1,115 matches
-
Pentru a se deplasa, își scoate niște prelungiri ale corpului pe care le aruncă înainte, pseudopode se cheamă, adică picioare false. Odată aceste prelungiri proiectate în față, le umple apoi cu restul corpului. E ca atunci când încerci să sari peste pervazul unei ferestre, mai întâi treci un picior și apoi restul trupului. Imaginează-ți că în loc să-ți duci restul corpului peste pervaz, acesta s-ar scurge pur și simplu în piciorul care deja se află acolo. Tot n-am priceput mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Odată aceste prelungiri proiectate în față, le umple apoi cu restul corpului. E ca atunci când încerci să sari peste pervazul unei ferestre, mai întâi treci un picior și apoi restul trupului. Imaginează-ți că în loc să-ți duci restul corpului peste pervaz, acesta s-ar scurge pur și simplu în piciorul care deja se află acolo. Tot n-am priceput mare lucru, spuse calm bătrânul, dar cred că nici nu trebuie să pricep eu. Amiba asta, se poate strecura prin orificii foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dimineață când o trece trenul de la Tulcea, reușesc să adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gândindu-mă că s-a Întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că mam hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu- mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta de la mine ceva. În clipa aceea m-a străfulgerat parcă o lumină și mi-am amintit de bucata de cocă pe care o pusesem În frigider. Am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
față de ochi, ce are ea așa de special încât să merite să sufăr tăcut și de ce nu mă lăsase să-i sărut mâna, ca după numai câteva minute să-mi ceară să o sărut. Planul Erjikăi Erjika lovi cu nerv pervazul ferestrei mișcându-l de la locul său. Lemnul era aproape putred și doar praful îl mai ținea acolo. În acel contact i se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așteptam lângă ușa directorului, să-mi vină rândul, să sun acasă. Părinții trebuiau chemați la școală, să fie informați oficial de faptele progeniturilor lor și să ia la cunoștință de pedepsele aplicate fiecăruia în parte. Erjika sprijinită în coate pe pervaz, privea rătăcită pe geam. Eu pe cine să sun? La ai mei nu le pasă și voi fi dată afară. Sunt bătrână să mai pot fi primită pe altundeva. O să rămân curvă, că n-o să am din ce să trăiesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe fereastră. Am rămas locului, statuie. Ea a fărâmițat din nou miez de pâine și cu mișcări moi l-a așternut pe marginea mesei. Cinteza tot n-a sesizat intenția gazdei și a zburat iarăși oprindu-se de astă-dată pe pervazul ferestrei. ― Vai, pleacă... ne părăsește, strigă Mihaela, cu sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar, nu dormisem decât o oră și mie îmi părea că sânt în pat de o săptămână încheiată. M-am așezat la fereastră, rezemând coatele de pervaz. Respiram nesățios aerul proaspăt al dimineții și, prin asociație, îmi amintii că citisem cândva că omul și-ar prelungi viața cu cel puțin o cincime dacă ar inspira adânc aerul în piept, de cel puțin cincisprezece ori pe zi. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate să aibă zone de acalmie. Am vrut să răsucesc o țigară, deși nu prea aveam poftă de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit în dreptul ferestrei și m-am rezemat din nou de pervaz. Priveam de acolo pe strada pustie, fără să văd sau, mai precis, vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Am rămas așa, nemișcat (deși îmi era frig), mai bine de o oră. Uitasem complet de fumat. Acum mă preocupa ceva de care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i drept, dormeam într-o cameră separată, dar nu mă sustrăgeam de la nimic. Chiar mai mult, în timpul programului liber, coboram în bucătărie să spăl vase, pentru că omul poate să facă asta și singur. Cristalul de la Adél l-am pus pe pervaz, ca să răsfrângă lumina și să nu pățească ceva. Să se răsfrângă așa ca pe vremuri în cioburile globului de Crăciun, numai că acum în căușele lingurilor, după ce spălam grăsimea de pe ele. Mă vedeam pe mine de trei sute de ori, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu erau murdare ci închise la culoare din cauza timpului care a trecut nemilos și a lăsat adânc amprenta. Când treceam de acasă spre școală și invers, îl vedeam prin perdele stând cu coatele pe pervaz și privea pe de o parte la trecătorii de pe șosea, pe de altă parte la deplina-i singurătate. Din primăvară până în toamnă târziu, îl vedeam de asemenea în compania singurătății, stând pe prispă sau cu coatele pe gard. Așa cum ne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de cusut lucrau înăuntru făcând un zgomot asurzitor în timp ce picioare vânjoase de femei apăsau legănat fără încetare pedale pe sub mese ca să pună acele mașini în mișcare. Nestor se întoarse spre fereastra ce dădea în curticica pe unde intraseră, iar pe pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă de melc. Un ghioc. Mama se amuza în timp ce stătea de vorbă cu o doamnă pe intervalul dintre mesele cu mașini de cusut și bucăți de material cusut se încrețeau cu grăbire în vălurele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Acum mama și cu prietena ei Ivona puteau să discute de-ale lor și numai de-ale lor, fără să le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-ale lor, fără să le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor, plini de admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei grădinițe de trandafiri, chiar în intersecția dintre Strada Principală și Bulevardul Regina Elisabeta. Era pentru el un motiv de mândrie că putea în sfârșit să-l vadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mutau în sala de dincolo de cancelarie. Era pe colțul clădirii, iar ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau în Strada Principală. Pe fereastra de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul pictorului Grigorescu. Ca amintire din clasa întâi nu mai rămânea decât fâșia îngustă de curte cu pământ bătătorit dintre zidul școlii și gardul dinspre strada Matei Basarab. Departe în urmă rămăsese Alexe din ultima lecție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice de hârtie. Dumnezeule, ce-avea de gând? În văzul tuturor, Dogaru își trecu limba peste dosul unui petic și îl apăsă de geam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în pământ. Sus, pe pervazul ferestrei, Dogaru mai lipise vreo câteva petice de hârtie, toate la fel, și toate strâmbe. Ușa se deschise brusc, dată de perete, și în clasă intrară Doamna și directorul, domnul Ionescu. Domnul Ionescu avea pe față o umbră nouă, sumbru-vineție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luă spre catedră, dar nu pe lângă perete, așa cum făcea de obicei, ci pe intervalul dintre bănci, și băieții se feriră din calea lui, în tăcere. În tot timpul ăsta nu-l slăbi din ochi pe Dogaru, care rămăsese cocoțat pe pervaz, în așteptare. Și cum Dogaru nu se uita niciodată în ochii cuiva, nu se uită nici în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dogaru nu se uita niciodată în ochii cuiva, nu se uită nici în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară. Dar rămase sus pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe geam?! La mine în școală nu faci politică! Ai înțeles? N-ai decât să te duci să le lipești acasă la tine! Sau la closetul public dacă ai nevoie de public! Abia atunci Dogaru se hotărî să sară de pe pervaz. Cum te cheamă? Domnul Ionescu îl fixa cu privirea, așteptând. Dogaru se uita în pământ, cu pumnii strânși și coatele depărtate de trunchi, ca și cum ar fi fost gata oricând să se încaiere cu oricine. Nu-și recunoștea nicio vină! N-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou spre Dogaru și rosti apăsat: Urcă-te și dezlipește imediat mizeriile alea de-acolo! Dar Dogaru tăcea încrâncenat. Domnul Ionescu aștepta, și băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută domnul Ionescu. Și cum Dogaru tot nu se clintea din loc, răcni scos din minți: Afară! Abia atunci Dogaru țâșni ca din pușcă, trecu glonț prin fața catedrei și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]