3,364 matches
-
public. Traian Vuia și Ațintiș îmbină potențialul de încredere interumană cu o precauție explicit exprimată în Atințiș față de autorități. În Zerind, potențialul de participare este unul extrem de ridicat, așa cum o probează și acțiunile trecute și prezente. Concluzii. Elemente de cultură participativă în cele șase sate Cele șase sate oferă patternuri diferite de implicare a locuitorilor în viața cetății. Zerindul reprezintă prototipul comunității efervescente din punct de vedere al eforturilor de dezvoltare, al coeziunii și solidarității sociale. Ațintișul vine cu o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
serie destul de consistentă de evenimente mici, care se produc de-a lungul întregii istorii recente (blocarea proiectului de asigurare a apei curente, susținerea echipei de fotbal, întâlnirile duminicale din fața bisericii etc.). Acestea vorbesc despre potențialul de emergență a unei culturi participative. Potențial a dovedit și Tomșaniul, însă, momentan, exprimarea acestuia este blocată de fragmentarea comunității în grupuri de interese organizate în jurul unor lideri locali. În fine, Hănești și Trifești prezintă caracteristici similare unei culturi a sărăciei vieții comunitare. Tabelul 4. Elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dovedit și Tomșaniul, însă, momentan, exprimarea acestuia este blocată de fragmentarea comunității în grupuri de interese organizate în jurul unor lideri locali. În fine, Hănești și Trifești prezintă caracteristici similare unei culturi a sărăciei vieții comunitare. Tabelul 4. Elemente de cultură participativă în cele șase sate: O sinteză Satul Acțiuni trecute Tomșani Tomșaniul poate fi cu ușurința etichetat drept o comunitate conflictuală. Conflictele și contradicțiile dintre membri elitei locale sunt menționate adesea de către săteni. Preotul, primarul, principalul antreprenor local, preotul din satul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
împiedică dezvoltarea de acțiuni colective. Cu toate acestea, exemplul susținerii echipei de fotbal, dovedește că atunci când stimulentele sunt bine alese, sătenii sunt capabili să își unească forțele pentru producerea bunului public. Hănești Comunitate puternic tradițională, Hăneștiul nu prezintă o cultură participativă. Încercările de a stimula participarea (impuse de nevoia de a accesa granturi de la fondurile de dezvoltare) au presupus până acum abordări de tip top-down, inițiativa și deciziile fiind localizate în principal la nivelul autorităților locale. Acestea au acționat uneori comprador
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de dezvoltare) au presupus până acum abordări de tip top-down, inițiativa și deciziile fiind localizate în principal la nivelul autorităților locale. Acestea au acționat uneori comprador, contribuind la menținerea statu-quo-ului. Traian Vuia Câteva exemple de inițiative locale sugerează o cultură participativă emergentă în acest sat periferic. Există câteva spații instituționalizate în care probele curente ale localității sunt dezbătute în mod obișnuit: cârciuma, în fața bisericii, după slujba de duminică, seara, pe băncile din fața casei. Blocarea proiectului de alimentare cu apă este un
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
cârciuma, în fața bisericii, după slujba de duminică, seara, pe băncile din fața casei. Blocarea proiectului de alimentare cu apă este un exemplu de cooperare, în ciuda faptului că în acest caz cooperarea a dus la eșecul propunerii în cauză. Ațintiș Rădăcinile culturii participative pot fi relativ ușor identificate. Oamenii cooperează pentru realizarea intereselor comune, însă o anumită neîncredere separă autoritățile de restul satului. Zerind O viață comunitară bogată înflorește în Zerind, bazată pe o cultură participativă neașteptată pentru localitățile din România. Localnicii contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
eșecul propunerii în cauză. Ațintiș Rădăcinile culturii participative pot fi relativ ușor identificate. Oamenii cooperează pentru realizarea intereselor comune, însă o anumită neîncredere separă autoritățile de restul satului. Zerind O viață comunitară bogată înflorește în Zerind, bazată pe o cultură participativă neașteptată pentru localitățile din România. Localnicii contribuie în mod curent la crearea bunului public, se ajută reciproc și prezintă niveluri ridicate de încredere generalizată. Până și organizațiile locale ale partidelor politice cooperează în interesul comun, dincolo de punctele de vedere uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
activități economice legate de aceasta, activități în domeniul turismului, serviciilor și meseriilor tradiționale, infrastructură, învățământ de calitate, tradiții, mediu, peisaj, un spațiu cultural privilegiat, dar, mai ales, înseamnă comunitate și spirit antreprenorial la nivelul comunității. În ultimă instanță, înseamnă democrație participativă și spirit comunitar, termeni ce desemnează, într-un limbaj specios, implicarea tuturor membrilor comunității în stabilirea destinului acesteia. Provocarea pe care am adresat-o prin intermediul acestei campanii a fost să arătăm că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă în primul rând împărtășirea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
