1,714 matches
-
Eminescu cere expres să nu i se schimbe „nici măcar o iotă” din manuscris, Caragiale vrea să-i amendeze pe editori pentru fiecare greșeală În parte, Macedonski dă erate (unde, spre disperarea sa, găsește noi erori!), Geo Bogza vorbește de „greșeli perfide”, care-l pot compromite pe autorul textului ș.a.m.d. (Funeriu, 1995, p. 230). Dintre scriitorii străini, cunoaștem cazul lui Milan Kundera, care mărturisea Într-un interviu: „M-am rupt odată de un editor, deoarece a Încercat să-mi anuleze
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ele desfășurându-se Într-un cadru „administrativ” În care se discută În general chestiuni legate de muncă, fără a se adânci lipsurile și a se căuta lichidarea lor. Având În vedere faptul că În ultimul timp dușmanul folosește metode din ce În ce mai perfide și mai violente asupra personalului oficiilor noastre, este necesară ridicarea stării politico-morale a tovarășilor, a vigilenței revoluționare, a combativității și a urei față de dușman. Toate acestea socotim că se pot obține numai prin introducerea vieții de partid. Pentru aceasta propunem
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
nu tocmai realizată ca roman, se organizează parabolic, cu motive care structurează, într-un paralelism tensionat, câteodată ostentativ și insistent explicitat, un spațiu al vieții și un spațiu al morții. Ambele sunt incluse în cele din urmă în ceremonialul vieții, perfidul mesager al extincției, al golului. Mai întâi, Cetatea și Dunărea, realități interferente, puncte de reper în peisaj (exterior și interior), apar disputate de viață și de fantasmaticul ei dublu. Și în nebuniile de-o clipă ale lui Șefki, în învălmășeala
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
semnificativul” cu „dominantul”; alții au făcut diferența între părintele ce a fost semnificativ și cel cu care ei se asemănau ori se identificau; alții distingeau între semnificație „pozitivă” și semnificație „negativă” (de exemplu, oameni pe care îi percepeau ca fiind perfizi sau oameni ce îi respingeau). Cel mai adesea, naratorii au interpretat însă atributul semnificativ fie ca important din punct de vedere emoțional, adică iubitor și răbdător, fie ca autoritatea dominantă în casă, adică părintele care se implica cel mai mult
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le este celor bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu! Căci mai ușor trece cămila prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția Cerului. (Luca
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vă dă clasă oricând”. Bineînțeles că șeful anticipa prea bine reacția ziariștilor muștruluiți, antipatia și răutatea manifestate față de viitorul lor coleg în următoarele săptămâni. Șeful știa bine ce face. Știa în primul rând că, lăudat într-o manieră atât de perfidă, tânărul devenea rapid o victimă, toți colegii lui de birou încercând să-l compromită, să-i creeze greutăți din cele mai diverse, drept pentru care, nu peste mult timp, șeful își încheia jocul apoteotic într-o ședință menită să „demaște
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
multe ori, motivat, cu rezultate chiar notabile. Din dorința de a scăpa de sub autoritatea încorsetantă a puterii unei instituții (cum ar fi cea a școlii, reală și chiar brutală), persoana intră, fără să sesizeze, sub directivitatea unor instanțe mult mai perfide, care, în numele unei deschideri fără margini, pun în operă propria manipulare, disoluția și controlul conștiințelor. Astfel de instanțe nu sunt numaidecât opera unor persoane sau grupări anume constituite, având scopuri „murdare”. Ele derivă oarecum de la sine, fiind o fază - s-
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ei, dar care în realitate a fost, mai mult decât soțul său, Ahnaton, adevărata susținătoare a reformei: deosebit de inteligentă și abilă, rapidă în hotărâri și eficientă în acțiuni, știind să domine, în egală măsură, trădarea celor apropiați, oscilațiile adepților, atacurile perfide venite atât din interior cât și din exterior. Povestea de dragoste dintre atât de încercata regină și Tutmosis, marele sculptor al imperiului, cel care a imortalizat-o în nenumărate ipostaze transmise posterității, constituie, poate, cel mai frumos și mai viabil
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
maestru al Ordinului „Sfântul Gheorghe”, dizgrațiat după ce trafica, expert și eficient pentru un timp, titluri de cavaler în lumea parvenită a negustorimii vieneze. În fine, memorialistul C. reconstituie filmul evenimentelor contemporane, descoperind, ca într-un sumbru periplu inițiatic, culisele politicii perfide și stresante și versatilul labirint fanariot, pavat, în fals răsfăț, cu capete ce cad, credule sau duplicitare. Potrivit unui studiu filologic de dată mai recentă, tot C. ar fi tradus, în perioada de exil, primele patru tomuri din jurnalul lui
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
ocărind din cale afară pe copila, și la maică sa, care stătea netulburată pe bancă, nui păsa de cea mică nici de preț de o privire, nu știu dacă era gravidă sau nu, dar lingea o înghețată cu un zâmbet perfid, parcă zicea: na, țiai găsit și tu să nu asculți de taică tău... Fetița era într-un hal de murdărie de nedescris, ca de fapt și ceilalți membri ai familiei. Lacrimile erau singurele curate la ea și poate sufletul spontan
