1,095 matches
-
asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înainte de marea plecare. Aud clar zgomotul de motan mecanic al aerului condiționat, încerc să fac un bilanț al timpului petrecut aici și nu reușesc deloc. Mai bine mă ocup de cele trei plante (firave) în ghivece de plastic, așezate pe pervazul ferestrei. Mi-au ținut de urât de-a lungul iernii canadiene și mi-au dat iluzia verdelui. Va trebui să renunț și la ele, le voi dărui unei doamne bibliotecare de la secția "Film", mare iubitoare de plante. Mi-a promis
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceia pe care Măria sa ar fi trebuit să-i ocrotească: «Iobagul care părăsește domeniul, sau care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul». CAPITOLUL V Groful Motto: Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și mai înfometat, Să ceară sânge-atât și aur, Cât bietul meu pământ ți-a dat. (Octavian Goga) Oamenii satului care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în a cărei cabină lumina se transforma în culorile curcubeului. O dată depășită fereastra, un val de aer cald venind de jos îi devie puțin traiectoria și făcu să se desprindă încă o picătură roșie, care rămase să se odihnească lîngă pervaz. Nava se re dresă în scurt timp și, după ce atinse punctul maxim de pe orbită, luă în piept hăul ce i se întindea înainte. Accelerația trecu din domeniul negativ în cel pozitiv și viteza începu să-i crească vertiginos. În urma ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem mereu în fruntea premianților și acuma ajunsesem în fruntea repetenților?!? Stăteam într-o bancă din fundul clasei - ultima - lângă fereastră și uneori deschideam acea fereastră, mă aplecam peste pervaz în fața zidului și priveam pierdut spre sud, în direcția satului și a casei părintești și priveam mult timp în gol și vărsam lacrimi de durere, de înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la ora zece
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sunt date adesea de intelectuali indieni, care justific) m)șurile represive adoptate de Indira Gandhi. În ajutorul acestei interpret)ri, teoreticienii politici sunt mai puțin utili decât experții În mitologie și demonologie. În apartamentul nostru din Mishkenot Sha’ananim, bufetul, pervazurile din marmur) ale ferestrelor, m)sută de cafea, biroul sunt pline cu ziare, reviste, broșuri și c)rți despre Orientul Mijlociu. În hol, personalul din tură de noapte se uit) la televizor. Șeful g)rzii, cu capul rotund, p)r tuns
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din ea glasul stins
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz, culoar pe care cineva umbla și făcea cu mâna În timp ce trenul Începea să se deplaseze, fără nici o zgâlțâitură care să indice că părăseam pentru totdeauna cenușiul oraș. Dar curând după Moscova, s-a terminat cu tot confortul. În mai multe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt". Moldova toată e în sărbătoare. Ninge cu fulgi mari ce plutesc lin, ușor-ușor, ca să se culce în patul alb de pe pervazul ferestrei, într-un strat gros de zăpadă. Suntem în Cetatea de Scaun a Sucevei, în dimineața zilei de ianuarie, marți 25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând Suceava sub un lințoliu alb, gros, tăcut de omăt. Ștefan ia de pe pervazul ferestrei o mână de zăpadă și o face bulgăre. Privește roiul fulgilor de nea și întreabă încet, cu teamă: Câți, Șendreo? Șendrea tace, se codește, tușește... Câți, te-am întrebat? Șendrea mai tușește și, în cele din urmă, răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
asemenea stoc de lecturi veșnic hrănitoare. * În calendarul adolescenței mele, acea seară de la sfârșitul lui mai 1954 se înscrie ca data uneia din experiențele mele clujene miraculoase. Fereastra camerei în care dormeam atunci era deschisă, stăteam cu coatele rezemate de pervaz și priveam în jos, în stradă. La ora aceea strada Matei Corvin, îngustă ca un canal, se anima brusc, de parcă cineva ar fi făcut un semn, sau ar fi ridicat un zăgaz, se popula dintr-o dată; treceau mai ales tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
surprinzi exact în clipa când e „gata”. Atâta risipă de o frumusețe nebăgată în seamă; dar dacă ai norocul să o observi, ajungi să crezi că, în aceste zile, adevăratele evenimente au loc în copaci. Stau cu coatele rezemate de pervaz și privesc în „curtea” dintre blocul nostru și cel de vizavi, pierd timpul, nătâng, fără un singur gând în cap, simțind cu toate acestea cum de-abia (tocmai) acum viața mi se umple de sens. * Dimineața, înainte de a mă așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sunt cincisprezece ani de când a trecut pragul în veșnicie, dar eu am aminitrile proaspete, calde, încălzite de lacrimi care ard obrazul, și o văd clar, ca atunci când veneam de departe. „Parcă văd acas- pe mama, Chip de sfântă-ntr-un pervaz, Slabă, slabă sărăcuța Și cu lacrimi pe obraz”. Am văzut-o plângând când a murit fatele Neculai; am văzut-o purtând parastasele bunicilor Vasile și Iordana. Am văzut-o speriată când a murit tata. Postea după vechea rânduială creștinească. Deși