deja existente în acest sens. În schimb, în satele mai nevoiașe, analizele noastre sugerează un efect mai vizibil, atingându-și scopul de a grăbi declanșarea discuției publice pe temele vizate, de a crea conștiința necesității luării în calcul a dimensiunii participative a schimbării. Oficiul de Statistică al Comunităților Europene. Cifrele în cazul Bulgariei cunosc variații curioase. Site-ul Eurostat (http://epp.eurostat.cec.eu.int), consultat în 18 februarie 2006, indica o pondere a ocupării în agricultură care oscila între 1998
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate infailibil, afirmă dialogul ca metodă de a surprinde esența participativă a cunoașterii. Sinoadele ecumenice exprimă adevărul dogmei, nu se angajează dialectic în descoperirea lui. În creștinism, legea formulării adevărului nu diferă de principiul revelației sale. Pe scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate vacile sunt negre”. Arta improvizațieitc "Arta improvizației" O viziune dinamică asupra adevărului, axată pe ontologia participației în formele cunoașterii, pune modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici declarată o fatalitate. Creștinii nu vor câștiga respectul de sine și nici admirația tăcută a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Verzi din 70 de țări) în Australia (Camberra) în aprilie 2001, în care ele se angajează prin acțiuni cu ținte precise privind protejarea mediului înconjurător și au la bază următoarele șase principii: 1) înțelepciune ecologică; 2) justiție socială; 3) democrație participativă; 4) nonviolență; 5) dezvoltare durabilă; 6) respectul diversității. Este foarte bine că din ce în ce mai multă lume este preocupată de mediul înconjurător, dar astfel de preocupări sunt doar condiții necesare nu și suficiente pentru protejarea vieții pe Pământ! Pe linia acestor preocupări
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
democrație directă, „intimitate colectivă” etc. Când secesiunea nu e o opțiune, fiindcă populația, deși diversă, aparține în linii mari clasei mijlocii, apar alte crize. Palo Alto, ca să revin la acest mic oraș pe care l-am studiat și prin „observare participativă”, nu doar prin lecturi, a fost zguduit în 1999-2000 de o pasionată dispută teologico-politică, în care s-au angajat juriști, rabini, activiști civici, politicieni locali, simpli cetățeni, universitari. Comunitatea evreiască ortodoxă din Palo Alto, cu asentimentul tuturor celorlalte asociații evreiești
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle. Dacă predecesorii acordau prea puțină importanță psihologiei cititorului - în fond, de pe la 1700 până în zorii modernității, am avut cam un singur tip de cititor: credul, sentimental, participativ, gata să se identifice cu personajul și tribulațiile sale -, Chandler subliniază importanța diferenței culturale: Povestirea polițistă trebuie să țină cont de nivelul cultural al cititorilor săi: ceea ce era acceptabil la Sherlock Holmes nu este acceptabil la Sayers, la Christie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ibidem). Cu alte cuvinte, lectura romanului polițist presupune substituirea scriitorului, reconstruirea, din perspectiva unui autor extern, a țesăturii de cuvinte, de senzații și imaginar. Simplul fapt de a fi descoperit soluția nu are nici o valoare. Actul lecturii devine, necesarmente, unul participativ, interactiv, bazat pe convenția conform căreia cititorul e un semen al autorului și nu un adversar ireductibil al acestuia. Acest parteneriat nu trebuie, însă, redus la o simplă și seacă negociere între parteneri egali în subtilitate. Strategia autorului conține, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și a-și arăta propriile preferințe. Stând în fotoliu și urmărind de la distanță tribulațiile detectivului, e firesc să fii atras de alte personaje decât e atras acesta ori să detești pe cu totul altcineva decât detestă Marlowe. Pentru un cititor participativ, restricțiile din această categorie prezintă un avantaj: încurajează la o mobilizare suplimentară, deschizând un dialog în care ți se oferă șansa de a puncta spectaculos. Câți cititori de sex masculin ar fi la fel de fermi în a respinge avansurile agresive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
structurii de interese și comunicare în procesul de intervenție socială își găsesc răspunsul în lucrarea Cunoaștere incomodă. Intervenții sociale în comunități defavorizate în România anilor 2000 (Editura Printech, București 2004) Lucrarea, a cărei autoare este Cosima Rughiniș, oferă o perspectivă participativă asupra intervenției sociale, ilustrând „corespondența dintre poziția socială a unei persoane în procesul de intervenție, pe de o parte, și cunoașterea la care are acces și pe care o folosește în acțiunea sa, pe de altă parte”. Interviurile prezentate în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
