1,827 matches
-
un extaz prelungit...În sfârșit, face ochi și îmi descoperă mutra întrebătoare. Cu o tresărire ca și cum ar fi fost surprins făcând ceva ne la locul lui, mi-a vorbit apoi cu calm și adâncă aducere aminte... În aceste câteva clipe petrecute aici mi-am adus aminte de vremea pe când, ucenic fiind, încă făceam ascultare la culesul fânului pentru vitele mănăstirii...Fânațul nostru era departe de mănăstire și acolo se întindea pe o costișă nesfârșită. Și Doamne cât a mai florăret se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de înviorare, Dumnezeu Tatăl, a deschis audiența de zece minute, destinată păcătoșilor care mai trăiesc pe acest pământ de minciună, trădare, crimă și noroi. Primul introdus în cabinet de Sfântul Petru, (proaspăt întors și el dintr-un concediu fără plată petrecut cum se cade la Vatican), a fost un american. Acesta dorea să i se spună când SUA vor înceta cu războaiele de peste mări și țări ca tinerii americani să nu mai moară pe pământ străin. După trei secunde și jumătate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mică ce se dovedi a fi foarte ușor de ignorat. 3 Îmi era din ce În ce mai greu să Îmi văd de școală și de repetiții În același timp. Tata se Întorsese acasă așa că, din puținul meu timp, acordam zilnic cam o oră petrecută seara alături de el. Când dăduse la facultatea de teatru, tata nu se gândise deloc la cum Îi va afecta asta viața. Era plecat des În turnee și cu toții din familie Îi simțeam lipsa, În ciuda cadourilor drăguțe pe care ni le
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aș fi avut mai mult timp își ceva bani), mi-aș fi cumpărat și haine noi în onoarea acestei internări. Câtă voință! Și ziceau că sunt dependentă de droguri! Cum puteau să spună așa ceva, vă întreb? în cele două zile petrecute acasă, am dormit foarte mult. Era cel mai bun lucru pe care-l puteam face, pentru că mă resimțeam în urma schimbării de fus orar, eram dezorientată și toată lumea mă ura. Am încercat să-l sun pe Luke de câteva ori. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
beau o bere“? După care să fiu obligată să cânt fără melodie împreună cu mama și cu cine se mai nimerea prin zonă „Phelans, nimic mai mult decât Phelans...“ Ritualul ăsta exista de vreo douăzeci de ani, dar, în prima seară petrecută acasă, când nu eram decât eu și tata, uitasem de el. Așa că atunci când tata și-a anunțat intenția de a pleca la bar, iar eu n-am izbucnit în triluri, situația s-a cam deteriorat. Tata m-a întrebat, fixându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să mă aștepte acasă diseară, când mă întorc.“ Dar Eva nu-l aștepta. în schimb, pe masa din bucătărie se afla un bilețel și un pachet. Wilt despături biletul. „Eu plec cu Sally și Gaskell să mă gândesc la cele petrecute. Ce-ai făcut noaptea trecută a fost oribil. N-o să te iert niciodată. Nu uita să cumperi mâncare pentru câine. Eva. P.S. Sally zice că data viitoare când mai ai chef de o muie, să o iei pe Judy să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curvă! exclamă Wilt, incluzându-le aici pe Eva, Judy și Sally Pringsheim, prinse laolaltă în spațiul de manifestare a furiei sale. Apoi bărbatul se așeză la masă și se uită din nou la bilet. „Plec ca să mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-a întors încă? întrebă Braintree, conducându-l pe coridorul spre bucătărie. — Când am ajuns eu acasă, nu era acolo. Am găsit doar un bilețel în care-mi scria că a plecat cu familia Pringsheim ca să se gândească la cele petrecute. — Să se gândească la cele petrecute? Eva? Care „petrecute“? — Păi... începu Wilt și apoi se gândi mai bine. Cred că la povestea aia cu Sally. Zice că n-o să mi-o ierte niciodată. Dar tu n-ai făcut absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
conducându-l pe coridorul spre bucătărie. — Când am ajuns eu acasă, nu era acolo. Am găsit doar un bilețel în care-mi scria că a plecat cu familia Pringsheim ca să se gândească la cele petrecute. — Să se gândească la cele petrecute? Eva? Care „petrecute“? — Păi... începu Wilt și apoi se gândi mai bine. Cred că la povestea aia cu Sally. Zice că n-o să mi-o ierte niciodată. Dar tu n-ai făcut absolut nimic cu Sally! Cel puțin așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ei, dar adevărul este că am ținut la amândouă în felul meu și, dacă m-am trezit uneori în brațele altor femei, n-am luat nici una dintre aceste aventuri în serios. Ideea divorțului nu mi-a aparținut. În ciuda tuturor celor petrecute, intenționasem să rămân cu Edith până la final. Ea a dorit să încheie socotelile și, dată fiind amploarea păcatelor și greșelilor mele pe parcursul anilor, n-o puteam condamna. Treizeci și trei de ani de trai sub același acoperiș și, la momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu ceruse niciodată prea mult de la viață, dar puținul pe care îl așteptase se dovedise a fi mai presus de puterile lui: încheierea doctoratului, un post la catedra de engleză a unei universități, apoi următorii patruzeci sau cincizeci de ani petrecuți predând sau scriind despre cărți. Acestea îi fuseseră aspirațiile, poate cu o soție adăugată la un moment dat și un copil sau doi alături de ea. N-ar fi trebuit să fie prea mult, dar, după trei ani de muncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar, dintre toți foștii elevi ai lui Wittgenstein, nici unul singur nu s-a arătat dispus să îi acorde iertarea. Durerea pe care o provocase săpase prea adânc, iar