1,911 matches
-
din realitate al celebrului Mitică... Dacă memoria lui Ion Luca este bîntuită de imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în oponență sau violentă negație a modelului patern..."; Barbu Cioculescu încarcă de răspundere doar personalitatea tatălui destinul lui Mateiu ilustrînd condiția progeniturii unui părinte cu personalitate covîrșitoare căruia a-i rezista sau a i te supune producea dezastroase deformări, psihologia deformată a fiului nelegitim avîndu-și sorgintea tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lucrări ce nu intenționează să coboare în subteranele eredității ci să înfățișeze două experiențe umane semnificative fiecare în parte și mai ales privite împreună. Că a trăit Mateiu un complex al bastardului, că a fost supus unui complex al persecuției paterne, că a agreat figura arhetipală a orfanului dintr-o tendință secesionistă, că a fost terorizat de infernalul model al strămoșului plăcintar de sub tutela căruia a scăpat prin cultivarea gustului pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
poate întîrziat, din acea generație estetică de pe la 1880, care profesa concepția unei supremații a valorilor artistice în viață." În intimitatea personajului pe care și-l crease Mateiu, pătrunde cu finețe analitică Eugen Lovinescu alăturînd și unele elocvente comparații cu personalitatea paternă: "Nu moștenise nimic din sociabilitatea, din nevoia de a fi în tovărășie numeroasă, în continuă reprezentație, din verva tatălui său risipită în fața unei galerii mute de admirație. Era mai mult un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorîte. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Popescu la Eleutheriu Popescu (Două loturi). Prin raportare la Nică a lui Ștefan a Petrei (sintagmă denomitativă cu valoare de biografie și încadrare în neam și spiță), Goe apare ca un nume suspendat, D-l în chestie neavînd un model patern, biet Hamlet în pantaloni scurți într-o lume a femeilor; genial este intuită și funcția numelui Mitică indicînd lipsa de individualitate și manifestînd parcă tendința de a deveni substantiv comun; soțul care profită senin de expedițiile erotice lucrative ale consoartei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule! declara tata și Mateiu iarăși rânjea, încântat că și-a ajuns scopul de a-l exaspera pe tata." Își va fi amintit și de represaliile paterne înfățișate tot de sora sa vitregă: "Îl adusese la Berlin spre a urma cursurile de Drept la Universitate. După cîtăva vreme aflase că Mateiu nu mergea la cursuri și "își pierdea vremea" hoinărind prin oraș și admirînd pomii seculari din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care citim însăși viața lăuntrică a scriitorului." Un singur cusur se recunoaște lui Pașadia Măgureanu "prieteșugul cu Gorică", personaj care ne coboară în Subura, priceput în știința vieții "care nu se învață din cărți", personaj care introduce în roman figura paternă, despre care Mateiu se exprimase în Jurnal cu, zice Ș. Cioculescu "candoarea cinismului". În reflectarea romanescă, de candoare nu mai poate fi vorba și ura se desfășoară torențial și distrugător, referind mai întîi la inventarul parcă nesfîrșit al tarelor morale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de lebădă..." " Pare că, fascinată, vremea iarăși își contenește mersul. Și în văzduhul fluid nici o adiere, în frunzișuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior..." În cazul unor portrete realizate prin aproximări și negații succesive, preluarea de către Mateiu a modelului patern nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii și trezește bănuiala de infracțiune... în familie: Broaște... destule "Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici nalt nici bondoc, nici subțire nici gros [...]. Cu un cuvînt o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mare miracol al medicinei sunt bolile." "Țăranii lui Creangă vorbeau o limbă fără greșeli de ortografie." "Teodosie este fiul lui Nea Goe Basarab." "Iliada a fost scrisă de un trubadur necunoscut, pe nume Homer." "Felix și Otilia, lipsiți de dragoste paternă, și-o acordă reciproc." "Riga Crypto devine profesor la liceul Spiru Haretei, apoi publică "Oul tomnatic"" Transmisiuni RTV "Balonul depășește circumferința terenului." "Îmi cer scuze dacă am omis vreo eroare." "Este faultat la exact aproximativ 17 metri..." "O fază care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că nu pot fi salvați decît prin solidarizarea cu un Conducător". Această constatare face parte dintr-unul din studiile cele mai temeinice ale lui Erik Erikson asupra modalităților de inserție a adolescentului în normele de organizare socială 36. Repudiind autoritatea paternă existentă, explică Erikson, i se pare foarte greu sâ-și asume răspunderea autonomiei personale. Imaginile prenatale, recuzate sau contestate, sînt astfel, în mod firesc, "înlocuite de ierarhia imaginilor conducătorului, imagini care populează ierarhia imaginilor disponibile". Refuzul disciplinei tradiționale conduce la căutarea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și contestația adolescentină recurg la chemarea "patetică" a unui nou stăpîn, a unui nou părinte, a unei noi călăuze. De altfel, se poate observa că într-un caz sau altul ruptura și contestarea afectează autoritatea puterii politice sau vizează tutela paternă, că imaginea Salvatorului așteptat visat în taină sau chemat în mod violent se poate prezenta în două moduri sensibil diferite. Fiind vorba de ceea ce mulți analiști înțeleg a fi o mișcare de "retragere spre copilărie", apare întru totul logic faptul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sensibil diferite. Fiind vorba de ceea ce mulți analiști înțeleg a fi o mișcare de "retragere spre copilărie", apare întru totul logic faptul că această imagine tinde să se definească cel mai adesea sub forma unui fel de substitut al autorității paterne. E vorba de un tată căutat din nou și regăsit, ce ia locul și joacă rolul unui tată pierdut sau repudiat, respectul și devotamentul, îndreptate spre personajul devenit erou, ajung, în acest caz, la Protector: el are misiunea să calmeze