publice. Lucrarea prezintă interviuri care permit răspunsuri la trei întrebări listate de către autoare: implicarea sau evitarea intervenției; implicarea în decizia persoanelor asistate sau acționarea în numele lor; structurarea intervenției la nivel individual sau comunitar. Lucrarea se impune prin crearea unei viziuni participative a partenerilor (funcționari publici, voluntari, beneficiari etc.) în intervenția socială, în condițiile în care partenerii sunt diferiți prin „diversitate existențială: ei sunt inegali ca acces la resurse și diferiți ca experiență și filosofie de viață”. Lucrarea se adresează, după cum spune
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
spre semenul său pentru un ajutor sau un sprijin, ceea ce implică o împărtășire a problemelor cu celălalt, dar nu și asumarea unor responsabilități în legătură cu acestea”. În realitate, această distincție e mai puțin clară decât pare. În studiul său consacrat altruismului participativ, adică devotamentului față de comunitatea în care individul trăiește (familie, biserică, patrie), Moscovici (1994) remarcă faptul că acest tip de altruism permite fiecăruia să-și reînnoiască apartenența la comunitate. A rupe legătura care integrează individul într-un grup ar însemna pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vieții femeilor și bărbaților. Tamar Zilber este specializată în psihologia organizațională. A obținut de curând titlul de doctor la Universitatea din Ierusalim, cu o teză asupra ambiguității ca strategie de adaptare în cadrul organizațiilor. Studiul său combină metoda antropologică a observației participative cu analiza relatărilor unor subiecți care își desfășoară activitatea în organizații. În prezent, predă un curs despre cultură și organizație din perspectivă feministă. Referințe Adler, A. (1929a), The practice and the theory of individual psychology, Harcourt & Brace, New York. Adler, A
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mai înalt grad de difuzabilitate, dar asimilarea rămâne tot la discreția educatului. Cunoașterea disponibilizată prin rețeaua virtuală este o pură potențialitate, până la acapararea și semnificarea acesteia din partea receptorului. Construcția cunoașterii ține de interioritatea subiectului, de raportarea acestuia efectivă, prin efort participativ și responsabilitate interpretativă. Virtualizarea formării nu lenevește mecanismele interne ale învățării. Școala nu se transformă într-o agora mediatică sau nu face din aceasta o anexă a asamblajului comunicațional atoatestăpânitor. Nu totul stă în computer. Dispozitivele tehnice de formare mediatizate
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ar aduce contribuții deosebite. Pentru a configura mai bine reperele noului peisaj al școlii ca organizație care învață, ar putea fi util un inventar al principalelor condiții. • Managementul: - promovează o cultură centrată pe învățare și autoevaluare; - se bazează pe planificare participativă și împărtășirea responsabilităților; - valorile și obiectivele organizației sunt împărtășite de membrii săi, care comunică în mod constant; - echilibrează diferitele interese: beneficiari, personal angajat, comunitate etc.; - creează oportunități de învățare pentru membrii organizației și participă împreună cu aceștia la experiențele de învățare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
rând ca o resursă, și nu ca o constrângere. • Curriculumul/programele de instruire: - au relevanță maximă pentru dezvoltarea personală, socială și profesională a celor care învață; - sunt flexibile și adaptabile la nevoile interne și externe; - acordă spațiu pentru dezvoltarea comună, participativă; - se centrează mai degrabă pe formarea de capacități și competențe decât pe transmiterea de conținuturi; - se bazează pe o comunitate de discurs și urmăresc să contribuie la consolidarea unor comunități de învățare; - sunt tratate în manieră integrată, promovând conexiunile interdisciplinare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
schimbului între specialiști care provin din discipline diferite, contribuind la fertilizarea reciprocă și la instituirea unui caracter deschis al cercetării, al practicilor sociale și al curriculumului școlar; • centrarea procesului de instruire pe învățare, pe elev, încurajând pedagogiile active și metodologiile participative de lucru la clasă, cum ar fi lucrul pe centre de interes, învățarea tematică sau conceptuală, învățarea pe bază de proiecte sau de probleme, învățarea prin cooperare etc.; • contribuția la crearea unor structuri mentale și acțional-comportamentale flexibile și integrate, cu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
tipului de inovație pe care TCC o aduc la nivelul curriculumului. Nu este vorba în primul rând despre inovații la nivelul conținutului, ci despre schimbări aduse metodologiei; inovația metodologică dorită poate fi caracterizată astfel: - utilizarea intensă a metodelor de lucru participative; - accent pe abilitățile metacognitive (luarea de decizii, rezolvarea de probleme); - accent pe educația morală; - accent pe aspectele și problemele cu caracter tematic și relevante din punct de vedere social. 4. Evaluarea rezultatelor instruirii trece dincolo de condițiile rigide ale caracterului observabil
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]