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rece, cu neașteptate bice de ploaie, întuneric și umiditate. Dar eu iubesc ploaia, ritmul ei cade bine pe nervii mei, inspirându-mă. Într-un vis mă aflam pe locul unde tata s-a aruncat în aer - erau pânze negre pe pervaz și în ferestre. Era ziua lui de naștere. În realitate: mari demonstrații la București. Parcă m-aș găsi printre ei, deși am luat un alt drum în viață. Am început să scriu poeme din nou, în suedeză. Umbrele lumii ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă așteptau cu flori. Locuiesc la hotelul din centrul orașului, Ahlström, simplu, curat, cu o Biblie pe perna albă. La ora șase, în drum spre catedrală, văd în casa în care a locuit Carol al XII-lea o bufniță, pe pervazul ferestrei din turnul crenelat. În criptă, un înger: Mina Rosenthal, care va cânta din flaut. Birgitta (Trotzig) e pe primul loc împreună cu fiica ei, Maria, de asemenea Eva (Ström) cu soțul ei, doctorul Helge. Am fost gâtuită de emoție, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dumnezeiește! Toată piața Hötorget miroase frumos, un altfel de miros decât cel al primăverii și al verii. Un miros mai profund, ca și cântecul mierlei cu ciocul galben, pasărea care va ierna aici, cu noi, și va veni și pe pervazul meu în fiecare dimineață, ca să primească semințe de floarea-soarelui. Dar în lume se aude încă zăngănit de arme. Totuși, după sângele vărsat în Cecenia, după distrugerile barbare, Lebedev a reușit să facă o pace provizorie. Până când? Nu cred că rușii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din stație înainte de a traversa strada. Clădirea Academiei, aflată de cealaltă parte a străzii, era imensă. Geamurile, la ora 21:30 când veneam de la gară, erau aproape toate luminate, semn că studenții au terminat cursurile și sunt în cameră. Pe pervazuri se vedeau pachete cu alimente și sticle puse la răcoare. „Bine că am scăpat de cele două genți grele”, mi-am spus în gând. Grele gențile ca și examenele de la filosofie și de la comerț exterior. Nu aveam timp de învățat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grup de pacienți cronici, suferind de diferite afecțiuni psihice. Suferințe grave, de felul acelor nenorociri care deteriorează și sufletul, și trupul. Mai mult, oameni bătrâni, cu grave neputințe, care de ani mulți, zeci de ani, au văzut lumea doar din pervazul aceleiași ferestre, același peisaj. Erau bolnavii secției de psihiatrie Bârnova, secție a marelui spital "Socola". Mi s-a făcut cinstea de a fi invitat în această excursie, întreprinsă într-o zi de Paști, din inițiativa direcției manageriale și medicale a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din cuib. L-a hrănit și l-a instruit. Graurul s-a obișnuit să zboare prin casă. Ieșea pe fereastră făcea un zbor printre acoperișuri și, apoi, se întorcea în colivie. Într-o zi de primăvară însă, în timp ce stătea pe pervazul ferestrei, a văzut trecând un stol de grauri. S-a unit lor și nu s-a mai întors niciodată. Giovanni a suferit foarte mult. Repeta: «M-a părăsit, ca să meargă la camarazii lui cei răi». Calabria are o conștiință foarte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vânticel călduț, care a reușit să topească și ultimele pete de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei să poposim aici? o întreabă GÎNDUL
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mi s-a spus... Și la Miliție erau două colege de-ale mele de liceu... Una, când m-a văzut, a sărit de gâtul meu, m-a sărutat, c-a auzit c-am murit, iar cealaltă a stat proptită de pervazul ușii și nici nu s-a apropiat..., da’ nu ne salutăm nici În ziua de azi... Ei, de-acolo de la Miliție m-am dus să văd unde-i fetița și am aflat de la o fostă profesoară de-a mea, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună și ne retragem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pomi roditori, cu grădina cu straturi de flori, bolta de verdeață cu leagăne pentru stat la răcoare și un teren pentru jocul cu maiul practicat ca divertisment. Este un loc de pace și securitate, de bogăție și armonie ("pe pervazul ferestrelor, la toate caturile, în ghivece de lut vopsit" se găsesc flori). Trăiau în pace de atâta vreme încât grătarul cu țepi al porții nu mai era coborât; șanțurile erau pline de ierburi. Și se pare că nu mai sunt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]