47,342 matches
-
visele toate adorm/ învoite/ dinspre ceasul cînd/ gerul devine carnal.// Departele meu/ înghițit de calești/ topite pe străzile calde/ pe care nu merg/ toarnă tu înapoi/ în ciutura vărsătorului/ apă cu gust amărui;/ eu mă preling din sertar/ și de pe perete/ din poză decupata din ziar" (Departele meu). Miturile sînt, pentru a spune astfel, visceralizate, li se acordă o corporalitate familiară: "ai dreptul să desfizi calul troian,/ ulei de măsline curge prin venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu se lasă conceptualizat. Bucurie lirica? N-aș spune
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
pe cînd prietenul din liceu/ dorea să devină medic ginecolog/ și cumpără cărți de sexologie,/ pe cînd luna citadina era/ loreta noastră,/ seară de seară,/ fidelă și excitanta că o melodie de jazz// pe cînd publicam versuri la gazeta de perete/ a școlii/ și mă visăm bibliotecar/ că Mihai Eminescu,/ în Iași...// în secunda această/ chiar am convingerea/ că toate acestea s-au și întîmplat..." (Toate s-au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
nefericitul Pompiliu Marcea. Ei - cu Europa, cu America și lorzii englezi. Noi - cu D. Almas, Fătu și Spălătelu. Ei - cu zeci de publicații în toate limbile, cu ștanduri orbitoare de carte-n Germania. Noi - cu logoreea-n ședințe, lozinci pe pereți și cu Stejarul de la Borzesti la Editură Ion Creangă." În România, pentru un intelectual, este foarte greu în momentul de față să apere cauza românească. Riscă să fie considerat șovin și primitiv, să se descalifice că intelectual. Elită intelectuală de la
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
fierăstrăul" (Ars poetica). Cu simțurile exacerbate de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se retrage în misterele celor ce n-au fost să fie: "Făclia arde năruindu-si ceară./ Noaptea se-ntoarce singură-n copaci./ Pereții se retrag din nou în ziduri./ Prin vremea lungă auzi murind/ Poetul care a cîntat-o" (Și, iarna...). În alt loc, d-sa manifestă conștiința delicată a confesiunii iremediabil imperfecte: În mers/ legi prietenii/ și spui tot ce suporta/ hîrtia zăpezii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
cu aceste simțuri/ cineva poate face pe totdeauna/ dreptate!" (Balada gîndacului uitat pe mozaic). Sau aceeași stare, cu adaosul factorului tehnic actual: "Singurătate/ xerox dereglat/ siluete intra pe ușă întreabă și pleacă - în umbră lor umbră crengii/ reapare pe albul peretelui" (ibidem). Ca purtător al transcendentei "goale" (echivalent estetic al harului), autorul se anonimizează: "Duminică/ plecat după cafea și țigări/ sînt liber și trist/ pe strada înțesata de copaci și maidane/ în dugheana/ ținută de-un bătrîn ce-abia mai răsuflă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Dumitru Radu Popa, care, dacă ar fi trăit pe vremea lui Freud, ar fi devenit fără îndoială interlocutorul privilegiat al întemeietorului psihanalizei. Fetiță "aude" întâi zgomote suspecte în casă. Apoi... În clipa următoare crezu că o să leșine, se sprijini de perete și își lasă doar trupul să alunece în jos, pana șezu pe covor. Din spatele canapelei, de sub masă și din coridorul întunecos ce ducea spre bucătărie apărură vreo douăzeci de mogâldețe, niște copii bătrânicioși ai fi spus, unii cu trăsături mongoloide
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
neputînd uză în ultima vreme deoarece suferea de astma. Avea și planuri diabolice. De pildă, aștepta cît aștepta să se manifeste, pe urmă auzindu-l tăcînd, aprindea brusc lumină și cu pliciul sau chinezesc îl lipea cu o lovitură de peretele bleu mereu văruit de coana Săftica. Dacă vreun cîine se apropia de el gudurîndu-se cînd îl vedea cu plasa în mînă și se apropia mai mult, dl. Sache îi repezea un vîrf de bocanc sau de pantof în coasta, iar
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează la o ființă umană? Cum se nasc portretele
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
de viață, pe care acest ins înstrăinat de lume, din disperarea de a nu-i duce dorul, decide să și le petreacă hoinărind la voia întîmplării. Camera modestului hotel în care își găsește adăpost are o ciudățenie: un dulap fără perete în spate, căptușit doar cu un strat de postav cenușiu. Din acest dulap se ivește, seară de seară, fantasma unei fete frumoase care îi istorisește poveste după poveste, "povestiri triste, fără mîngîiere", care însă lui Albert cel muribund "i se
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
alte suflete care le vor îndrăgi". Așadar conotațiile unei "morți vii", reprezentate de răutatea semenilor, de inconștiența cu care rîvnesc la bunurile materiale, de lăcomia lor "canibalică", întrucît implică devorarea ultimelor. Groaza devine bacoviană: "Să vezi cum ești asimilat cu pereții, cu golul, cu inexistența: ce poate fi mai sepulcral". Aviditatea și conștiința zădărnicie existenței, termeni aparent contrastanți, ce se potențează reciproc, alcătuiesc un cerc vicios: "Moartea bătrînei ca o explozie a răutății oamenilor - ori răutatea oamenilor ca o consecință a
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
vieții finite: "Mă aflu la masă cu mai mulți necunoscuți. E frig și unul dintre ei are un deget lipsă. Alți doi schimbă cuvinte vagi într-o limbă ce-mi pare inventată. Un rîcîit se-aude cînd și cînd prin pereți. Mi se face dintr-o dată frică și-mi dau seama că sînt într-un vis, dar asta nu-mi oferă ușurare. Creierul meu pare deposedat de ideea că din vis se poate ieși, ori că visul se poate termina". Starea
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
