998 matches
-
care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest ieșind de granit în stare brută. Cât fast liturgic pentru un fragment de ceva! 2. Un mormânt pentru Iuda Iar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spațiu, să pună în pagină monologuri și dialoguri, să aleagă ritmul și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta, am fost neprecaut în dialogul nostru și am formulat deja unele definiții neiscusite. Culege-le din convorbire pe acelea și consideră că n-am trecut proba. Nici n-aș vrea s-o trec. Rămână teritoriul acesta într-o eternă penumbră, atât de luminescentă! Mereu greșesc. Într-un târziu am priceput că greșeala e sădită în mine, face parte din proiectul originar... Cum va arăta poezia la jumătatea secolului în curs? Va mai exista poezie? Poți să propui un text în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
m-am dus undeva și nu l-am mai văzut pînă a doua zi, pe la unșpe Într-o frumoasă dimineață mexicană, stînd În picioare lîngă patul meu În sacoul lui negru-albăstrui, cadaveric, cu ochii mai strălucitori ca niciodată scînteindu-i În penumbra camerei cu perdelele trase. Stătea acolo cu impuritățile heroinei de amator În creier, ca spirocheții. - Ai de gînd să mai zaci mult În pat? m-a-ntrebat. Cu toate transporturile astea pe cale să sosească? - De ce nu? am zis iritat. Aicea nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Tu erai?“ Ca bărbat, Constantin Beldie n-a fost ușă de biserică! A cu nos cut viața din plin și recomanda și altora același lucru. De aceea amintirile sale sunt atât de atrăgătoare; ele reflectă viața În toată frumusețea și penumbrele ei, povestită fără false pudori și fără teoretizări exclusiviste. Soarta manuscrisului său cu amintiri a fost vitregă. Propus În 1954 Editurii Minerva spre publicare, el n-a văzut lumina tiparului până astăzi, cu toate eforturile binevoitorilor și cele ale membrilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neliniște; mi se părea că nu mai pot să simt nimic. Am Început să mă tem pentru mine, așa că m-am apucat să scriu o scrisoare Înduioșătoare, dar nu puteam nici să scriu, nu avea rost să mai Încerc. În penumbra care ne Înconjura, de jur-Împrejur au Început să se Învîrtă fantome, dar „ea“ nu apărea. Încă mai credeam că o iubisem pînă În acest moment, cînd mi-am dat seama că de fapt nu simțeam nimic. A trebuit să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
examenul a fost un fiasco. și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute... Foarte curând însă am fost internat la Spitalul Colentina, Secția de boli
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în perioada pe care am îmbrățișat-o, existențele noastre se amestecă și se împletesc laolaltă în așa fel încât, ceea ce formează fondul amintirilor mele despre Iași e aproape tot ce posed ca amintiri din trecutul meu propriu. De altfel, în penumbra acestui trecut, Iașul a luat în ochii mei, încă de demult, aproape o înfățișare umană; a încetat de a mai fi un cadru, un mediu, un oraș, pentru a deveni o ființă vie, care m-a iubit, m-a ocrotit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cunoscut alta în nici o sală de teatru din câte am mai văzut pe urmă; o atmosferă făcută din bună dispoziție, din simplicitate, dintr-un fel de spirit boem, dintr-un fel de spirit frondeur; o atmosferă intelectuală fără prețiozitate. În penumbra și atmosfera aceasta, pe noi, tinerii, nu ne interesa numai spectacolul și muzica și diversele creațiuni ale artiștilor de seamă, ne interesau și alte lucruri. (Mai rămâne vorbă!) Bunăoară manifestând opiniuni și sentimente diferite cu privire la cele două stele ale trupei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cauze care m-au determinat la rezerva în care am rămas. Dar despre aceste, n-aș putea afirma cu precizie dacă ele au făcut în adevăr obiectul atențiunei mele atunci, sau dacă existența lor este o simplă iluzie, provenită din penumbra trecutului. În cercurile intelectuale socialismul era pe atunci o preocupare generală; devenise o vogă, un curent, o modă. Importațiune străină, el nu se născuse din frământarea vieții locale, nici nu exprima tendințele naturale ale acesteia. Ba mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și printre care am numărat și număr încă atâția amici prețioși, voi evoca alte aspecte din trecutul orașului meu. Sper că ele nu vor fi materialul cel mai puțin interesant din tot ce am reușit să scot pân-acum din penumbra trecutului. Debutul meu în presă l-am făcut la Roman, cu vechiul meu amic Brănișteanu. Ca directori, amândoi; ca directori de reviste dintr-odată, fără să fi făcut ucenicie sau stagiu, fără să fi urcat vreun fel de trepte ierarhice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur, decât o arată numărul anilor care s-au scurs unul după altul; mai mult decât o arată părul meu înălbit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șarmul glăsuirii, Vicențiu Donose s-a învăluit, în viața de zi cu zi, într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. A redactat numeroase montaje literare, texte pentru formații umoristice, texte pentru muzica ușoară. Vicențiu Donose a trecut în lumea umbrelor la 16 iulie 2001, răpus de o boală necrutățoare și a fost înmormântat la Cimitirul „Sfinții Ap. Petru și Pavel
