4,933 matches
-
artificial de forțe exterioare, ci ultima verig... dintr-un lanț de evenimente ce ritmaser... istoria națiunii. Așa cum În secolul al XIV-lea, se spunea de pild... la Tirana, au existat albanezi care Încercaser... s...-i resping... pe turci, tot așa partizanii comuniști Îi alungaser... În anii ’40 pe italieni și pe germani. Destinele șefilor celor dou... epopei - Skanderberg În veacul al XIV-lea și Enver Hodja În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
sensibilitatea progresist... n-a disp...rut niciodat... cu adev...raț dup... 1956. În Polonia, de exemplu, anii ’60 sînt dominați de o lupt... implacabil..., la nivelul conducerii, Între „revizioniști” pe de o parte, recrutați din rîndurile intelectualilor și jurnaliștilor, și „partizani” pe de alt... parte, reuniți Într-o asociație de foști combatanți (Zbowid) și conduși de antisemitul M. Moczar. În acest context, 34 de scriitori și universitari de renume Îi adreseaz... primului-ministru, În prim...vara anului 1964, o scrisoare În care
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și celor dou... Germanii s...-l denunțe. Publicarea acestor texte reprezint... una din principalele revendic...ri baltice de la sfîrșitul anilor ’80. O alt... ț...cere impus... de Moscova jignește populațiile. Ea se refer... la deport...ri și la r...zboiul partizanilor. Numeroasele familii afectate de aceste evenimente sînt revoltate de ipocrizia și minciunile puterii sovietice și ard de ner...bdare s... se termine odat... cu ele. CÎnd se ivește prilejul, În februarie 1956, nu se Întîmpl... nimic: Hrușciov denunț... crimele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
care se schimbă ceva în percepția omului asupra sa însuși și asupra lumii înconjurătoare. Înțelesul termenului "moment" ne duce cu gândul, în mod greșit, că ar fi vorba despre un termen foarte scurt în care se întâmplă aceasta. Nu suntem partizanii ideii că ar fi vorba despre o "luminare" bruscă, ca și cum cineva ar aprinde brusc lumina într-o cameră și omul ar începe tot așa, brusc, să distingă obiectele în jurul său. Acest proces de iluminare este unul istoric și obiectiv 109
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Sau, invers, un spațiu accesibil doar reprezentanților Puterii este deschis publicului larg. „Sărbătorile publice permit unui partid politic să-și proclame legitimitatea prin ocuparea centrului orașului (sediul puterii politice) și decorarea lui cu simboluri partizane, precum și prin umplerea lui cu partizanii acelui partid” (J. Van Geldern, 1993, p. 45) În planul gestual Întâlnim același sincretism dintre solemn și destins. Pe de-o parte, ceremonia trebuie să fie organizată impecabil, să reliefeze stabilitatea și legitimitatea grupului aflat la putere, să educe În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius și Vladimir Streinu. Volumul este plin de substanță, conținând patru portrete critice profund individualizate. Pompiliu Constantinescu, cronicar al operelor la zi, diagnostician aproape fără cusur, vede „literatura ca organism”; Șerban Cioculescu e un raționalist, partizanul „criticii obiective”, pentru care judecata de valoare e obligatorie, înlesnind calea spre adevăr; Perpessicius s-ar caracteriza prin „centrismul estetic”, datorită imparțialității și echidistanței față de sămănătorism și modernism, iar Vladimir Streinu, prin teoretizarea personalității creatoare, ca fiind unică, și prin
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast și partizan ultrafidel grupului său brașovean, el tipărește în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare cu
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
N. Zugravu, nu termenii "pagus" și "paganus" a generat termenul "păgân", adică "necredincios", necreștin. După încetarea ordinii politice și militare imperiale, a urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
critică a românilor, vol. I, București, 1875, A. D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană, Iași, 1884, D. Onciul, Originile Principatelor Române, București, 1895. În această etapă se produce "europenizarea" dezbaterii, lumea savantă împărțindu-se între partizanii și adversarii tezei continuității, în funcție de mijloacele și spiritul critic al cercetătorului. După primul război mondial (1918), dezbaterea savantă continuă firesc, prin susținerea unor puncte de vedere diferite în cercetarea istorică și filologică românească (N. Iorga, V. Pârvan, Sextil Pușcariu, N.