10,156 matches
-
Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică. N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E chiar de Rusalin Pop?") și abia apuc să-i răspund la altă întrebare: Locuiți singură? Nici vorbă. Trăiesc în mijlocul unui popor de cărți‡, că Tano face noc-noc cu coada în ușa de la intrare. Își cere drepturile. Musafirele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan. Peste cît timp n-o să mai rămînă nimic din Iașul scenografic, cel pictat de Val Gheorghiu? Peste puțin, cum merg lucrurile. Traiul meu zilnic începe să semene din ce în ce mai mult cu al tatei. Lucra la o simfonie care trebuia să-l facă faimos. Poate și bogat. Știa că n-o să-l facă nici faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi spus tant' Liselle. Izbesc înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înaltă decît o am și-n pupile c-o neliniște pînditoare. Buzele întredeschise nu rimează cu privirea disprețuitoare. Dimpotrivă, par a cere un sărut. Nici parafraza, scrisă apăsat de mînă, nu se potrivește: În mine tu; și cerul înstelat deasupra". Pictează ușor Rusalin, ca orice predestinat. Are în putere și linia și culoarea. Îmi vine în minte Eugenio d' Ors: "Desenul e inteligența picturii. Culoarea, instinctul ei". A avut dreptate să uzeze de mottoul cu poetul-ochi. E pictorul-ochi. Albumul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
autentică, și ploaia, și ceața, și praful. Nu-i smog în Dorobanț. Telefon n-am, dar am factor poștal. Sînt în relații excelente cu el și cu inginerul silvic. Rogu.te, scrie.mi". Să înțeleg, să înțeleg de ce m-a pictat așa, să înțeleg. "Nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri, să-ți despici mințuca, se aude vocea. Ăsta îți șterge sexul de praf ca pe-o mobilă veche. Nu, nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri. Toată viețuca te-a obsedat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să.mi cunoști casa și livada, de visu". De visu ăsta m-a enervat, ca și punctul, în loc de liniuță. Ce fel de viață duci, Russ, și de ce te obsedez? Ce ți se întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
congelată (eu, s-a înțeles), e adnotat cu alt vers din Nichita Stănescu, din Tribunalul de la Les Beaux: "A, care cu 1 nu face 2". Apropierea bărbatului de femeie numai apropiere nu e. Sfîșiere, da. Mă opresc iarăși la nudul-sex, pictat în forță, cu nerușinare. O pictură nespălată. Nespălată e cuvîntul. Uh. E ca și cum m-ar fi avut pe deplin. Un orgasm cu o fantasmă. Dă buzna ca un Intercity peste corpul meu dezgolit. Mă ghemuiesc să scap de pictorul-ochi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmbătrînește". Un lanț de greșeli de impresie. Și de ce am senzația de fals? Mă însoțește mereu senzația asta de fals, cînd îți primesc "declarațiile". Joci la două capete, Rusalin. Sîngele nu-i sînge. E vopsea pusă cu kilu: "Te-am pictat așa nu din inflamarea imaginarului, ci de la sine". "De la sinea mă-sii! îl înjură vocea mea de-a doua și-i dau dreptate. Cînd începe să fie idiot, chiar și cel mai inteligent bărbat nu se mai poate opri preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
foșnește o pagină: Tabloul ăsta mi-amintește de Virgil Mazilescu. Tu l-ai cunoscut pe Mazilescu? Cînd o dezbracă pe Margareta/ parcă jupoaie lumea". Detest dezbrăcărețele și pe cei care le dezbracă. Prefer poezia-eseu a lui Mircea Ivănescu. Uite cum pictează Rusalin Pop: cu intestinele la vedere, cu ficații, cu rinichii, cu toate orificiile la vedere. Mi se pare că-i invers. Ție mereu ți se pare că e invers. Subliniază cu un zîmbet ce numește ea "vultureala Iordanei," cedează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uit la tine cum dormi la trei dimineața...." "Să mă controlezi la trei dimineața, buiacă ce ești?" "... să-ți spăl cămășile, să..." "Spală-i ciorapii și cămășile lui Rusalin". "De ce lui Rusalin?" Pentru că meriți un tip fresher. îmi place cum pictează și, ca garnitură, e și îndrăgostit. Te descheie, te dezbracă frumos. Ai viețui ca-n poveste cu tînărul ăsta de la țară. O să te are, o să te însămînțeze, o să se prefacă și-n car cu boi. O să tragă-n jug. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tale nu sînt muritoare. O să tot mergi cu ele pe iazul din Dorobanț, în pictura mea". Era vremea vitraliului cînd mi-a spus asta, într-un asfințit cald, blajin. Lucra cu torsul gol, în șortul din foaie de cort, nisipie. Picta cu un prosop în talie, picta în pantaloni scurți, tăiați din ginși vechi și-n T-shirt. Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mergi cu ele pe iazul din Dorobanț, în pictura mea". Era vremea vitraliului cînd mi-a spus asta, într-un asfințit cald, blajin. Lucra cu torsul gol, în șortul din foaie de cort, nisipie. Picta cu un prosop în talie, picta în pantaloni scurți, tăiați din ginși vechi și-n T-shirt. Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea vitraliului cînd mi-a spus asta, într-un asfințit cald, blajin. Lucra cu torsul gol, în șortul din foaie de cort, nisipie. Picta cu un prosop în talie, picta în pantaloni scurți, tăiați din ginși vechi și-n T-shirt. Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit să-ți cer. Nu ți-a trecut prin cap că mă tratezi ca pe-o hartă de luptă? Pielea mea e-o hartă în care înfigi tu bolduri cu stegulețe ca să-ți marchezi victoriile la expoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele unei expoziții colective, așezase căsuțele cu grădină din Tătărași, cele în demolare. Mai ales hulubăria cu acoperiș gudronat a deranjat un critic de la centru. Fusese pamfletard-rd-rd cu "pictorii de cotețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept ghem, gata să mă înece. Nu mai primeam nimic de la tine. Degeaba te crucificam pe paletă. Eram cu gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
putea ca la anu'... Da mi tempo. Îmi scrisese de la Veneția: "Să vii la vară, să vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu, dansînd. În cea mai nepotrivită ipostază: nu-mi place să dansez, pentru că niciodată nu pot uita de mine. Din același motiv, că nu pot uita de mine, nu mi-a plăcut să fac dragoste. Ana, lasă-mă să te pictez. Vreau să te mai pictez o dată, dar cu voia ta. N-am avut demult poftă de lucru. Poate reușesc s-o magnetizez, așa cum te-am magnetizat și pe tine, spre încoace. O să-ți fac un portret, mulțumindu-ți că exiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nepotrivită ipostază: nu-mi place să dansez, pentru că niciodată nu pot uita de mine. Din același motiv, că nu pot uita de mine, nu mi-a plăcut să fac dragoste. Ana, lasă-mă să te pictez. Vreau să te mai pictez o dată, dar cu voia ta. N-am avut demult poftă de lucru. Poate reușesc s-o magnetizez, așa cum te-am magnetizat și pe tine, spre încoace. O să-ți fac un portret, mulțumindu-ți că exiști. Aproape l-am înțeles. Promiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
păstor mai bun decît păstorul. Cîinele-lup, ca mine, a făcut și războaie. Crezi că i-au dat vreo decorație? L-au lăsat tot afară. Abia la sfîrșit de Ev Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat lîngă el prinți și prințese. Eh, dacă aș fi trăit și io în Renaștere, altfel m-ar fi răsfățat italienii. Tu mă înfometezi cu ziua, 'ștele... Hai, vino încoa. Ne convertim la vegetarianism amîndoi. Mă gîndesc să mă angajez cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pălării NATO. S-au descoperit bravos națiune! zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile Buș a fost dat pe ecran. Deunăzi, preotul din Petrești-Alba Iulia ni-i arăta pe Bush-senior și pe Gorbaciov cu pată cu tot, alături de papă. Pictați în fresca bisericii. Credincioșii li se închinau, le băteau mătănii, cu binecuvîntarea înaltului for mitropolitan. Și-a apărut curcubeul! Antofiță era gata să pășească pe el. L-a prins, a pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dă de necaz. Nu spune că asta te depășește, jos! Dictatoareo. Io am claustrofobie în buncăr. De ce nu mă înțelegi? Desfac învelișul. Se poate descrie un tablou? Defel. E ca și cum ai povesti un poem ori o simfonie. Rusalin m-a pictat din spate, cum altfel decît goală, profil perdue? Doar atîta pot spune: că semăn cu o mașină de scris. Cu vechea mea Erika. Înclinată, înălțată, de jos în sus, tot a mașină de scris arăt. Tano miroase curios pînza, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii prea mari pentru modelling". I-am întors vorba: "Pentru modelling, da. Pentru pictură, nu. Ai văzut expoziția ultimă a lui Rusalin? S-a sufocat, a tușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
59. Au făcut doi copii. Pentru un împătimit al perspectivei, ce perspectivă! Mai grozavă decît a tuturor maeștrilor italieni ai perspectivei. O să orbești? Domnul rănește pe cine iubește. Piero de la Francesca a murit orb și cu ce privire limpede a pictat-o pe Fecioara cu ou de struț; în ce lumină a așezat-o pe Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El n-a... Dar poate că nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]