1,015 matches
-
Tragică e și dispariția, la 26 de ani, a unui alt dandy londonez, contemporan cu Wilde, prieten al acestuia, dar jucându-și spectacolul excentricității pe cont propriu: artistul Aubrey Beardsley. Boală, suferință, vertij al morții - toate delicat stilizate În ductul peniței, În gracilitatea și eleganța făpturii, În interioarele descinse parcă din romanul lui Huysmans. În schimb natura se arată generoasă cu Sir Max Beerbohm, ultimul mare dandy englez. El se stinge la 84 de ani În Italia, unde se retrage În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al XIX-lea care Îi introduc În scenă pe tinerii filfizoni din București ori Iași au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-o franceză revoluționară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
conversația, polemica, protocolul cuceririi În public sau În intimitate, prin gesturi pline de siguranță, trădând dinspre ambii adversari o nereprimată dorință a puterii și dominării celuilalt. În arenă intră acum cuvintele meșteșugit rostite sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
verticală cu unghia de la degetul mare, Îndoia marginea foii, apăsa, Îi dădea drumul, o netezea cu podul palmei, după care caietul era iute răsucit și așezat În fața mea, gata de a fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Acolo tata relatase cu o anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care i-l luase cu Împrumut la masă pentru a da un autograf pe o listă de bucate și Îi elogiase penița delicată și fluentă. Această nefericită dezvăluire a mărcii stiloului a fost prompt reflectată În ziarele londoneze printr-o reclamă „Mabie, Todd and Co., Ltd.,“ care cita traducerea pasajului și Îl Înfățișa pe tata Înmânând produsul firmei comandantului-șef al marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine făcute țin acul în mână de parcă ar fi un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O căsătorie care durase exact patru luni. Și peisajul în peniță de la Capri, tot de la ea îi rămăsese. O femeie frumoasă și ciudată... Îi plăceau cerceii lungi, parfumurile grele, rochiile decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate că fuseseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toți cei douăzeci și ceva de combatanți căliți în lupte, autori neînfricați a nenumărate fapte de eroism, gata oricând să-și jertfească viața pentru a-și salva camaradul și onoarea țării, puși în fața unor funcționari care puteau să rotunjească cu penița literele mai frumos și mai abil decât ei, s-au recunoscut înfrânți. Din acest motiv familia "comandantului", a vândut casa și alte obiecte de valoare pentru a plăti avocați și tot felul de taxe legate de proces; ca, după aproape
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru vânzări de droguri sau reglări de conturi între ele. El însă nu avea nici în clin nici în mânecă cu aceștia. În viața lui nu a cumpărat și nu a vândut la negru nici măcar un cățel de usturoi, o peniță de toc rezervor sau vreo pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și nimeni nu l-a amenințat vreodată, iar în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu penița, dar sub acesta se afla o adresă, Casa Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita ținută minte. Clarion putea trimite acolo un om care să-l intervieveze pe administratorul școlii. Acolo se putea ascunde un subiect bun. Ghidul părea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe care venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine cunoscută din fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tribunal, o fabrică de marmeladă, spital și cîteva farmacii, se mai aflau în tîrg multe școli și tot soiul de dughene. La papetăria Saidman, tupilată într-o cămăruță unde nu încăpeau decît trei clienți, dădeam rar - doar pentru cerneală și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se deschisese un salon literar. Un tînăr plin de distincție, cu păr lucios despărțit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
profesorul nu se putea strecura. Tocmai cînd copia mai abitir, interveni acel amănunt semnificativ pe care atât de stăruitor ni-l recomandase Popescu: strecurată prin geam, o rază de soare îl mustră pe erou, declanșîndu-i în conștiință un proces. Scîrțîitul penițelor, bîzîiala unei muște ce se muta pe bancă au devenit dramatice. Sîcîitoare, o întrebare sfredeli cugetul micului delincvent: „Oare e corect ce fac?” Și, ca într-un final de simfonie în care pîrîitul tubelor și zbierătul trompetelor se dezlănțuie triumfător
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
