1,598 matches
-
naturale, boala prezintă o anumită formă de dermatită, numită „pruritul Înotătorului”, Întâlnită la persoane care se scaldă În lacuri și iazuri În care trăiesc melci, parazitați de vermii trematozi. Tratamentele se execută ca la malarie. 12. STRONGILOIDIAZA Este o boală parazitară a intestinelor, provocată de un nematod mic din specia Strongyloides stercoralis sau Anguillula intestinalis. Masculul are lungimea de numai 0,7-0,9 mm iar femela are lungimea de 2-3 mm. Viermele este răspândit În zonele tropicale umede din Africa, America Centrală
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
mediul fluid (apă sau aer) sunt vârtejurile pe care tocmai această dinamică le creează. [h] Or, pielea delifinilor și a rudelor lor apropiate au proprietatea de a lua forma dorită, în mod reflex, tocmai pentru a impiedica formarea acestor turbulențe parazitare. [i] Ceea ce determină ca apa să treacă cu ușurință de-a lungul corpului [j] și explică performanțele lor extraordinare. [...] (Text găsit într-un bilet, scris pe verso, care reprezenta factura de corespondență pe care comandantul Cousteau o trimitea peste tot
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atacate de numeroși agenți patogeni. Tuberculii de cartof sunt mai atacați de către ciuperca Synchytrium endobioticum decât stolonii, merele și perele sunt mai atacate de Monilinia fructigena decât lăstarii etc. Sexul. În general, nu se constată o deosebire evidentă între însușirile parazitare ale agenților patogeni de sexe diferite. Totuși, unele ciuperci, de exemplu Mucor hiemalis sunt patogene numai prin miceliul de sex mascul. Faza nucleară. Majoritatea ascomicetelor infectează plantele în haplofază în timp ce bazidiomicetele sunt patogene în dikariofază. Specializarea fiziologică. Agenții patogeni paraziți
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
Unii agenții patogeni au predispoziție pentru hibridare, fapt care explică prezența unui număr mare de biotipuri existente la unele specii (Puccinia graminis cuprinde cc. 300 biotipuri sau rase fiziologice). Mutațiile. Puse în evidență la diferiți agenți patogeni, mutantele au însușiri parazitare diferite de ale genitorilor. În cursul vieții lor plantele suferă de asemenea, modificări ale rezistenței sau sensibilității față de agenții patogeni, datorită și altor cauze interne dintre care enumerăm: fluctuația vitalității plantelor, modificările ontogenetice, fertilizarea nerațională etc. Factorii externi. Asupra agenților
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
se va face în concordanță cu cerințele față de sol a fiecărei specii în parte, privind structura, textura, gradul de fertilitate. Cultivarea unor specii în terenuri inadecvate, va determina dezvoltarea necorespunzătoare a acestora, ceea ce va permite instalarea patogenilor și o acțiune parazitară mult accelerată. Rotația culturilor (asolamentul). Având în vedere specificitatea agenților fitopatogeni, dacă nu se respectă o rotație rațională a culturilor în cadrul unui asolament, aceștia în cazul când nu vor fi combătuți prin tratamente chimice, se acumulează în sol și produc
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
a legitimărilor, nu putem decât să ne așteptăm la tentative de descalificare a legitimărilor concurente. Elite productive și neproductive Se întâmplă ca dihotomia „dominatori/dominați” să ia forma unei opoziție între neproducători și producători. Deci, ar exista o elită statornică, parazitară și una nerecunoscută ca atare, dar, revendicând totuși mai multe drepturi la excelență. Primul care a văzut astfel lucrurile a fost Claude-Henri de Saint-Simon (1760-1825), precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată în detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de către Émile Durkheim în Le Socialisme și căruia Pierre-Jean Simon (1991, pp. 191-206) i-a consacrat câteva pagini inspirate. Pentru Saint-Simon, ceea ce subzistă din elitele conducătoare ale Vechiului Regim la începutul secolului al XIX-lea constituie un conglomerat de categorii parazitare lipsite de orice spirit de întreprinzător. Este vorba despre pături sociale în situație de preeminență de pe vremea Restaurației, dar excelența la care au ele pretenții nu se referă decât la activități neproductive: preocuparea pentru a-și asigura o viață plină
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ilustrate de parabola albinelor și a trântorilor au avut ecouri în două direcții care, de altfel, nu sunt cu totul străine una de cealaltă, în măsura în care opun și ele elitele „utile” își trag legitimitatea dintr-o activitate productivă sau creatoare, unora „parazitare”, a căror preeminență este bazată pe un statut obținut cu multă vreme în urmă. Prima dintre aceste orientări este cea care asociază noțiunea de elită celei de timp liber. Parabola albinelor și a trântorilor Presupunem că Franța îi pierde subit
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