ura lor față de el transcendea orice șansă la milă. În ciuda tuturor celor petrecute, eram aproape sigur că Rachel nu mă urăște. Era supărată pe mine, era ofensată și frustrată din cauza mea, dar nu credeam că animozitatea ei e suficient de puternică pentru a crea o breșă definitivă între noi. Dar nu-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a aruncat o privire în birou și l-a văzut pe Harry așezat la birou cu capul în mâini, suspinând ca un băiețel. Dacă ar fi rămas pe loc și și-ar fi lăsat timp să se gândească la cele petrecute, și-ar fi dat seama că Trumbell și Dryer nu au nici o dovadă împotriva lui și că amenințarea cu poliția nu era decât o cacealma brută, fără subtilitate. Cum ar fi putut demonstra că Harry încercase să vândă un manuscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi zis că fata își putea considera toate rugăciunile împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i aduc la cunoștințè preferințele noastre, Dupè ce toate detaliile comenzii sunt puse la punct de cètre Matei, ne întoarcem unul spre celèlalt regèsindu-ne, un bèrbat și o femeie, încè foarte tineri, pe care ii leagè subteran amintirea unui timp petrecut cândva împreunè, Detest genul de conversație, îți amintești când, sau mai ții minte ziua când tu, de aceea nu voi face deloc astfel de trimiteri, nu voi folosi deloc cea mai bunè carte pe care o am în mânè și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mie, cu tine, mamă. Închid ochii. Plâng. Ca un izvor care-și dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca în sufletele
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
-l instalaseră special în pivniță. Apoi o să se așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi plăcea la nebunie. Adora să-l asculte pe James, îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un bărbat atât de puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bucătărie și nu mai auzise replica puștiului, iar Fiona și-a dat seama că a-l anihila verbal pe fiul ei vitreg lipsit de șarm nu putea să fie cea mai potrivită tactică cu care să-și înceapă ziua „specială“ petrecută unul în compania celuilalt. — Haide, Jake, nu fii negru la mațe, l-a luat ea cu binișorul. Nu se știe niciodată. Poate c-ai să suferi o modificare completă de personalitate și chiar o să reușești să găsești ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rostită din senin de o persoană care, până în clipa aia, nu dovedise decât rareori o asemenea profunzime în analiza problemelor de natură emoțională. Dacă prin „chestia asta“ te referi la faptul că te-am scos în oraș, pentru o zi petrecută numai între noi, atunci e foarte simplu. M-am gândit că ne-ar prinde bine. Ne-ar oferi șansa să ne apropiem unul de celălalt. Dar e clar că am greșit. —Să ne apropiem? a rostit băiatul cu severitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doar că pe-aici cam suflă vântul, așa că, fără să le spună nimeni, s-au dus la non-stopul din colț după bere, chipsuri, alune, banane, salam și cașcaval pentru sandviciuri și două sticle de coniac Alexandrion. Ca pentru ultima noapte petrecută aici, ei fiind în trecere de fapt, în drum spre Austria... Veri, Vicențiu și Romeo au lucrat acolo în construcții. Și-au luat o lună de concediu să se întoarcă în țară ca să-l ia și pe Vlăduț cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
numai ochi și urechi. În plus, am zis eu, aprinzând țigara, am luat cina cu prietena mea Janey, aseară. E editor-scenarist și are mult fler În privința modului În care poți privi lucrurile În ansamblu. Iar când i-am povestit cele petrecute, mi-a spus de Îndată că totul pare foarte complicat și că, dacă ăsta ar fi un scenariu, ar fi nevoită să taie părțile mai puțin credibile. Asta m-a făcut să mă Întreb care erau, de fapt, aceste episoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl lasă să se odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Parcul Central mirosea ca și campo sportivo. Orice ochi albaștri ne aminteau de ochii lui Pietro și orice fotografie de nuntă avea ceva din fotografia de pe perete, din sufrageria familiei Flumian. Acum, melancolia mea avea legătură cu Lea. După duminica petrecută împreună la râu, ne-am văzut adesea. Mergeam alături prin cartierul pustiu sau o invitam la o înghețată, la cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja sunt bărbat, deși ea își începea mereu frazele cu „Ei, frățioare”. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zi specială, așa că putem sta până mai târziu. Nu ne-am văzut de atâta vreme și vreau să stăm de vorbă. Hai, spune-mi ceva. — Mai devreme, cât am stat singur, mi-au venit în minte tot felul de evenimente petrecute demult. Îți amintești când te-am vizitat cu Kizuki, la spital? La spitalul de pe malul mării... Cred că eram în anul II de liceu. — Da, când m-am operat la piept, spuse Naoko, zâmbind. Normal că-mi amintesc. Ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne putem permite să pierdem un tovarăș, nu-i așa, Finn? Avem nevoie de tot testosteronul disponibil, zice Ben. Finn face un gest de aprobare. Și Jim se luminează la față. În ciuda ochiului groaznic de vânăt și în ciuda tuturor celor petrecute, nu l-am văzut niciodată atât de fericit. Este de ajuns această priveliște ca să te atingă la coarda sensibilă - ce-o mai fi și asta. Ajung acasă pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul lui Jim și am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]