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării ei au părasit Dacia, după moartea împăratului Mauriciu (602). Istoricii români interbelici susțineau că aria de formare a poporului român acoperă ambele maluri ale Dunării, românii fiind urmașii întregii romanități răsăritene.6 În același timp, pe plan european, partizanii și adversarii teoriei continuității românilor în nordul Dunării continuau să se înfrunte. De la apariția lucrării lui F. J. Sulzer, în urmă cu un secol și jumătate, disputa aceasta generase o literatură istorică imensă, mai mult sau mai puțin obiectivă, științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pagini despre "vlahii din Balcani și raporturile cu slavo-bulgarii". Istoricul francez examinând problema, mult dezbătută, a originilor poporului român, s-a văzut obligat să-și definească poziția în ampla controversă care-i opune, de mai bine de un secol, pe partizanii continuității celor ai imigrării. După ce cântărește argumentele fiecăreia din cele două teze, F. Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei, în 106, mărturiile explicite privitoare la părăsirea completă a provinciei, în a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
astăzi total abandonat nici istoricii, nici lingviștii nu mai sunt tentați să-l susțină. Al doilealimba română s-ar fi născut la sud de Dunăre, iar dacoromânii ar fi imigrat din sud în nord spre sfârșitul evului mediu-are mai mulți partizani în rândul lingviștilor decât în cel al istoricilor". Dar dacă punem de acord datele lingvistice cu cele ale istoricilor, "este imposibil să nu ajungem, în mod logic, la al treilea punct de vedere, adică la ideea formării limbii române primare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord de Dunăre, în secolele VII-X, din partea elementului alogen (slav) suprapus populației autohtone, românești (vezi studiile lui E. Petrovici, I. Pătruț, G. Mihăilă, P. Olteanu). În ceea ce privește regiunile de la est de Carpați, Moldova și Basarabia, "am putea fi de acord cu partizanii teoriei imigrației" (Brătianu) asupra faptului că regiunea aceasta reprezintă ultima etapă în cadrul expansiunii românești în evul mediu. În acest sens, trebuie să precizăm că, dacă o colonizare în Moldova a unor elemente românești, venite din Transilvania, este un fapt atestat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nexus formativus, îl constituie faptul că singura religie revelată este creștinismul, forma sa cea mai pură constituind-o ortodoxia. În această lumină, vremurile moderne sunt „descumpănite” sau pradă haosului, întrucât de aproape două secole „titanii ateismului”, printre care se numără partizanii pozitivismului, ai darwinismului și marxismului, au provocat o „descreștinare” a păturii culte europene. Alegoria unei lupte „între Apollo și Iisus”, dintr-un splendid eseu din 1927, era precedată de câteva luări de poziție mai explicite. Încă din 1920 C. se
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
aceea a citatului manipulat, idiosincrazia autorului (și respectiv a revistei, câtă vreme articolul face deschiderea, pe prima pagină, a numărului și a seriei) față de scrierile „umanitariste”, „proletare”, dând seamă în primul rând de o propensiune către elitism literar, în termeni partizani însă, ținând de tematică, nu de calitatea artistică a textului comentat, iar în al doilea rând făcându-se ecoul spiritului unei epoci în care obsesia „bolșevismului” (sau a orice altceva care-i seamănă) sperie o societate aflată încă într-o
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
și fundament pentru alte explicații”. Singurul element important al teoriei expresioniste asupra căruia insistă este empatia (termenul însă a apărut în opera unor esteticieni - îndeosebi W. Worringer - care nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au preluat partizanii curentului). Concluzia lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian: nu arta imprimă mișcare vieții emoționale, ci activitatea estetică este aceea care exprimă „impresiile eterogene”, ce constituie „viața fenomenală”. În această ordine a ideilor, a raporturilor dintre viață și artă, se
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
obiectul unei preocupări constante a lui C. Printre hârtiile rămase de la el s-a găsit și o monografie care avea să apară în 1986 sub titlul O’Neill și renașterea tragediei, a cărei redactare pare a fi anterioară anului 1946. Partizan al noului deopotrivă în cultură și în viața socială, C. a fost un admirator entuziast al „modelului american” și al democrației rooseveltiene, admirație reflectată și în cărțile sale despre Statele Unite - Homo americanus (1933) și America văzută de un tânăr de
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
