82,518 matches
-
vor mai fi știind istoria secretă a literaturii române din vremea comunismului. De pildă, că numai om de bună credință nu poate fi cineva care se folosește de negri. Logica dnei Antip e șchioapă. Cînd rămîne de-a binelea fără picioare este atunci cînd dna Antip susține că Barbu a fost acuzat pe nedrept de plagiat. Cum, adică, pe nedrept? Indiferent cine și pe ce cale a introdus în Incognito pasajul din memoriile lui Paustovski, de vreme ce Incognito poartă semnătura lui Barbu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
continentului ne apucăm să ne plîngem singuri de milă. Ba că lipsesc banii, ba că nu avem cadru profesionist în campionatul nostru. Încît dacă vreo echipă de-a noastră cîștigă vreun meci cu vreo trupă mai răsărită i se taie picioarele de fericire și nu e în stare măcar de un egal în retur. Filosofia conspirației ne face să ne închipuim că e ceva putred pînă și în victoriile noastre internaționale. Dacă azi cîștigăm, mîine e musai ca arbitrii să fluiere
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
percepția românilor de pretutindeni, Clujul, orașul Cluj-Napoca are, justificat sau nu, o reprezentare clișeu. Iar regula este valabilă și pentru cei care nu au fost de mulți ani acolo sau, mai mult, chiar pentru cei care nu au pus niciodată piciorul în Cluj. Și totuși " nu-i legendă: tricolorul la Primărie (vreo 20 de steaguri), tricolorul la Prefectură, tricolorul la garduri, tricolorul la dreapta și la stânga lui Mihai Viteazul (vreo 8 steaguri), tricolorul sub toate fundurile, pe băncuțele fără excepție vopsite
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
noi, nu le făceau comuniștii. Noi le făceam din dorința de a nu pierde frumosul care se duce. Că putea să se ducă din orice: ții minte ce pățeai dacă purtai niște ochelari mai acătării, sau dacă aveai unghiile de la picioare date cu oja ? s...ț. De mine nu s-au luat în anii '50, în minirevoluția din '71 m-au înhățat. Ca să-mi rad barbă: ŤDacă-i merge mai bine țării fără barbă mea, eu o dau jos, dar dacă văd
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
sunt oameni chiar și yoghiștii travestiți, nu ?... Sau să-l fi derutat Ferenț-bací în mod deliberat ? Dumnezeu și budhismul știe, că de corupți dai până și în cel mai central cartier al Edenului, darmite într-un colț de vamă a piciorului de plai mioritic!... Până una-alta, televiziunile au avut un subiect de senzație și am fost curioși să aflăm ce se întâmplă până la urmă. După reținerea sa pentru a mai schimba idei cu poliția, guru-ul a fost lăsat... la
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
cu mizeria morală secretată de securiști, e o axiomă. Dai puțin de-o parte stratul de vopsea și dincolo de surâs se ivește rânjetul respingător al turnătorului.Cum naiba se face că băieții cu ochi albaștri au căzut nu doar în picioare, ci și în... sus? Mulți dintre ei au ajuns în poziții și la beneficii de neimaginat înainte de 1989. Păi, să nu dai crezare scenariilor care fac din Securitate adevăratul organizator al revoluției din 1989?! Un precept din criminologie îndeamnă la
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
și nouă ne aduce aminte de "crearea omului nou"...) Apoi, după cîteva "amabilități" la adresa lui Viviane Reding, comisarul european pentru Cultură, Godard a conchis: "Globalizarea a omorît cinematograful. Trăim azi totalitarismul televiziunii, cu spikerițe cărora nici măcar nu li se mai văd picioarele... Și, mai nou, odată cu invazia de suport numeric, nu mai știm nici măcar ce e, practic, cinematograful!" Godard acceptă să treacă drept un provocator, dar nu drept un spirit înăcrit; dimpotrivă, odată cu vîrsta, susține el, a cîștigat în seninătate " iar ultimul
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