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a fi în mod tragic amenințate, rolul de intermediar nu mai poate fi, într-adevăr, disociat de cel de protector, cu atît mai puțin de acela de părinte sau de călăuză. Celor care îl recunosc drept substitut al unei puteri paterne extrem de slăbite, ca si pentru cei care văd în el tînărul conducător la care se aspiră în secret, stăpîn și totodată complice, agent de mediere și de coagulare socială, eroul salvator li se impune la început la nivel spiritual și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fi manifestat o afecțiune sporită vlăstarelor din a doua căsnicie. Asemenea slăbiciuni le au mai toți bărbații supuși acestui destin. Văzându-i mai Întreprinzători pe copiii din a doua căsătorie, În acele vremi când nu prea era timp de mângâieri paterne, iar ceilalți fiind mai blazați sau purtând cine știe ce caractere ereditare, și-a concentrat afecțiunea pe cei mai mici. A judeca prea aspru această diferențiere În plan sentimental, mai ales după atâta vreme, mi se pare un lucru nu Întotdeauna cel
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
te mai văd, Tată unde ești? La atingerea degetelor mele, totul se preface în cenușă, iar pe jos nu mai rămâne altceva decât un pumn de țărână, în vreme ce viermi îmbuibați se târăsc nevăzuți de colo-colo (...). Împrăștii acest pumn de țărână paternă în aer și ce mai rămâne Nimic! În față, pe mormânt, vizionarul mai zăbovește încă și îmbrățișează Nimicul! Și ecoul în osuar răsună pentru ultima oară "Nimic!"33. Aceste elemente pot fi de ajuns ca să ne facem o idee despre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
per global, comparativ cu al mamelor, domeniile de "competență" ale acestora, în care sînt prezenți mai frecvent, fiind cele care vizează practicarea sportului și a diferitor jocuri. Studiile ambilor părinți sînt asociate cu nivelul de susținere al copiilor, dar implicarea paternă este mai scăzută pentru tații cu studii superioare. Rolul matern apare, deci, în prim plan. Implicarea mamelor în interacțiunile cu copiii este cu atît mai intensă cu cît au mai multă încredere în copil și îl percep ca fiind mai
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
percepută în raport cu copilul presupune, de asemenea, susținere puternică din partea mamelor. Încrederea, susținerea, cooperarea par să descrie climatul cel mai favorabil reușitei școlare a copilului, cu observația, anterior exprimată, că rolul educativ matern pare a fi sensibil mai important decît cel patern. Ultima parte a analizei noastre va fi dedicată modului în care părinții se raportează la ceilalți agenți ai socializării/educației, mai ales la școală. RELAȚIA FAMILIEI CU CEILALȚI AGENȚI EDUCATIVI Primul aspect pe care îl vom prezenta succint îl reprezintă
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
câștig! Până în 1997, dragostea asta a mea față de Polonia era cumva abstractă știam nume, evenimente, date... Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă! Dorin Popa: Minunat! În 1990, prin vară, vizitându-te în blocul din Păcurari, unde locuiai cu părinții, când toată lumea era bezmetică și plină de elan, tu m-ai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cumva abstractă știam nume, evenimente, date... Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă! Dorin Popa: Minunat! În 1990, prin vară, vizitându-te în blocul din Păcurari, unde locuiai cu părinții, când toată lumea era bezmetică și plină de elan, tu m-ai întâmpinat în pragul camerei tale (ușa de la intrare îmi fusese
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mea față de Polonia era cumva abstractă, știam nume, evenimente, date etc., dar nu o văzusem încă. Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă, ca la restul popoarelor! Și, cu fiecare călătorie, această dragoste s-a împuternicit. Doamne ferește, nu spun că acolo totul este perfect, că nu sunt probleme gândește-te numai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
etc., dar nu o văzusem încă. Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă, ca la restul popoarelor! Și, cu fiecare călătorie, această dragoste s-a împuternicit. Doamne ferește, nu spun că acolo totul este perfect, că nu sunt probleme gândește-te numai la situația, comică de fapt, că această țară minunată e
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
170 Până în 1997, dragostea asta a mea față de Polonia era cumva abstractă știam nume, evenimente, date... Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă! / 175 În Polonia, Universitatea a fost cu Solidaritatea, nu cu Securitatea, ca la noi / 181 Acumularea de aberații punctuale din comunism mă reconforta, simțeam că, de la un punct
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cumva abstractă știam nume, evenimente, date... Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă! / 175 În Polonia, Universitatea a fost cu Solidaritatea, nu cu Securitatea, ca la noi / 181 Acumularea de aberații punctuale din comunism mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acea cunoaștere desăvârșită care l-a determinat să disprețuiască lucrurile trecătoare și inconsistente și să aspire cu toate puterile la împărăția cerurilor. 3. Însă pentru a pune în practică cu mai multă libertate ceea ce zămislise în inima sa, disprețuind moștenirea paternă, care nu era mică, cu toate ademenirile lumii, a îmbrăcat o haină cu glugă și ciliciu, s-a descălțat și și-a mortificat trupul prin vegheri și posturi. Preferând sărăcia voluntară, se hotărî să nu posede absolut nimic, nici măcar hrana
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fi trăit în incest cu fiica sa Iulia Maior sau că ar fi avut ca metresă pe Terentia, soția lui Mecaena și amanta lui Ovidiu. Ideea incestului provine de la Caligula care dorea să coboare din gens Iulia atât pe linie paternă cât și maternă. Această versiune a fost asimilată, peste secole, de Voltaire. Așadar, poetul ar fi văzut scena de dragoste dintre împărat și Iulia Maior sau dintre împărat și Terentia, și pentru acest fapt ar fi fost pedepsit. Ipoteza e
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]