1,515 matches
-
în camera mea. În primul rând, pentru că nu-i al meu, ci al patronului de la "Mexico-City", care e cel puțin tot atât de vrednic să-l aibă ca și episcopul de Gand. În al doilea rând, pentru că nimeni din cei ce se perindă prin fața Mielului mistic nu ar putea distinge copia de original și, prin urmare, nimeni nu are de suferit din vina mea. În al treilea rând, pentru că, în acest fel, sunt deasupra tuturor. Oamenilor le sunt înfățișați spre admirație judecători mincinoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Aci urca cu tremurături moi ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de vis. Am închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând feeric în bătaia vântului...Pe nesimțite m-am trezit față în față cu bătrânul călugăr, în preajma rafturilor pline cu manuscrise vechi de când lumea...Îmi plimb privirea pe deasupra lor și parcă nu îndrăznesc să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba de preț, aprobând cu capul. Din uliță pornea la vale o hudiță. În colț era o frizerie. Aici, în odaia prietenoasă și scundă, patronul nu ducea lipsă de clienți. Se perindau mereu, frizerul Lică având întotdeauna un strașnic chef de vorbă. Aici era salonul literar. Victoriile definitive la fotbal tot la Lică se hotărau. Lăcrimând dintr-un ochi, cu gura într-o parte și slab ca un țâr, din când în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă la pian și-i supraveghea În timp ce cîntau minunat, cu atîta simțire și lui Susan Îi era din ce În ce mai rău. Se perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se uitau la măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mocnind de ură ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă cu soția lui, o Susan puțin mai ștearsă, era fericit cînd Îi auzea că Întreabă cine e artistul care a făcut casa de cristal, le dădea lămuriri, nu avea destulă sticlă ca să facă atîtea case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei vitrine și din mij locul lor se auzea o voce feminină, automată și profesională. Dar, curios, nu se vedea nici o ghidă! Și mai ciudat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
caz de neprezentare, veți suporta cele mai aspre rigori disciplinare legale!” Știe toată lumea ce înseamnă aceste aspre rigori disciplinare legale. “Simfonia Nr. 41, Jupiter.” Finalul. Măreț, plin de lumină... Orchestra atacă, acum, “Tablouri dintr-o expoziție”. Prin fața ochilor spiritului se perindă imagini sugerând viața, tumultul ei cotidian, prin intermediul unei muzici divine. Fiecare frază muzicală înseamnă oglinda plină de armonie a unei idei. Notele, în curgerea lor măiestrită, nu reprezintă numai sunete în sine, disparate, care, puse împreună, să poată alcătui o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-l mai simt greu ca toate gândurile lumii... Aș putea spune, chiar, că m-am odihnit. Cât să fi dormit?... Mai degrabă, m-a furat somnul, apoi, ușor, am revenit la starea de conștiență. Însă, ce multe mi s-au perindat pe “ecranul” memoriei. Ce nevoie aveam, ce nevoie am eu de toate acestea? Cât să fie ceasul? După densitatea întunericului din cameră, cred că e încă, noapte bine. Aș mai prinde câteva ore de somn. Da, dar, cum? ...tic-tac, tic-tac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dispăruse, o eliminasem deja din viața mea. Mă îmbătasem puțin și mă simțeam îngrozitor de singur. A doua zi m-am dus iar la bordel, dar "fetița" mea era ocupată. Clipele de tandrețe, de apropiere din ziua precedentă mi s-au perindat în minte ca secvențele unui film aminteam involuntar. ieftin de Primisem care-mi o nouă scrisoare în care ea mă înștiința prin vorbe absente și ofilite că totul s-a sfârșit, că nu mai poate continua așa. Era singură și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Erau mai des lacrimi de furie pentru această femeie malefică care mă torturase, din motive de neînțeles, obligându- mă la o nemiloasă vivisecție a creierului meu. M-am întins în pat, punându-mi mâinile sub cap. În fața ochilor mi se perindau ca pe un ecran noi și noi imagini ale Lindei: clipe de dragoste, momente de tandrețe, de drăgălășenie, sinceritate, spontaneitate care nu mi se păreau posibil a fi fost regizate. Mi-am aprins apoi o țigară, încercând să mă gândesc
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să vadă migrația de primăvară în ultimii zece ani. Pentru ea, cifrele erau un veșnic mister, dar cu lungimile se descurca. Coloanele își dublau lungimea din trei în trei ani. Până la sfârșitul vieții ei, cam toată țara se va fi perindat pe-acolo în fiecare martie. Vorbitoarea se transformă în Joanne Woodward în fața ochilor lui Karin. —Adunarea în același punct a aproape tuturor cocorilor cenușii din lume a devenit unul dintre cele mai fascinante spectacole ale naturii disponibile pe pământ. — Disponibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați negri, voinici, au fost opriți, interogați sever și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod care avea să mă înapoieze
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale. Mai repede, acum, se perindau amintirile păstrate de Ashargin din săptămâna în care a observat marea bătălie. Prindeau contur imagini, mii de nave similarizate simultan pe bazele secrete ale unei planete inamice. De fiecare dată, similarizarea se întrerupea exact înainte ca navele să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale. Mai repede, acum, se perindau amintirile păstrate de Ashargin din săptămâna în care a observat marea bătălie. Prindeau contur imagini, mii de nave similarizate simultan pe bazele secrete ale unei planete inamice. De fiecare dată, similarizarea se întrerupea exact înainte ca navele să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
artă menționează 127 de membri la Paris, unul singur în suburbie și 22 în provincie. În jurul Școlii de Arte Plastice și a arterei Matignon, comerțul de artă deține monopolul și organizează seri ale porților deschise în cursul cărora cumpărătorii se perindă, cu pahare de șampanie în mînă, dintr-o galerie într-alta. Între strada Saints-Pères și strada Bac, Careul anticarilor propune obiecte de mare valoare și același gen de serate. Bibliotecile, sălile de teatru și sălile de concerte abundă. În săptămîna
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o merită. - Eu aș spune să ne mai gândim, stărui von Grossen. - Mai are cineva vreo obiecție? Întreba Morton. Și, întrucât nimeni nu-i răspunse, conchise: Bine, băieți, duceți-vă și prindeți-l! 15 Ixtl aștepta. Prin fața ochilor i se perindau, ca într-un caleidoscop, amintirile tuturor lucrurilor și priveliștilor întrezărite vreodată. Într-o străfulgerare își văzu și planeta natală, de mult pustiită. Se simți mândru și plin de dispreț față de aceste ființe bipede care ar fi vrut să-l captureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Dup-imaginea-i divină, Vrea s-o strângă, s-o omoare, Dar deși de nuri e plină, Totuși umbră-i ca din soare. De dorința lui aprinsă Ce-a rămas neîmplinită, El un an trăi la dânsa Cu viața-i mistuită; Dar perind chiar din picioare, Pierzând mintea care-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
telefon. Degetele îi tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Da, da. Antic. Vinde în piață. —L-aș putea întâlni? — Sigur. Locuit aproape de-aici. —Mulțumesc, Sari. Maggie zâmbi. Și cum îl cheamă? —Numele lui tot Afif. El e Afif Aweida. Capitolul 33 Ierusalim, joi, 10.05 a.m. Pe când se perindau pe străzile lăturalnice, înguste și făcute din aceeași piatră de culoare ternă ca și restul Ierusalimului, Maggie își dădu seama că nici un membru al familiei nu se gândise la posibilitatea ca acel Afif Aweida pe care urmau să-l îngroape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a citit Maggie în avion era corect: comerțul în această piață, care stagnase în anii intifadei, s-a revigorat imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]