Și chiu, și vai, și dă-i! Meritam și un Nobel... Și-am merita și un șut în fund. Unul zdravăn, care să ne trimită fie cu botul condeiului în țărînă (dacă nu sîntem în stare să ne ținem pe picioare), fie cu un pas înainte (dacă mai există ceva vlagă într-o cultură leucemizată, amorțită mai cu totul în oficialisme, prețiozități, vrajbe și tîrguieli nu doar amorale, ci și aculturale)." Tonul lui Radu Pavel Gheo e înfierbîntat, acid, nededat la
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
demodate, poate elegant în urmă cu cinci-șase ani, dar acum ridicol. Aș fi dat orice ca să apară în fața Adrianei într-o scurtă de piele sau într-o jachetă sport, să aibă blugi strînși pe talia zveltă și ghete înalte în picioare. Și, mai ales, să aibă cît de puțin un aer degajat, să se vadă cumva pe fața și în gesturile lui cele o mie de cărți fundamentale pe care le citise" (pp. 96-97). Stere însuși simte (deși refuză să creadă
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
dilemele scriitorului onest în perioadele de aparentă - și posibil trecătoare - ieșire din minciuna festivistă a creației literare; reacția unor foști activiști de partid evrei care "se dezmeticesc" și vor să emigreze în Israel numai după ce primesc ei înșiși cîte un picior în fund. Păcat că spațiul nu-mi îngăduie să mă opresc asupra lor.
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
aveți pasiunea pentru dans? - A! Dacă aș putea ! Dar nu mă mai vrea nimeni la vîrsta mea. Sau să danseze cu mine. Dar toată viața...Dansez singur, din cînd în cînd, cînd aud niște discuri mă apucă...Mi se mișcă picioarele singure. A fost o mare pasiune în viața mea. - Și acum? Care este pasiunea cea mai importantă? Istoria? - Da. Să mai am vreme, să mai scriu 3-4 cărți pe care le am în cap și n-am apucat încă să
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe perioada de doliu, în pofida faptului că fața ei de țărancă slavă radia
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
celor care au decis deja soarta lunii !” Se așternu o liniște bolnavă. Unii ar fi vrut să riposteze, alții să-l susțină, dar cu toții Își Îndreptau ochii asupra lui Iuliu Maniu. Omul Împlinise 70 de ani. Avea o sănătate șubredă. Piciorul drept era aproape paralizat. Că Întotdeauna cînd se enervă, a scos o batistă albă din buzunarul vestei și Începu să-și șteargă vîrful nasului. Obrazul devenise purpuriu. Ochii săi albaștri se posomorâseră. “ Tinere, Îți mulțumesc. Îmi permiteți, domnilor, să mă
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
părea neperturbat. Solomon, deasemenea. Popovici și Pop păreau convinși de dreptatea tânărului, iar Ghilezan Îl privea gânditor. După zece minute, susținut de contele cu monoclu, apăru Iuliu. Față Îi redevenise senina. Avea obrazul alb, ca după o furtună sufletească. În picioare, se adresa celor prezenți : “Am decis sa aprob cererea preotului Marină. Sper că vei ști cum să Întrebuințezi puterile pe care le vei avea În cadrul Bisericii Ortodoxe. Nu uită că mai există și Biserica Unită. Bolșevicii vor Încerca s-o
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
să nu-i dea afară... Se mîncau între ei, se turnau la șefi..." Dar turnătoria la Securitate? " Se turnau și la Securitate..." Se turnau toți la Securitate? "Ei știu, că și-ar fi pus piedică pe culoare, să-și rupă picioarele..." Dar turnatul la Securitate era chiar o glumă? Nu pățea nimeni nimic? Or mai fi pățit..." Ideea că TVR a fost un soi de cloacă a regimului ceaușist în care toți au fost o apă și un pămînt e poate
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
la astfel de figuri în care zvîcnește o vitalitate captivă precum o pasăre în colivie: "Lovește-mi creierul cu varga ca pe o viperă!/ Din el va țîșni un jet de fiere albastră/ Un gheizer negru se va topi la piciorul muntelui// Acolo unde iarna fată ursoaica albă a înfrîngerii/ Un smoc de ghințură uscată fierea pămîntului/ I se va pune fiarei în glastră chiar de mîna mea!" (Varga). Lumini extatice bat în acest discurs în care forța presupusă se află
