1,958 matches
-
curentul rapid cărând toate sarsanalele. După nu multă vreme, aflăm și răspunsul la întrebare: cu greu! În lumina zilei ar fi fost dificil de transportat tot bagajul, în schimb, noaptea la lumina lunii, experiența devine de-a dreptul specială. Jose parchează camioneta la buza râului după care înfruntăm cu toții curentul violent, în apa care ne ajunge uneori până peste mijloc, încercând să ținem în aer articolele care nu se pot uda. Facem câteva drumuri înainte și înapoi ca să reușim să cărăm
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și ferme, multe vestite prin frumusețea peisajului și a tradițiilor. În plus, pare a fi și o zonă în care se petrec lucruri ieșite din comun; mulți localnici s-ar jura că văd regulat OZN-uri străbătând cerul său chiar parcând în împrejurimi. Pare palpitant, încep să caut un voluntariat prin zona respectivă. Nu găsesc nimic care să mă atragă în special așa că trec pe Google să văd ce ferme există prin zonă. Argentina este tărâmul gaucho-ului și observ că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fost uciși chiar în timpul serviciului. In cadrul discuțiilor, s-a adus vorba despre cazul din Baia Mare, fiind bine cunoscut de noi, în care un ofițer din cadrul acestui Inspectorat, când a vrut să plece dimineața la serviciu,a urcat în mașina parcată în fața blocului și când a introdus cheia și a făcut contactul la motor, a sărit în aer cu tot cu mașină, datorită unei încărcături de exploziv introdusă sub carcasa motorului. Au fost adunate bucățile de carne din fostul ofițer, introduse în sicriu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dă senzația de inconsistență, de excentricitate inutilă, mai ales că autorul se lasă uneori furat de stilistica discursului său, în dauna conținutului profund sau a necesităților argumentației. Echilibristica generează sintagme de genul: românul „ciorănit”, „bolnav de hamangită”, care „s-a parcat în parcă”, „Hamburgheria salvează țara”, „vrem Securitatea fără securiști”, „matriotismul” (varianta noastră de patriotism), „aceste vremi de veselă restriște”, „erotizarea României” sau asociații de idei precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
la motociclism viteză. Undeva în zonă este și Sintra - o altă localitate faimoasă pentru palatele sale de lux și vegetația abundentă, cea descrisă cu mult farmec de Byron în poemul Childe Harold. Dar nu vom ajunge până acolo. La Cascais parcăm într-o piațetă de la marginea orașului. Aici urcăm într-un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un concert în Piața Castelului - sediul vechii primării. E miez de vară, și la Varșovia au loc o mulțime de manifestări culturale. Un lanț lung de motocicliști - vreo treizeci de inși - își face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fiecare pas al vieții, sub privirile noastre, de cele mai multe ori, neputincioase, prin forme de manifestare din cele mai diferite: bubuiala drăcească ce răzbate din mașini și din localuri, claxoane pline de nervii unor “personalități” nebăgate de nimeni în seamă, mașini parcate pe trotuare sau aiurea pe carosabil, râsete, urlete și înjurături debordate cu sfidare oriunde îi apucă pe acești detracați aruncați năprasnic de cine-știe-unde pe această lume. Am văzut oameni în vârstă și copii umiliți, jigniți și îmbrânciți pe stradă, în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
n-aș fi așa bine dispus, pufnește furios Don Șef. Ascultă, spune el unui muncitor, care așteaptă lîngă intrare, cînd îi vezi pe ceilalți, le comunici că l-am găsit. Urcați în mașină, îmi arată Don Șef spre mașina lui, parcată în fața hotelului. Deschid portiera, urc în față, pun sacoșa cu casca de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre șirurile de mașini parcate în fața hotelului. Cam blondă cafeaua pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef. Uite la ăsta cum conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un autobuz. Ce-i la combinat, ce s-a întîmplat? E mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pilon. Îl petrecu peste capătul stâlpului și-l legă cu un nod expert. Monetti opri motorul și Brunetti sări pe doc. Ea Îi luă mâna cu o familiaritate lejeră și-l urmă de pe barcă. Împreună, se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai luminos. La Vicenza, coborî din tren și se uită de-a lungul peronului după cineva În uniformă. Nevăzând pe nimeni, coborî scările, străbătu tunelul ce trecea pe sub șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea să provoace nimic altceva decât probleme. — Ești un drac Încăpățânat, nu-i așa? Întrebă Ambrogiani, dar mai mult cu respect decât cu mânie În voce. Bine, vin eu la tren. O să vin cu mașina personală; În felul acesta putem parca În apropierea casei lui, să nu se Întrebe tot cartierul ce căutăm acolo. Brunetti, pentru care mașinile erau lucruri străine, bizare, nu stătuse să se gândească la asta, la felul În care o mașină aparținând În mod clar fie carabinierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Danny a plecat o vreme singur În pădure, dar nu-și amintea unde anume a căzut, În ce loc. I-am spus lui Foster, am Încercat să-i descriu locul cu pricina, dar nu-mi aminteam foarte limpede unde am parcat mașina-n ziua aia. Când ai de supravegheat trei copii și-un câine, nu ești foarte atent la lucruri de felul ăsta. — Ce-a făcut când i-ați spus că nu vă aduceți aminte? — La naiba, a vrut