3,522 matches
-
dozarea emoției și a energiei, mărturisesc că am avut prilejul să analizez serios tehnica interpretării, a lucrului cu corpul, în scene individuale sau de grup, felul în care au studiat coregrafiile complicate și solicitante ale Ioanei Macarie, muzicile originale cu partituri dificile semnate de Răzvan Alexandru Diaconu, relația cu textul rostit, cu textul cîntat, relația, de ce nu, cu Maestrul lor, cel care a avut, din nou, curajul să se bage într-un lucru teribil de greu. Pe scenă se simțea, însă
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
ajuns să asculți cele patru CD-uri ce conțin textul pentru a-ți da seama cât de dinamice sunt vasele comunicante care-l leagă de lumea Penei Corcodușa, a "adevăraților Arnoteni" și-a păcatelor scufundate în hăuri de crepuscul balcanic. Partitura lui Pirgu, interpretată în mii de nuanțe de levanto-exhibiționism, arată în ce măsură personalitatea lui Andrei Pleșu e capabilă să naveteze grațios-amenințător între sferele de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
muzical dramatice ale întregului ansamblu; căci s-a mizat pe exigența individuală și de grup a membrilor orchestrei, ansamblu ridicat la nivelul scenei de concert, a soliștilor, a corului care, de această dată, s-au putut concentra exclusiv asupra datelor partiturii. în aceste condiții este firesc să ne dorim finalizarea lucrărilor șantierului care - iată! - de ani buni perturbă activitatea curentă a instituției. Sunt responsabilități care revin în egală măsură administrației locale și celei centrale. Căci clădirea Teatrului Național din Iași aparține
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
național. La București, la Atenul Român, sub bagheta dirijorului Florentin Mihăescu, ansamblurile reunite ale Filarmonicii au prezentat oratoriul bachian "Patimile după Matei". Două au fost performanțele de excepție ale producției. Mă refer în primul rând la asimilarea suverană a datelor partiturii muzicale, a textului literar în limba germană, date stăpânite în baza capacităților unei memorii imbatabile pe care o probează dirijorul Florentin Mihăescu, un energic, un eficient coordonator al acțiunii muzical-dramatice. Este o manieră academică de a citi o partitură de
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
datelor partiturii muzicale, a textului literar în limba germană, date stăpânite în baza capacităților unei memorii imbatabile pe care o probează dirijorul Florentin Mihăescu, un energic, un eficient coordonator al acțiunii muzical-dramatice. Este o manieră academică de a citi o partitură de muzică barocă, manieră în parte depășită astăzi când articulațiile discursului muzical se clădesc cu sporită mobilitate, având la bază revelarea surselor sonore vehiculate în epocă. Cealaltă performanță de specială importanță aparține tenorului Szerekován János, originar din Tg. Mureș, invitat
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
o femeie insesizabilă, pierdută în mulțime printre nenumăratele anonime care nu vor apărea niciodată pe coperta unei reviste cu recomandările de fatalism lucios cartonat ce însoțesc femeile de scenă cu libidoul infatigabil al unei pompe de bicicletă. Tragedia este o partitură care cere anumiți interpreți, fiecare în exemplar unic, fiecare executând partitura o singură dată, fiecare fiind demis o dată și pentru totdeauna din rolul de interpret odată ce l-a consumat sau a fost consumat. Mama Annei subliniază asemănarea lui Martyn cu
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
vor apărea niciodată pe coperta unei reviste cu recomandările de fatalism lucios cartonat ce însoțesc femeile de scenă cu libidoul infatigabil al unei pompe de bicicletă. Tragedia este o partitură care cere anumiți interpreți, fiecare în exemplar unic, fiecare executând partitura o singură dată, fiecare fiind demis o dată și pentru totdeauna din rolul de interpret odată ce l-a consumat sau a fost consumat. Mama Annei subliniază asemănarea lui Martyn cu fratele Annei, de aici deducem implicația freudiană a apropierii de fiul
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
fiecare dintre piese fiind o excelentă compoziție coregrafică. Această întâlnire prealabilă crea un bun orizont de așteptare pentru spectacolul la Belle, venit în turneu la București. Dar contactul cu acest balet a fost, în mare parte, descumpănitor. O parte dintre partiturile coregrafice create pentru soliști sau pentru ansamblu evidențiau calitățile coregrafului, puse în valoare de o companie de foarte bună calitate. Stufoșenia tratării subiectului, cu multe adăugiri și deformări, îngreuna însă receptarea spectacolului. Povestea tradițională a Frumoasei din pădurea adormită, căreia
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
frații Grimm (1821) i-au dat versiunile scrise, a dat naștere unei opere majore din repertoriul coregrafic universal. Ea a fost concepută mai întâi în stil clasic pur, în versiunea lui Marius Petipa și pe muzica lui Piotr Ilici Ceaicovski, partitură rămasă ca partener muzical și pentru alte versiuni clasice ulterioare, cât și pentru variante moderne, dintre care o cunoaștem pe cea de o mare valoare datorată lui Mats Ek, din 1996. In această variantă ieșim din lumea basmului pentru a
