KorAP: Find »[drukola/base=pată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...398 >

9,932 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Nu reprezintă un pericol. Mma Ramotswe se ridică în picioare și se îndreptă spre biroul la care stătea, supărată, nesigură Carla. — Știți că trebuie să faceți asta, zise ea. Luă mâna Carlei și o strânse cu blândețe. Pe piele avea pete de pe urma expunerii la căldură la altitudine și a muncii brute. Veți face asta, nu-i așa, Mma? Este gata să vină în Botswana. Va veni peste o zi-două, dacă o anunț. Puteți pleca de aici? Doar pentru câteva zile? — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
și pe nepot însuși. În timp ce rămase singură cu Carla pentru a-i povesti ce se întâmplase în noaptea aceea, în urmă cu zece ani, Mma Ramotswe luă băiețelul la plimbare și-i arătă râpele granitice ale lui Kgale Hill și petele albastre din zare, care erau apele zăgăzuite de stăvilar. Era un băiat politicos, foarte serios, interesat de pietre, și se tot oprea să scormonească după câte o bucată de rocă sau să culeagă pietricele. — Acesta este cuarț, îi explică, arătându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

s-a băgat la nici un partid, a ținut-o pe-a lui... „Bă, comunizmu’ n-a fost așa de rău...” Ăilalți s-au aranjat, îs bine-mersi în Parlament, își plimbă fundurile prin Europa și State, s-au curățat oamenii de pete, îs mai ceva ca arhanghelii dreptății cu paloșe de flăcări... Bătrânu’, nu, el are convingeri! L-au dat în gât la ziar... cât a furat, anchete... Bă’, la cât a fost el de prost, nici n-a furat! Dacă fura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în baie? Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite. Și privirile lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească, căznindu-se să zică porcării, cât mai des, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez eu raiul! zice șoferul îndreptându-și spinarea, de la o întâlnire de cinci minute în stația de tramvai, Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
te invit sâmbătă să dai o raită pe la această sfântă lucrare. La unsprezece voi fi la Fundație. În rest, spleen, să-ți tragi realitatea pe ochi, până la sprâcene. Siempre fidelis, Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
preferat să ți-l dăruiesc, dar n-am bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-l dăruiesc, dar n-am bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig. - Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o... Carina simte nevoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cunoșteam? - Vina pe care o aveți cu toții... Uită-te la mine! Îi porunci, Oberlis și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Într-un spectacol insolit și fascinant. TÎnăra, mai ales, părea fascinată de misterul și magnetismul unor insule al căror nume popular era pe atunci „Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea unui cățeluș de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe, de parcă s-ar fi jucat cu un iepuraș din grădina ei. Se lăsa Întunericul, iar bărcile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fi putut-o fura, și Îl cercetă, Încercînd să-și Învingă repulsia, pe bărbatul care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se pierdea din vedere, În larg. - Nici nu mi-ar fi servit la ceva să știu să citesc, comentă Oberlus după o bună bucată de vreme. La nimic... Chiar dacă asta m-ar fi transformat În cel mai Înțelept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre Evie, care plânge. Nu c-aș fi vreun animal de laborator, detașat, programat să ignore violența, dar, primul meu gând e că poate mai avem vreme să presărăm bicarbonat peste petele de sânge. Mare parte din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
o mănăstire. Cununată mai degrabă cu Moș Crăciun decât cu Hristos. Șorțul apretat pe care-l purta peste rasă era de-un alb atât de strălucitor, că atunci când am sosit prima dată, proaspăt adusă de la marele meu accident rutier, toate petele lăsate de sângele meu mi-amintesc că păreau negre. Mi-au dat creion și hârtie ca să pot comunica. Mi-au înfășurat capul în feșe, metri întregi de tifon întins ținând în loc tampoanele de vată, suturi de metal în X ținându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
facă lipeli. Ca să mă salveze de Brandy Alexander, mi-l oferă pe avocatul fără nas. Îmi oferă un dentist alpinist ale cărui degete și trăsături faciale sunt mâncare de degerături, rămânând doar mici gâlme dure și roșiatice. Un misionar cu pete întunecate, subcutanate, de la mai știu eu ce ciupercă tropicală. Un mecanic care s-a aplecat peste o baterie în momentul când a explodat și acidul i-a distrus buzele și obrajii de i se văd dinții galbeni într-un rânjet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi tot spuneam eu că e dragoste. Fii sinceră? N-aș fi știut de unde să încep. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd", a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii ale scaieților. Îi plăcea. Îl vrăjea. Cu siguranță răposata domnișoară Sofie era un suflet deosebit dacă reușise să înțeleagă ceva atît de important, încît să stea zile întregi nemișcată, privind asemenea lui acum, în același loc, cu un ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]