i-am putut citi pe chip satisfacția de a fi ademenit un adolescent, sau o nemărginită plictiseală, oricum mulțumirea de a căpăta cîțiva bani. Cred că în mintea mea nu mai era nimic decît graba de a ignora acel decor, pereții jupuiți, patul și rochia de un roșu țipător din care apărea acel chip cu trăsături grotești, mai de grabă o mască purtată de-a lungul străzilor din jurul cimitirului, la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe mine
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
și "Ministerul Muncii și Protecției Sociale". Nu pot să nu văd în menținerea unui astfel de organism (despre care nu știm absolut nimic: cine îl conduce, cum își desfășoară activitatea, cine îl controlează) sechelele iliescianismului. Singura informație care a transpirat prin pereții vătuiți ai instituției a fost legată de multiplicarea, de către revoluționarul Bebe Ivanovici, a diplomelor de revoluționar. Oricât de luxoase ar fi acestea, tot nu-mi vine să cred că ele costă douăzeci și cinci de mii de dolari lunar, la cât se
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
văd, prin locuri istorice, fotografii de oameni participînd la fel de fel de evenimente de demult. Aceste mărturii mi se păreau convenționale, - nici o emoție. Pe cînd, în încăperea aceasta de la baza Statuii plină cu mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
de luptători pentru Unire, din orașul Dej, Oliviu Beldeanu este arestat în 1946: "într-o zi de marți, pe la începutul lui februarie, am fost arestat de către ruși și apoi predat Siguranței din Dej, învinuit că aș fi scris pe un perete "Jos Stalin" și "Moarte rușilor". În schimb, scrisesem numai "Trăiască Iuliu Maniu" și "Trăiască PNȚ"." Lucrase la ziarul unchiului său, Ardealul, care apărea la București. Se înscrisese voluntar pe front. Ana, iubita lui Beldeanu, fusese violată și omorîtă de ruși
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu tacîmul ei complet: steaua kremlinească, macaraua (muncă! Muncă!), satelitul gagarinean, cartea, secera și ciocanul etc., ce emblemă, zic, pentru democratica noua instituție! Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei. Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au deschis calea
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe idiomuri: "!Fericit ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îți va ierta căci mult o ai iubit - /greu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
apropiere, dotată cu televizor, pentru a le face galerie. Protagonistul e un călugăr novice de 13 ani, despre care un cronicar american spunea că ar fi putut deveni un nou Macaulay Culkin, de n-ar fi avut aspirații mai înalte. Pereții chiliei lui sunt tapetați cu postere (dintr-unul ne face cu ochiul însuși Hagi!), iar sub costumul grena-oranj ("aceeași modă, de 2500 de ani") poartă un tricou galben-albastru, inscripționat cu numărul și numele lui Ronaldo. Urmarea e lesne de anticipat
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
malefică, devorat de propriile obsesii și fantasme. Sade, ca și Petrarca, s-a recules la mormîntul lui Virgilius aflat într-o grotă numită Posillipo, nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele grotei-scenă. Studiind biografia scrisă de Maurice Lever, jurnalul pe care Sade l-a ținut în ultimele cinci luni ale vieții, precum și corespondența cu soția sa, trei elemente s-au detașat și au ordonat povestea: Laura - muza lui Petrarca despre care
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
se ține de cuvînt și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de Sade, un drum ce
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea este de altfel și ironizată, printr-un joc de cuvinte: "binemuritorul"). Resemnat și surâzător, el așteaptă declicul final: "în spatele unui perete/ se aude aparatul de fotografiat/ țăcănind țăcănind/ ca și cum aș fi vreo celebritate// nu te mai neliniști mi se spune/ e moartea care te fotografiază/ nu ai atins încă probabil/ poziția optimă" (Ultima fotografie) Dar să ne întoarcem la modul de
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
să le apărăm de roadele bogate ale țapinelor. Acolo, pe/ cîțiva metri patrați, s-ar fi putut întîmpla cea mai frumoasă/ poveste, am fi putut muri chiar de mîinile celor crezuți înșelați, și asta numai din/ cauză că pe un perete, cîndva,/ versurile unui poet cunoscut stătuseră scrise, inimi rebele/ pulsînd sîngele mut al necunoașterii? (Fetele din Cîrlibaba). Însă nu avem a face, după cum s-ar putea presupune, cu un panegiric al vieții. Acceptată ca mediu firesc, ca motivație și substanță
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
solidă cam ce ar trebui unui progres social... Mă uit prin birourile uzinei, cu plante și prin care susură apa clară condusă prin jghiaburi strîmte aplicate pe podeaua de lemn rezistent, cu fîntîni arteziene, covoare, iar în unele încăperi pe pereți opere de artă atîrnate, deseori reproduceri ale Renașterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiștilor de la Pico de la Mirandola încoace... Printre operele de artă expuse, agățate pe pereți, să nu uit furcile, greblele de
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
covoare, iar în unele încăperi pe pereți opere de artă atîrnate, deseori reproduceri ale Renașterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiștilor de la Pico de la Mirandola încoace... Printre operele de artă expuse, agățate pe pereți, să nu uit furcile, greblele de lemn prinse și ele pe pereți între tablourile Renașterii, ceea ce e de mare efect. Apoi restaurantul din Colerville, lîngă Iowa-City, o fostă uzină dezafectată ale cărei componente industriale sînt preschimbate în comoditățile unui restaurant
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]