incluse absența dorinței sexuale, absența oricărei satisfacții psihice sau fizice de natură sexuală etc. Termenul de frigiditate se aplică deci în toate situațiile susceptibile să altereze satisfacția sexuală. GÂNDURI OBSESIVE: gânduri, adesea însoțite de vizualizări și stări afective care persistă parazitar, devin chinuitoare și se permanentizează perturbând claritatea și obiectivitatea gândirii, calmul, liniștea interioară și echilibrul psihic. INHIBIȚII: proces funcțional activ care suspendă sau diminuează manifestările afectiv comportamentale. INSOMNIE: dificultatea de a intra într-un mod armonios și natural în starea
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
ziar). Comună e înduioșarea - Delavrancea, Micuții, Vlahuță, Mama, Ion Gorun, Crăciunul la proletari. Câteva scrieri, răzlețe, se opresc asupra imaginii muncitorului din uzină (V. Pop, Din fabrică: Petre Cazangiul, George Murnu, Proletari). Pe de altă parte, Vlahuță creionează satiric figurile parazitare ale epocii, Alceu Urechia (sub pseudonimul Iodoform) consemnează evenimente ori aspecte ale vieții politice și culturale surprinse în latura lor ridicolă (satira alunecând deseori spre gluma ieftină), deformate caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sângelui (VSH), proteinei C reactive și a fibrinogenului; sindroamele biochimice (metabolice, hepatice, renale). Hemoleucograma poate orienta asupra tipului de infecție, fără a preciza etiologia. În general, infecțiile bacteriene determină leucocitoză cu polinucleoză, infecțiile virale determină leucopenie cu limfocitoză, iar infecțiile parazitare se manifestă cu eozinofilie. Există și excepții, precum mononucleoza infecțioasă, caracterizată de leucocitoză, deși este o boală virală, sau septicemia severă cu bacili gram negativi, însoțită de leucopenie, deși este o boală bacteriană. Sindromul inflamator biologic este evident în majoritatea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pe înțelegerea mecanismelor de rezistență microbiană. Clasificarea antibioticelor Clasificarea după efectul asupra organismelor patogene: cide: efect distructiv (paraziticide, virulicide, fungicide, bactericide) statice: efect inhibitor asupra funcțiilor microbiene (virustatice, fungistatice, bacteriostatice) Clasificarea după spectrul etiologic: Antiparazitare Antivirale Antifungice Antibacteriene. Antiparazitare Infecțiile parazitare afectează peste jumătate din populația globului, înregistrând cea mai mare prevalență în țările subdezvoltate. Totuși, numărul medicamentelor antiparazitare noi introduse în practică este limitat, deși cercetările actuale sunt promițătoare pentru viitor. Medicamentele antiparazitare utilizate curent pentru tratamentul celor mai răspândite
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Mecanismul general de apariție a infecțiilor respiratorii este consecința agresiunilor microbiene care depășesc capacitatea de apărare a barierei respiratorii naturale. Clasificarea infecțiilor respiratorii se poate face după etiologie, în infecții respiratorii de tip viral, bacterian, fungic și rareori de tip parazitar. Clasificarea după sediul anatomic afectat este utilizată cel mai frecvent în practica medicală. Chiar dacă manifestările clinice predomină într-un anumit segment, în realitate, leziunile sunt deseori difuze, afectând simultan mai multe sedii anatomice (rinofaringite, laringo-traheite, faringo-traheo-bronșite). 6.2 Virozele respiratorii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ischemice sau osmotice. Infecțiile constituie cea mai frecventă cauză a diareilor. Etiologia diareilor infecțioase este diversă: Virală: rotavirusuri, astrovirusuri, adenovirusuri, enterovirusuri, herpes-virusuri (CMV) Bacteriană: shigelle, salmonelle, E. Coli, Vibrio cholerae, Campylobacter jejunii, Yersinia enterocolitica, S. Auriu, Clostridium difficile Fungică: Candida Parazitară: Entamoeba Hystolitica, Giardia, Balantidium coli, Cryptosporidium parvum În afara criteriului etiologic, clasificarea diareilor se mai face după: evoluție: acută (durata mai mică de 2 săptămâni), subacută (2-4 săptămâni), cronică (peste 4 săptămâni) caracteristicile scaunelor: apoasă, sanghinolentă, muco-pio-sanghinolentă mecanismul fiziopatologic: osmotică, secretorie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Alte metode de diagnostic etiologic sunt determinarea acidului nucleic (PCR) sau evidențierea anticorpilor aglutinanți, care apar după 4-6 zile de boală și persistă la purtători. Diagnosticul diferențial se poate face cu toxiinfecțiile alimentare, alte diarei acute infecțioase severe (bacteriene, virale, parazitare), intoxicațiile cu ciuperci. Tratament Obiectivul principal în tratamentul holerei este echilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică, adaptată permanent la bilanțul hidric. Bilanțul hidric evaluează pierderile de lichide prin scaune, vărsături, urină, consum fiziologic și aportul hidric pe cale orală și/ sau parenterală. În
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Hepatitele acute infecțioase pot avea etiologii diverse: Virale Virusuri cu tropism hepatic primar: VHA, VHB, VHC, VHD, VHE, VHG Virusuri cu hepatotropism facultativ: herpesvirusuri (HSV, CMV, VEB), enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri, virusul rubeolic, virusul amaril Bacteriene: febra tifoidă, septicemia, tuberculoza, luesul Parazitare: Cryptococus neoformans, Cryptosporidium enteritidis Fungice: Aspergillus, Candida. 10.2 Date generale asupra hepatitelor acute virale Definiție Hepatitele acute virale (HAV) sunt inflamații acute ale ficatului, cauzate de virusuri cu tropism hepatic primar, care se manifestă clinic și anatomo-patologic asemănător, dar