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
baghete, precum Toscanini, De Sabata, Sinnopolis, pe care nu-i putem uita. Toți aceștia au avut acces spre acel mister inițiatic specific creației wagneriene. Vocile serii respective s-au înscris într-o echipă omogenă care s-a străduit să ofere partiturii o lectură corectă fără, însă, să aibă emoția profundă mistico-religioasă necesară înțelegerii sensurilor adânci ale scenariului mitologic. L-am ascultat în Parsifal pe tenorul Christopher Ventris, care, după opinia noastră, s-a integrat perfect în gândirea regizorală privind personajul, din
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
a fost ascendentă, în primul act atacurile sale pe acut erau fără strălucire, aș putea spune timide. Pe parcursul dezvoltării personajului el și-a recăpătat curajul și un anumit aplomb, traiectul său artistic săvârșindu-se pe o notă de respect pentru partitură. Basul coreean Kwangchul Youn, în Gurnemanz, a avut o bună prestație, posedând o voce frumos impostată, cu acute sigure și note grave de bună calitate. în Kingsor, l-am putut aprecia pe Thomas Jesatko, care a știut să puncteze nuanțele
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
debile, astfel încât să se poată, finalmente, rotunji într-o structură capabilă să se autosusțină. Primii recenzenți ai cărții au sesizat acest defect inerent, accentuând poziția disprețuitor-detașată a autorului în raport cu personajele. Nici unul nu e tratat cu simpatie, iar cei a căror partitură trezește interesul cititorului sunt înfățișați - mai devreme sau mai târziu - în posturi compromițătoare. „Modalitatea autorului e simplă în concepție, dar complicată în exprimarea ei practică" (Davidson, 1927: 7) - iată o plastică formulare a stării de fapt a acestei cărți ce
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
modern, stil atât de larg răspândit astăzi și atât de variat totuși, în funcție de personalitatea fiecărui creator. Compozițiile sale coregrafice au un desen al mișcărilor precumpănitor inventate de coregraf, în care domină uneori liniaritatea ascuțită, cu unele inflexini expresioniste, precum în partiturile create pentru dansatoarea Lisa Gropp, sau alteori liniile mai rotunjit împlinite, din împletiturile de o bogată fantezie ale cuplului masculin Răzvan Mazilu - Nicholas Robillard. Tot o caracteristică a ultimelor decenii este și faptul că ideile spectacolului capătă vizibilitate scenică preponderent
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
spectatorul să depășească simpla dispoziție afectivă. Geografiile trăirilor din scenă și receptarea lor de către public își trag seva din idei. Mișcarea admite complicate metamorfoze pentru a accede la o filozofie a expresivității; de aici derivă minuțiozitatea cu care creatoarea elaborează partiturile. Corpurile se re-teritorializează altfel cu fiecare spectacol - noi imagini-mișcare, noi imagini-timp. Într-un foarte special spectacol, Cu cât cânt, cu atâta sunt, vorbe antonpanești pendulează între necaz și haz, au toată înțelepciunea străveche; un descântec sau un bocet, o doină
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
cu cel dispărut, tânărul Scott, interpretat de Matt Demon, are candoarea novicelui și, deopotrivă ambiția parvenitului, dar atașamentul pentru nesăbuitul Liberace îl salvează. Totul este fără măsură în acest film, luxul deșănțat, voitul prost gust spoit cu aur, dorințele, spaimele, partiturile de pian, doar jocul celor doi este strunit, pentru a nu plonja în caricatura gay atât de amenințătoare în astfel de cazuri. Așa năpădit de cristale cum este, de parcă ar fi un candelabru răsturnat, Michael Douglas pare coborât dintr-o
Cannes, 2013 - Michael Douglas: ”Nu am jucat pentru premii. Mi-am făcut doar meseria” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78962_a_80287]
-
care depinde foarte mult creația, ei fiind materia în are ea se plămădește, pot avea, în seri diferite, impulsuri interioare diferite. Este o situație comparabilă, în oarecare măsură, cu diferența care poate apărea, uneori, în executarea unui concert, care, dincolo de partitura scrisă, poate suna diferit sub bagheta mai multor dirijori. În dans, pe lângă scrierea (Laban, de exemplu) care dă desenul mișcării, nu însă și spiritul care o însuflețește, în prezent mai există și filmările, și ele putând fi însă diferite, în funcție de
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
propriilor piese, realizate chiar de Răzvan Mazilu în ultimii ani. Sau de lucrarea interpretată de el cu câțiva ani în urmă, tot la Teatrul Odeon, Bolero. Regele pierdut, în coregrafia a doi tineri coregrafi portughezi, Claudia Martins și Rafael Carriça - partitură coregrafică bogată, plină de sens și excelent pusă în valoare de interpret. Titlul piesei coregrafice, Umbre de lumină, prețios, sofisticat, voit oximoronic, s-a reflectat, din păcate, în piesa însăși, învăluind-o, de fapt, în penumbre.