presupune efort, că victoria aduce și suferință, nu doar bucurie, așa ca și prăjiturile mamei, când mai dulci, când mai amare. Pe lângă concursuri, alături de prietenii mei, am parte și de multe teze ori teste. Nu mă sperie nici ele. Așez penița pe hârtie și nu o ridic până nu obțin rezultatul dorit. Mirosul oțetit al cernelii plutește de fiecare dată în sala mea de clasă, printre copiii ghemuiți din bănci, cu mâinile reci, rătăciți în noianul de definiții, precum o particulă
ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
fiecare dată în sala mea de clasă, printre copiii ghemuiți din bănci, cu mâinile reci, rătăciți în noianul de definiții, precum o particulă de gheață în infinitul banchizei de la Polul Nord. Când clopoțelul-mesager al bucuriilor inocente și vremelnice sună, ridic ușor penița, spun o rugăciune și înmânez foaia ca un războinic care a biruit. La final de zi, îmi iau în spate singura avere, cărțile, apoi mă îndrept spre casă, cu gândul să mă întorc și mâine, să dau tot ce am
ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
aș prefera grafica. Deși alb-negrul v-ar putea obosi, la un moment dat, ca o asceză prelungită. Pete de culoare, chiar și de creion colorat, ar fi, însă, admise și în desene. Desene în creion, în cărbune. În cretă, în peniță, cu pensula, oricum. Veți simți cu timpul nevoia picturii, în culori de apă sau ulei ? Aveți deplină libertate. V-am adus nu numai toate instrumentele, materialele de preparație, ci și rășini pentru verniu. Ceea ce se numește, cel puțin așa scrie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul să-l roage să-i arate cartea cu animale închipuite de dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate, se spune, în peniță, cu o migală greu de atribuit unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie ca și de demență, de-atâtea ori inseparabile... Dar nu i-ar permite, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Aprovizionarea, cozile, gătitul, ședințele cu părinții, medicul, toate rămân în grija ei. ...Aici, între slujbași, umanizată de micile necazuri și bucurii zilnice. Un fel de familie, totuși, până la urmă ! Ce s-ar fi făcut, altminteri ? Obișnuită cu sminteala fiecăruia : ascute penița de tuș, dă-mi și mie ziarul, ai grijă cum pliezi planșa, iar s-a înnoit Mina, Nalbandu se operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra”, de Alexandru Tacu, în revista Convorbiri literare, Iași, din luna noiembrie 1996.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
tău amică Nu e chip să mă-ndoiesc; Pana ta e nouă, mică Dar muiată-n dar ceresc. Lanț făcând cu-a noastre gânduri, De știință să-l legăm. Ș-așternându-le în rânduri Lumei pradă să le dăm. De măiastra ta peniță Bucuros gându-mi să leg Dar mai întâi cunoștință Noi să facem, înțeleg. Iar de-ai vrut să râzi de mine Când te-ai pus bilet să-mi scrii, C-am putut îmi pare bine Să fac veselă să fii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
musulmane cu vizetă. Prin care ni se spunea că nu ne vindeam țara, ne vindem viitorul, dar ce e viitoru’? La 1848, prefectul de Iaș trimitea o notă informativă ministrului de Interne În care descria cu un vizibil tremur al peniței faptul regretabil potrivit căruia cele douăzeci de personalități invitate să ia cuvîntul la ora opt la festivitățile de la primărie au sosit ceva mai tîrziu din motive necunoscute dar probabil bahice (urma lista cu personalități), drept pentru care revoluția a Întîrziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
S-o fi stricat calendarul, mă uit pe el, văd o femeie dezbrăcată și 1991 și cînd colo e 1946 sau 1988. Ce frumoase erau corurile patriotice de odinioară. Și Înc-un citat, trebuie să-l dau, deși mi se zgîlție penița: „Oare de ce-o fi răbdat poporul atîtea privațiuni și a reușit În cele din urmă să-și plătească toate datoriile externe?” Aici vederea mi se năclăiește. Chiar, oare de ce. „Pentru că vedea că se construiește mult și bine. Pentru că vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întâmplarea și mai ales la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
seara... Întindem corturile. Umblăm după lemne să aprindem focul. Sunt o ratată. Nu știu de ce nu am inspirație, ce dracu’, doar Îl iubeam parcă pe Dan, apoi pe doctoru’. La dracu’. Ce să scriu? Parcă nu mi se mai mișcă penița, parcă a Înțepenit odată cu creierul. Toți oamenii studiază aici. Numai eu stau și scriu prostii. Ți-aduci aminte de Dinu? Oho, cum să nu! Mi-eră frică de singurătate și mergeam cu el. Ce chin! Ce calvar! Dar Dan? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]