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care calcă totul în picioare, ca un iconoclast self-made man, plecat dintr-un orășel sărac, dintr-o familie săracă și ajuns "un fenomen al culturii americane pop", un paradoxal proletar milionar, care denunță orînduirea cea crudă și nedreaptă, dar se dă în vînt după avioane
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
de-acasă. M-am uitat împrejur și am văzut, și multe speranțe am pierdut din cele frumoase. M-am retras în ungher, umil, irosindu-mi visurile ca un sihastru. Și anii au trecut peste mine și m-au călcat în picioare și mi-au înăbușit glasul. Ce mai putea rămâne din visurile de odinioară?" (Opere 3, p. 12-13). Atmosfera devastatoare a războiului și drama civică a unui ardelean apropie, mai clar, Calvarul de Catastrofa și de Pădurea spânzuraților. Dacă acestea din
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
crâcnește. Fericit c-a obținut țidula necesară, el e chiar recunoscător c-a primit o lecție de viață și-o lecție de politică. Va vota, fără chef, dar înfricoșat de schimbare, pentru partidul-stat, reținând din paranteza retorică a pesedistului-funcționar nu piciorul moral recepționat spate-gios, ci realitatea faptului c-a obținut aprobarea după care-i ardea buza și că averile țării rămân la locul lor - adică în stăpânirea vechilor securiști și activiști. Se pare că electoratului somnambul trebuie să i te adresezi
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
Am ajuns mai devreme. Stăteam în mașină și apa ne cuprinsese, încet-încet, jur-împrejur. Bietul meu Tico se transforma într-o insulă. "Eram uzi leoarcă, frigul ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia. Și vîntul
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
-i tot timpul să nu se oprească din drum, să meargă pînă la capăt, la limita lui. De-o mare tragedie e nevoie și de mari sarcasme. Lasă-te, pentru o vreme, modelat de piesă." Cîteva gesturi, clipitul ochilor, tîrșîitul picioarelor, o voce ușor ireală, abstractă, un soi de nervozitate combinată cu idolatria necondiționată, angoasa din final, se văd mai limpede în ce face Oana Pellea. în special în partea a doua, acolo unde ea reușește să-și ducă personajul mai
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
o epavă. Am deschis televizorul meu pentru a-i distrage atenția. Cu ce ? Se transmitea emisiunea "Ghiveci", în cadrul căreia domnul Anghel Iordănescu tocmai se lepăda în fața sediului PSD Ilfov de arsenalul de iconițe, lănțișoare, rozarii și cruciulițe depunându-l la picioarele domnului Gabriel Oprea, F.C.Oradea înscria cu sete gol după gol în propria poartă, domnul Gigi Becali se încontra filozofic (ca la ușa cortului) cu un suporter rapidist, iar într-o pauză publicitară de noapte, a răzbătut spre auzul nostru
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
numit director mai târziu, în apogeul carierei, o făcea să se zguduie coborând-o în goană. în hol dau de Lenuța, femeia care îi ducea zilnic moșneagului, iaurtul, pe o tavă, și intrăm ca-n biserică. A. Toma șade în picioare, preocupat, îndărătul biroului, sprijinit în mâini. El contemplă ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i o hartă. Când colo,... apropiindu-mă , văd că se uită fix la o salopetă albastră nou-nouță, după cum arată. Ridicând
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge, nu i se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele din urmă, îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
din Marsilia. De ce urai acest oraș pe care nici nu-l văzuseși încă, Florita? ș...ț Și de parcă Marsilia ar fi vrut să-i dea dreptate pentru a-și justifica antipatia, totul începu să-i meargă anapoda de cînd puse piciorul pe pămînt marsiliez. Hotelul Montmorency se dovedi a fi groaznic, cu purici care îi aduseră aminte de sosirea în Peru, în septembrie 1833, în portul Islay, unde, în prima noapte, în casa lui don Justo, dirigintele Poștei, crezuse că va
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]