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
1 sau 2, VVZ, CMV, VEB), enterovirusuri, v. rujeolic, v. rubeolic, v. urlian, v. gripal, v. rabic, v. coriomeningitei limfocitare, v. West-Nile, V. febrelor hemoragice (Marburg, Ebola), HIV Bacteriene: mycobacterii, listerii, brucelle, borrelii, leptospire, mycoplasme, chlamidii, rickettii Fungice: Cryptococcus neoformans Parazitare: Plasmodium falciparum, Toxoplasma, Toxocara b. Encefalite postinfecțioase și postvaccinale: post-rujeolă, rubeolă, varicelă, tuse convulsivă, post-vaccin anti pertusis, antirabic . Tablou clinic Până la proba contrarie, diagnosticul de encefalită este luat în considerare în orice stare febrilă însoțită de tulburări ale conștienței și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
urmate de sechele precum tulburări de personalitate și comportament, retard mental, paralizii, epilepsie. Tratament Măsurile terapeutice igieno-dietetice, simptomatice și patogenice sunt comune cu ale meningitelor. Cortizonul este indicat doar în encefalitele postinfecțioase sau postvaccinale cu mecanism imun. Pentru etiologiile fungice, parazitare sau bacteriene, se administrează antimicrobiene specifice, care au capacitatea de a pătrunde în LCR: encefalita fungică (Cryptococcus neoformans, Naegleria fowleri): Amphotericina B encefalita malarică: Chinina encefalita toxoplasmozică: Pirimetamina + Sulfadiazina/Clindamicina encefalita cisticercozică: Albendazole encefalita luetică: Penicilina G neuroborelioza: Ceftriaxona encefalita
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
foarte ușor, iar miezul este brun, acoperit de miceliu și cu un gust rânced. Aceste semințe au capacitatea germinativă scăzută. După căderea semintelor și a lăcașelor lor, din fosta pălărie rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig. 69). Epidemiologie. Ciuperca este adusă în cultură odată cu semințele infectate care nu-și pierd germinația. Scleroții care au dimensiuni mici, asemănătoare semințelor nu pot fi separați la selector și vor constitui o sursă importantă de infecție. Scleroții
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
calitativ prin reducerea procentului de ulei din seminte. Planta este întâlnită în toate țările cultivatoare de floarea soarelui. În România, Tr. Săvulescu și col., o semnalează începând cu anul 1935, în județele de sud, sud-est și din Moldova. Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai încet, au înălțime mai mică și prezintă tulpini subțiri fără pălării sau cu pălării mici, cu semințe seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. În jurul unei plante, în suprafața sa de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
ce intră și stabilesc contactul cu vasele conducătoare. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafață tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi. Până la ieșirea la suprafață timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm înălțime, 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu perișori (fig
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
5. Pătarea brună a frunzelor de lucernăPseudopeziza medicaginis Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei, producând pagube mari în anii ploioși. Este cunoscută și la noi în țară din 1960, însă Tr. Săvulescu consideră că are un efect parazitar slab. În ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă, pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile. Simptome. Înainte de înflorirea lucernei, pe frunze apar pete circulare, galbene apoi brune de 1-3 mm în
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
începând din câmpul II prin oprirea în creștere a pomului, însoțită de intrarea în vegetație cu anticipație a mugurilor dorminzi, ceea ce duce la “proliferarea” lăstarilor, dar și la deformarea și apoi pierderea înainte de vreme a frunzelor. În livezile tinere, aspectele parazitare sunt foarte variate și evidente; pomii continuă să prezinte reduceri de creștere datorită intrării în vegetație a mugurilor axilari și deci a opririi în dezvoltare a lăstarilor terminali. Ca aspect general, pomii sunt foarte rămuroși, tufoși, lăstarii prezentând o creștere
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
flori apar mici "pernuțe" de mucegai, de culoare cenușie-gălbuie, alcătuite din miceliu și sporii ciupercii. Atacul pe flori seamănă cu efectul înghețurilor târzii de primăvară, cu deosebirea că printre florile distruse, brunificate, se mai găsesc și flori normale. Acest aspect parazitar poartă numele de "monilioza din anul precedent". Mai târziu, când fructele au dimensiunea unei alune, în special la păr, acestea se înnegresc și cad în masă. Deseori, acest aspect parazitar, cunoscut și sub numele de "monilioza de primăvară", este confundat
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]