să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spus că nu vă aduceți aminte? — La naiba, a vrut să merg acolo cu el, să mergem cu mașina taman până acolo sus alături de el Într-o sâmbătă și să caut locul, să văd dacă nu-mi aduc aminte unde parcaserăm mașina. Și v-ați dus cu el? — Nici poveste. Am trei copii, soție și, dacă sunt norocos, o zi liberă pe săptămână. N-aveam de gând să-mi petrec una dintre ele hoinărind prin munți, căutând un loc unde ținusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încă le avea proaspete În memorie. Ce crezi? — Rămânem aici până ce trece camionul de noi la coborâre sau așteptăm o jumătate de oră, după care mergem Înapoi. După jumătate de oră, camionul nu trecuse de locul unde se aflau eu parcați, așa că Ambrogiani conduse Înapoi către drumul pe care intrase camionul. Trecură de el și trase pe dreapta puțin mai departe, introducând mașina Între două balustrade de ciment. Ambrogiani coborî și se duse la portbagajul mașinii. Îl deschise și vârî mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încé zgomotele paradei cînd Nicolai Arsenievici, ținînd pe umér hîrlețul, porni spre pédure. De la brigadă de tractoare, cînd tractoriștii și șoferii și ceilalți lucrétori ai brigadei au luat-o În sus, printre case, Nicolai Arsenievici se furișé pe dupé mașinile parcate În curte și dupé ce séri gardul de dupé garaj, care dédea Într-o grédiné cu toaleté de scînduré, Nicolai Arsenievici se bégé În toaleté și rémase În singurétate. Strigétele colhoznicilor se auzeau tot mai departe și, cînd simți cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cât și cum să vorbească nu doar cu ei, ci cu orice ființă crescută în afara regulilor sociale. Zogru nu putea să-l lase și să plece. Aproape că l-a luat pe sus și, în câteva minute, Andrei Ionescu își parca Loganul în fața barului Newton. Giulia aștepta încă. Trecuseră 40 de minute de la ora întâlnirii. Totuși, ea aștepta, spunându-și că la urma urmelor tot a ieșit în oraș, de ce s-ar căra dintr-un loc drăguț, deși în realitate spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alt plan al existenței. În urma lor rămâneau șiruri de oameni, cu două înțepături mici pe gât, cei mai mulți speriați de moarte, și care alergau spre clinici și spitale, să afle dacă nu cumva au în sânge virusul ucigaș. Andrei Ionescu își parcase mașina în fața blocului și stătea lângă ea, zâmbind încă, în maioul lui galben și mov. Nu avea chef să intre în casă și, ca niciodată, nu se mai gândea la scris, la Academie, la violuri și oribilități, ci se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Domnului pe cei doi ipochimeni. Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant. Trebuia găsită o altă metodă de a ajunge. Mă uitam la toată puștimea aia parcată de-a lungul spațiului verde din fața Teatrului Național și soluția mi s-a înfiripat de-a dreptul obligatoriu în minte. Toată treaba era să aflu care individ avea traseul care mă interesa pe mine. Probabil că măcar câțiva or fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcea bine la plămâni să‑l respiri. Îți grăbeai vindecarea dacă‑ți petreceai noaptea acolo. Așa Încât m‑am alăturat altor vreo șase pasageri și m‑am culcat. Soția mea trebuia să vină a doua zi să mă ia. Mașina era parcată undeva În apropiere, dar nimeni dintre cei de aici nu părea a dormi. Și nici vorbăreți nu erau oamenii. Se sculau din pat. Se Învârteau prin hol și se așezau pe marginea vreunui pat. Podeaua nu mai fusese măturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea era că ne găseam sub Kenmore Square, În Boston, și dacă s‑ar fi oprit sforăitul acela lenevos al motorului am fi putut auzi metrourile de pe Green Line. Acum era ora șase, nu știu dacă dimineața sau seara. Și parcam lent lângă un pasaj subteran de pietoni, din care oamenii - nu prea mulți - ieșeau În stradă sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
om liniștit dar în realitate un ucigaș, psihopat, cu mutră de Frankenstein, proaspăt evadat de la zdup). Eventual, poate-i dați și lui o mână de ajutor, fiindcă și el are un cadavru proaspăt și deocamdată nu știe unde să-l parcheze. Și de aici începe toată acțiunea. Pentru a-i scăpa pe următorii candidați la serviciile mătușilor și complicilor ei, se întoarce acasă, se echipează cu armament cum am spus mai sus și începe lupta. Cu cine se luptă? Parcă mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În timp ce omul de la recepție Îi observa cu atenție. Lecoeur sosi exact În momentul În care Începeau să cadă primele picături reci de ploaie și răsuna soneria care anunța sfârșitul pauzei. Polițistul se văzu obligat să facă câteva manevre ca să-și parcheze mașina, apoi se apropie de cei doi, Îngândurat. — E În camera lui? Întrebă el. Dicelle se grăbi să răspundă: — Camera 105, la etajul unu. Ferestrele dau spre stradă. — E și soția cu el? — Da. Au urcat Împreună. O siluetă ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fotografii cu el, însă nu te ajută să simți atmosfera locului, nu-i așa? fu de acord Aidan. Stephen apăsă pe butonul interfonului și poarta se deschise. Mașina trecu încet pe cărarea pietruită și se opri lângă celelalte șase mașini parcate lângă ușa impresionantă a castelului. Cei doi ieșiră din BMW și rămaseră să contemple clădirea. Ușa se deschise cu un scârțâit și o femeie apăru zâmbind. Eu sunt Andrea Finan, spuse ea. Sunteți bineveniți. Vreți să aruncați o privire înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]