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la Graur și surîd. El și-a băgat mîinile în buzunare și mă privește nedumerit, așteptînd continuarea. Era astă-toamnă, continuu eu, pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar eu îi umpleam mereu paharul. "In vino veritas!", exclam. ...Iar ce nu scoate din om vinul, o face vorba dulce... Așa am aflat că pe piață nu se găseau ouă, dar sosise în gară un vagon cu vreo trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că fenomenul descris se va produce, încât pun chezășie capul meu. Păreri pro și contra. Rămâne să ne întâlnim la ora hotărâtă în centrul satului și de acolo să vedem cum „piere luna”. Îi fac atenți că în faza de penumbră e mai greu de observat și că, începând cu ora x, fenomenul de umbră totală se observă. Fiind solicitat de noul director să-l ajut la unele lucrări scriptice, merg la școală, lucrăm în cancelarie la lumina unei lămpi afumate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
necitită constituie o formulă de delicioasă așteptare a unei surprize. * The Tree, publicată în englezește în 1979, apare în românește (Polirom, 2007) sub denumirea Copacul, într-o excelentă traducere de Veronica Focșeneanu. Dacă, în general, travaliul traducătorului este menționat în penumbră, cred că în privința volumului Copacul o astfel de discuție ar fi nepotrivită, chiar vinovată. Aici traducerea deține un rol foarte important. într-o epocă în care traducerile din engleză sunt deseori bizare, lexicul englez devenind în românește o dominantă atroce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la mănăstirea Tanacu, un omor de tip medieval, petrecut într-un loc sfințit, având ca eroi un preot, patru călugărițe plus o măicuță (victima), a scandalizat opinia publică, acum o lună și ceva. Paradoxal, evenimentul de la Tanacu a intrat în penumbră mai repede decât alte întâmplări mai puțin semnificative. Programele de radio și t.v., presa și inevitabilele comentarii de la piață s-au axat pe alte priorități. Victima a fost înmormântată. Grupul de exorciști a fost depus la închisoare, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tot dintre absolvenți. În centrul lor strălucea, rotundă, figura senină a lui Sadoveanu. Neînsemnat și absent, la un capăt de masă luase loc profesorul Gheorghiu. Luată în parte, fiecare figură din prezidiu era remarcabilă, toate se pierdeau însă într-o penumbră estompată din care doar una singură radia. Luminată de pacea interioară, fața maestrului Sadoveanu avea în jurul capului o aureolă. Alocuțiunile au fost indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate foștilor dascăli Sadoveanu. Cu o dicție inconfundabilă, a încheiat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
continuat să scrie în același stil învățat de la... (nu spun cine, pentru că risc să mă demasc și nu e bine: nici pentru vii, nici pentru morți!) - un stil în care important era să strălucească el, criticul, care suporta cu greu penumbra din vremurile acelea ceaușiste. Dar ce putea face, dacă nu prea era curajos de felul său. A scris cu sârg și a așteptat să vină vremuri mai bune, mai prielnice voinței sale de putere și gustului pentru spectacol. Protecția confratelui
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
-n visuri nebuloase pădurea e de gheață, Giganticele-i trunchiuri în palidă splendoare Adorm învăluite în fumul alb de ceață... N. Budurescu creiona cu fineță interiorul modern, salonul împodobit cu vase de Gallé încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul în penumbră la care cântă o "frumoasă arătare". I. M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de restriște și au triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de viață ascuns uneori după pietre vin credincioșii pe care îi vezi întrerupându-și cursele atât de ostenitoare ale zilei și intrând în penumbra abia luminată de lumânări și candele ale bisericii Bucureștiului. O familie de germani, [septembrie] 1985, difuzată la 1 și 2 octombrie 1985 Impresiile unui turist care a vizitat România Suntem o familie de germani, originari din Transilvania, plecați legal din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
O istorie de suflet și de minte (2000). Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șartul glăsuirii, D. s-a învăluit în viața de zi cu zi într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. Prima lui carte, culegerea de nuvele Vara cu trei nebuni (1970), urzită într-o formulă pe care, din păcate, nu a stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant și argotizant, cum nu se poate mai adecuat unei materii oarecum prăfuite, oarecum de penumbre aromate, oarecum defuncte. PERPESSICIUS Ce operă frumoasă această carte. Nu poate fi vorba de un roman. Este cu siguranță însă o admirabilă poveste. Sunt unele cărți care nu se sfârșesc acolo unde le moare eroul. Ele păstrează, dincolo de copertă, o
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]