetul său politicos, iar Logan oftă. — Bună dimineața, sergent, răspunse. Trebuia să lucrez cu inspectorul McPherson... Zâmbetul politicos dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zilei și doar atârna, aruncând zăpada peste orice. Logan tropăi dintr-o parte În cealaltă a parcului, făcând urme pentru un agent de poliție Îmbrăcat ca un eschimos, care venea În spate. Afurisitul se folosea de Logan ca de un paravan contra vântului când cei doi Își croiau drum prin zăpadă. Ținta lor era o clădire joasă de beton, din mijlocul parcului, având pereții de pe o parte acoperiți cu o crustă albă. Toaletele publice erau Închise pe timpul iernii. Cine avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Închise pe timpul iernii. Cine avea vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri din pipi În spatele vreunui tufiș. Se duseră printr-o parte, bucuroși să scape de vântul mușcător, pe acolo pe unde era intrarea doamnelor, ascunsă În spatele unui mic paravan. Ușa era deschisă, doar crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să fie un zăvor care s-o țină Închisă. În loc de asta, zăvorul cel mare atârna inutil de balamaua sa de metal. Logan Împinse ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Danny urmări mașina morgii până în centrul orașului, dorind ca mașina lui să fi avut o sirenă, să ajungă acolo mai repede. Morga Orașului Los Angeles și cea a Comitatului ocupau parterul unei magazii, pe Alameda, la sud de Chinatown. Un paravan de lemn separa cele două activități: lespezi de examinare, frigidere și mese de disecție pentru trupurile din jurisdicția Orașului, un alt set de facilități pentru cadavrele provenind din regiunea limitrofă, patrulată de cei de la Departamentul Șerifului, LASD. Înainte ca Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Filmele constituie opiul modern al oamenilor. Vor crede absolut orice le vom proiecta pe ecrane»”. Domnilor, Claire e Claire Katherine De Haven, tovarășa a zece trădători din Hollywood și membră recunoscută a nu mai puțin de paisprezece organizații clasificate drept paravane comuniste de către Biroul Procurorului General al statului California! Nu e impresionant? Mal ridică mâna. Edmund J. Satterlee spuse: — Da, locotenente Considine? Vrei să intervii cu vreo întrebare? Nu, cu o precizare. Morris Jahelka are două condamnări pentru viol de minore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maximele lui Vollmer: — Codurile uniforme de investigare constituie fundația morală a criminalisticii. Căpitanul Dietrich zise: — Gunoiul uman e tot gunoi uman. La treabă, detectiv Upshaw! *** Danny se întoarse la brigadă, încercând să găsească unele răspunsuri în colțul lui delimitat de paravane, în vreme ce alți trei detectivi, cu cel puțin zece ani mai în vârstă decât el, băteau la mașina de scris sau sporovăiau la telefon, iar zgomotul șiroia spre el din toate părțile, domolindu-se apoi într-o curgere estompată, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi în lift. După plecarea lui Craig, marele om se așeză cu un zâmbet împietrit pe chip. Se uită încă o dată la femeie, dar secretara privea în jos la biroul ei. Încet, Jefferson Dayles se întoarse și privi la un paravan care se afla în colțul de lângă fereastra din spatele lui. Spuse încet: - În regulă, domnule Nypers, puteți ieși. Nypers trebuie să fi așteptat semnalul. Ieși la iveală înainte ca Dayles să-și sfârșească vorba și merse sprinten către scaunul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la negoț și la câștig, iar lăcomia lor este uimitoare. De cum s-au îmbarcat, câțiva dintre ei au venit să mă întrebe stăruitor ce mărfuri japoneze ar merge la vânzare în Nueva España. Când le-am sugerat țesăturile din mătase, paravanele pliante, armele și săbiile, s-au uitat unul la altul mulțumiți și m-au întrebat dacă în Nueva España vor putea să facă rost de fire de mătase, catifea și fildeș mai ieftin decât în China. Numai că în Nueva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se făcea de către bărbați ajutați și de femei. Copilul chiar dacă era alintat trebuia să asculte de părinți și să învețe tot ce hotărau părinții, inclusiv bunicii. Femeia era supusă bărbatului și mergea în urma soțului la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
familiile existente: Hrapciuc, Ciornei, Primus, Lopatnic, Toma, Vlădeanu, Cozaru, Cojocaru, Gontineac, Molie, Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]