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii fuseseră singura țară care trimisese nave pentru a-i salva pe refugiați. Bunica mea le-a păstrat pe tot parcursul vieții un sentiment de recunoștință. Când lumea pomenea de atacul perfid de la Pearl Harbor, ea spunea: ― Nu-mi spuneți de o insulă din mijlocul oceanului! Țara asta nu-i destul de mare și-așa? Trebuie să aibă și toate insulele? Sexul Statuii Libertății nu schimba lucrurile. Era și aici la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de oameni În diferite condiții maritime. Când nu cobora bărcile, se afla el Însuși Într-una. În trei sau patru nopți pe săptămână trebuia să exerseze debarcări pe timp de noapte. Aceasta era extrem de dificilă. Coasta din jurul bazei Coronado era perfidă. Piloții lipsiți de experiență reușeau cu greu să cârmească bărcile către luminile de orientare care marcau plajele și adesea aduceau bărcile la țărm printre stânci. Deși În prezent casca militară Îi obtura vizibilitatea lui Milton, Îi oferea o perspectivă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Avram Destoipov, care sponsoriza toate proiectele majore și ajuta astfel Uniunile să se mențină pe linia de plutire. Lucrurile au mers ca de obicei până în 2049, când atenția lumii a fost atrasă de o nouă boală ce era atât de perfidă și greu de controlat încât a devenit curând cea mai temută maladie din istorie. Și pe cât de temută era, pe atât de complicat îi era numele, așa că oamenii i-au mărit faima numind-o simplu Boala Neagră. Și cum numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în tunel și își continuară drumul fără să se gândească la soarta oribilă a echipajelor din tancuri. Era inutil. Într-un târziu, ajunseră la o ușă roasă de rugină. O sparseră și atmosfera deja glaciară fu completată de un miros perfid de mucegai și putrefacție. Instinctiv își duseră mâinile la gură să se ferească de mirosul îngrozitor și Vagabonzii se retraseră scârbiți câțiva metri înapoi. Oh, Hristoase, ce putoare! Oare unde dracu' am nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să facă apel. Livia e o bună diplomată. Îi permite să și descarce nervii în voie, fără nici un cuvânt. Abia după ce augustul ei soț mai face un tur al camerei, intervine: — Știi bine că legile nu reușesc să îngrădească puterea perfidă a magiei... — Prostii, o întrerupe scurt bătrânul. — N-ai dreptate, se încăpățânează ea. Prostie e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef de joacă, dat din coadă, ham-ham, scarpină-mă pe burtă, te rog. Ceva clar, fără nevroze perfide care se pot oricând târî din adâncuri să te prindă de nas. Când se trezi după somnul de după-amiază, era tot singur cu personalul complexului care stătea degeaba. Poate că grupul exagerase puțin, voind să vadă cât mai multe muzee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
avut loc la 23 august. După ce am fost temeinic instruit de un activist în legătură cu modalitățile de evitare a eventualelor provocări ce se pot manifesta prin unele întrebări încuietoare (a se citi lămuritoare) cu care ne pot ataca dușmanii poporului infiltrați perfid în rândurile maselor, mi s-a comunicat comuna în care trebuia să susțin conferința în legătură cu importanța zilei de 23 august. în ziua respectivă ajunsesem cam prea de dimineață și cum pe ulițe nu întâlneam niciun sătean, am mers la întâmplare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
bigudiuri, mai bine declară că pe ei, politica nu-i interesează. Bine, bine, te înțeleg nene struțule, că nu vrei să ai dureri de cap, dar atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin în unele locuri. De pildă, atunci când consideră că, dacă i se arată cuiva eroarea săvârșită prin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin în unele locuri. De pildă, atunci când consideră că, dacă i se arată cuiva eroarea săvârșită prin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ar fi fost prelungit în chip serios, ar fi dus la ruina economiei portugheze, prima sa consecință fiind întreruperea exportului către Anglia. Eça de Queiroz avea dreptate scriind că chiar această jertfa ar fi cu totul inutilă, deoarece sabotarea produselor perfidului Albion nu ar fi provocat nici un fel de criză în Anglia, Portugalia reprezentând abia a 164-a parte din exportul britanic. Lucrurile acestea le înțelege, cel dintâi, Don Carlos. Singura posibilitate pentru Portugalia de a-și salva și asigura imperiul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Urmă o întrerupere. - O radiogramă, domnule Președinte, de la închisoarea Kaggat. Jefferson Dayles citi mesajul lung cu buzele strânse, apoi i-l înmână fără o vorbă lui Kay. - Evadați! strigă ea. Întreaga bandă! Rămase foarte calmă. Ei, actriță scumpă cu față perfidă, stai acolo și pretinzi că ești atât de deprimată încât nu mai contează nimic decât ca el să fie salvat. Dar de ce ne-a spus? De ce... Se opri, reciti mesajul și șopti în cele din urmă: - Vedeți? Nouăzeci de avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]