Penumbre by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7918_a_9243]
-
Steinberg, a regizorului Nicolas Joel, cu participarea cu totul remarcabilă a bas-baritonului Franck Ferrari - spectacolul a văzut luminile rampei de cinci ori. Presa europeană - Le Figaro, Le Matin, Financial Times - a remarcat în mod cu totul special calitățile muzical-dramatice ale partiturii enesciene, calitățile performanței muzicale, ale orchestrei, a corului. Au fost exprimate rezerve asupra viziunii regizorale. Conformistă. Lipsită de virtuți scenice speciale; aspecte în schimb prezente - ne aducem aminte - în exces, cu supra de măsură, la București, în versiunea regizorală a
Toamna muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7919_a_9244]
-
mezzosoprana Oana Andra, la implicarea dramatică susținută de soprana Crina Zancu în rolul atât de complex, în plan psihologic, al Tatianei. Apariție scenică dezinvoltă în rolul titular, baritonul Iordache Basalic nu a reușit, deocamdată, să asimileze specificul de vocalitate al partiturii, una dintre cele mai complexe pagini ale literaturii romantice a școlii ruse de operă a secolului al XIX-lea. Este un rol în care, ne aducem aminte, cu decenii în urmă a evoluat magistral - prioritar în plan actoricesc - baritonul Mihail
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
în ciuda avertismentelor și a încercării de a mușamaliza schimbul, Christine nu renunță la a-și revendica drepturile pe lîngă LAPD, aceasta este în mod abuziv internată într-un ospiciu, unde descoperă o serie de victime ale abuzurilor polițienești. Pe această partitură Clint Eastwood împrumută fără probleme din Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) al lui Milos Forman, de recunoscut fiind faciesul insensibil al sorei șefe, Louise Fletcher, plasat unui alt personaj similar cu o pronunțată tușă sadică, cât și atmosfera
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
joacă rolul unui furios care nu-și poate găsi liniștea, un personaj conflictual care are nevoie de echilibru. Ai impresia în tot filmul că cei doi se întîlnesc după atîtea alte roluri cu un arsenal imens de experiență, astfel că partitura fiecăruia decurge ca la carte, iar regizorul ne îndreaptă către răsturnarea de situație din final. Or, tocmai aici filmul își pierde suflul, motivațiile nu susțin partitura dramatică, și în ciuda zgomotului făcut de capsă constați că nu mai există niciun glonț
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
se întîlnesc după atîtea alte roluri cu un arsenal imens de experiență, astfel că partitura fiecăruia decurge ca la carte, iar regizorul ne îndreaptă către răsturnarea de situație din final. Or, tocmai aici filmul își pierde suflul, motivațiile nu susțin partitura dramatică, și în ciuda zgomotului făcut de capsă constați că nu mai există niciun glonț pe țeavă. Explicația pentru metamorfoza celui bun și procesul lui de conștiință te cam lasă rece, și este oricum necreditabilă pentru profilul personajului. Genul acesta de
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
de la capăt, alături de femeia nicicând uitată, convingerea unui american candid și visător că trecutul poare fi retrăit .” Nu contează cum a făcut Gatsby banii, spunea la conferința de presă cineastul, ci dacă este un om bun sau nu”. O asemenea partitură complexă o acopeă cu brio Leonardo DiCaprio. În nici o altă transpunere nu a existat obsesia acelei luminițe verzi de atâtea ori descrise de Fitzgerald, semn al speranței, poate și al neputinței de a atinge visul și pe care actorul o
Cannes, 2013: Marele DiCaprio - M-am apropiat cu sfială de Marele Gatsby. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79433_a_80758]
-
continua dialogul cu Pietrele Nordului, cu Zeul, cu Dumnezeu, cu îngerul-vortex ieșit din bolgiile creierului. Textul poetic este levitație, ascensiune, cântec și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip:"Moartea și lectura sunt cenuși sub/ care hoitul e mereu recunoscut". Cuvintele-cheie ale cărții, totuna cu obsesiile poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
a structurilor proprii unui spectacol narativ conceput în stil romantico - clasic, cu solo-uri, pas de deux, pas de trois și dansuri de ansamblu. Aici însă s-a oprit întoarcerea sa la formule preexistente, pe care le-a configurat cu partituri coregrafice proprii stilului său de dans contemporan, în care a folosit tocmai toată experiența sa anterioară de căutări formale. Fiecare compoziție coregrafică trăia prin sine și mi-ar fi plăcut să fi putut vedea fiecare dans în costume de repetiție
Un basm pentru adulți by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7813_a_9138]