moderat al filosofiei Luminilor, susținând și promovând idei care vizau schimbări favorabile bunului mers al comunității. Preia și recomandă din ideologia iluministă concepte esențiale, atrăgând atenția asupra importanței rațiunii și a rolului științelor în toate domeniile existenței imediate, declarându-se partizan al dreptului natural și al încurajării concrete a creației artistice originale. Într-o Scrisoare către mitropolitul Veniamin (1837), dezvoltă puncte de vedere privitoare la folosul transformărilor în scopul apropierii ritmului social autohton de acela al țărilor cu o tradiție economică
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
revista „22”, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, al Asociației de Studii Clasice din România. Greu de prins într-o formulă, erudit cu temperament coleric, analist rece al fenomenului politic la zi, dar și polemist cu tăietura fină, când partizan nervos-pasional, când omul calculat al strategiilor multiplu etajate, C. cultivă deopotrivă filosofia și istoria formelor plastice, istoria și etimologia, această abordare politico-filologică fiind ceva rar în peisajul cultural al României postceaușiste. Și-a început eseistica în vecinătatea unor personalități precum
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
admiră, le potrivește, le sună pe podele și le recunoaște izolat, fără a surprinde și principiul lor central de funcționare și semnificația”. Altă dată, contestare agresivă, criticul de la Iași devine „un idol diform, dar învestit cu aureola mistică întreținută de partizani [...], duh plutitor între zidurile locașului de devoțiune”. Nu-l agrea pe Mihail Dragomirescu, căruia ( puțină vreme ) îi fusese asistent la Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic și dialectician până în pânzele
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Hermeneutical Desire and Critical Rewriting pornește de la tensiunea beligerantă dintre apărătorii hermeneuticii tradiționale și adepții lecturii orientate către cititor. Unii vor să întemeieze comentariul critic pe un corpus de evidențe textuale, situate deasupra oricărei posibilități de controversă. Ceilalți, dimpotrivă, sunt partizanii unei critici argumentative, ghidate de tehnici de persuasiune abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului) și alta deconstrucționistă (interesată
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
un acord cu privire la noi resurse financiare pentru implementarea Agendei 21, Și convenții pentru transferul tehnologiilor „verzi” din Nord în Sud; întărirea instituțiilor ONU, inclusiv Consiliul Pământului (Dresner, 2007: 38). Strong a reușit să obțină unele succese, cu excepția convenției pădurilor. Principalul partizan, în acest caz, a fost Brazilia, care considera ideea intervenției internaționale în utilizarea pădurilor ca fiind inacceptabilă. Pe parcursul următorilor ani s-a sperat în semnarea unei convenții pe acest domeniu, negăsindu-se însă înțelegere din partea țărilor cu păduri tropicale. Aceste
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
este chemat profesor la Iași, unde va preda filosofia la Academia Mihăileană. În 1856, este numit profesor la Facultatea de Drept, unde ține cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat și public, de logică și de psihologie. Rămăsese partizanul acelorași idei liberale, unele chiar revoluționare, ca în 1848, câștigându-și aici numeroși adepți. Entuziasmați de ideologia sa, aceștia înființează gruparea politică Fracțiunea liberă și independentă, care număra printre membrii ei pe G. Panu, Șt. Micle, A. Fătu, A. D. Holban
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește „glasul revoluției”, așteptând cu înfrigurare „ceasul proletariatului”. „Forța magnetică a socialismului” este invocată și în reconstituirea encomiastică a pateticei existențe a lui Jean Jaurès (Cuvinte despre Jean Jaurès, 1934). Partizan al intervenției, la izbucnirea primului război mondial, C. scoate o broșură, Cu cine? (1914), în care strânge la un loc opiniile unor fruntași ai vieții culturale și științifice (D. Anghel, G. Diamandy, I. Cantacuzino, C. Rădulescu-Motru, I. Al. Brătescu-Voinești, A. D
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
a culturilor alimentare determină ca prețurile de export și salariile reale în țările în curs de dezvoltare să se decaleze mult în urma celor din țările dezvoltate”. În asemenea circumstanțe, chiar schimbarea structurii exporturilor țărilor în curs de dezvoltare solicitată de partizanii noii ordini internaționale, ar ameliora puțin termenii de schimb și dezvoltare economică globală. Atâta timp cât problemele interne ale acestor țări nu sunt rezolvate, ele continuă să schimbe exporturi de bunuri manufacturate ieftine pe importuri costisitoare din țările dezvoltate. „Cel mai important
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]