1,077 matches
-
Zinaida Evghenievna Serebriakova (nume de fată: Lanceray) (rusă: Зинаида Евгеньевна Серебрякова) (n. 10 decembrie 1884, Harkov - d. 19 septembrie 1967, Paris) a fost o pictoriță rusă. s-a născut lângă Harkov (astăzi în Ucraina) într-una dintre cele mai rafinate și cultivate familli ale Rusiei Imperiale, familia Benois. Bunicul său, Nicholas Benois, a fost celebrul arhitect, președintele "Societății Arhitecților" și membru al "Academiei de Științe
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
în continuare pe tânărul compozitor până în 1919 când, după ce îl suplinise 7 luni pe Alfonso Castaldi la Conservator, va fi titularizat profesor la Academia Regală de Muzică. Biografia lui Cuclin înregistrează în 1920 căsătoria cu Zoe, născută Bucurencu, fostă Damian, pictoriță. Se cunoscuseră la Paris și vor trăi o frumoasă poveste de dragoste și fidelitate timp de 53 de ani, până la moartea Zoei. Cuplul de artiști pleacă în 1922 în America, unde Dimitrie Cuclin devine profesor de vioară și teoria muzicii
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
în atelierul acestuia, care devine încetul cu încetul un loc de întâlnire al cunoscătorilor și iubitorilor de artă. Pictorul la rândul sau începe să achiziționeze ceramică, icoane, mobilier țărănesc, lucrări de artă transformând atelierul într-o adevărată colecție de artă. Pictorița Micaela Eleutheriade își amenajează pentru o perioadă de timp atelierul de creație tot în incinta muzeului memorial. Între cei doi artiști se leaga o prietenie de lungă durată. 1963 - Face scenografia la spectacolele "Război și pace" după Lev Tolstoi de
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
reintegrat apoi în viața artistică brașoveană. Cartea sa "Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă" sau "Realismul constructiv", finalizată în ziua de 18 decembrie 1959, dictată în limba germană și redactată în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, a rămas în manuscris. În memoria sa, Liceul de Arte Plastice din Brașov a primit numele său. Prima mare retrospectivă a avut loc în vara lui 1970 la sala Dalles în București, după faimoasele "Teze" din iulie, expoziția
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
îl convinge să-și învingă inhibiția din planul comunicației verbale, exprimându-și stările inconștiente de anxietate cu o lungă serie de desene suprarealiste. Se împrietenește cu John Graham, director la ""Metropolitan Museum of Art"" din New York, care îi prezintă pe pictorița Lee Krasner, evreică de origine rusă, crescută în Brooklyn. Între ei se dezvoltă o relație amoroasă și Lee îl introduce în mediul artistic din New York, unde pictura lui Pollock începe să devină cunoscută și apreciată. Suportul figurativ devine tot mai
Jackson Pollock () [Corola-website/Science/303829_a_305158]
-
steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin sau elemente simbolice, realizate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de către Maria Sturdza, care ilustrase ca pictoriță multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten apropiat al familiei Sturdza. Influențele neogotice se regăsesc în decorațiuni cum ar fi: turnulețe gotice, armuri medievale, sală de manej, dictoane latinești înscrise pe pereți, turn de intrare cu pod peste
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
vedea în versurile lui Pastior o lance ce străpunge dogmele realismului socialist. La Universitate, grupa sa era supranumită "Grupa Pastior", susține unul din foștii săi colegi bucureșteni, fără indicarea vreunei surse documentare. Locuința sa și a soției sale (scenografa și pictorița Roswitha Capesius) devenise un loc de adunare al unui cerc de prieteni artiști între care poetul student Georg Hoprich (care fusese în anii '60 victima unui proces înscenat, după care a stat mai mulți ani la închisoare), Richard Adleff și
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
5 ani, Elisabeta începe să ia lecții de pian și de vioară cu George Enescu, care era unul dintre artiștii protejați de bătrâna regină. În curând, va descoperi că are talent și la desen. Peste ani, prințesa va deveni o pictoriță sensibilă, însă puțin cunoscută marelui public. În scurt timp învață să-și pună singură plăci la gramofon, ascultând zile în șir, în salonul cu oglinzi de Murano, de la etaj, valsuri și nocturne de Chopin, sonate de Beethoven sau Domenico Scarlatti
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
(n. 29 octombrie 1930 în Neuilly-sur-Seine — d. 21 mai 2002 în San Diego); născută sub numele "Cathérine Marie-Agnès Fal de Saint Phalle" a fost o pictoriță și sculptoriță franceză. S-a născut la 29 octombrie 1930 într-o familie franceză cu 5 copii, fiind al doilea. Tatăl ei a fost șeful unei filiale bancare de la New York, care s-a bancrotizat cu un an înaintea nașterii Nikăi
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
zile la distanță de zece ani. Subiectul are la bază anticiparea familiei Ramsay a unei excursii spre far și reflecția ulterioară despre aceasta, precum și tensiunile familiale adiacente. Una din temele principale ale romanului o constituie zbuciumul procesului creativ pe care pictorița Lily Briscoe îl suportă atunci cînd încearcă sa picteze în mijlocul dramei familiale. Romanul este de asemenea o meditație despre soarta oamenilor care alcătuiesc o națiune în mijlocul războiului, și despre cei care au pierdut pe cineva drag în război. De asemenea
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
acoperișul, s-a executat pictura în frescă de către pictorul "Iulian Lambrău" și s-a înlocuit catapeteasma cea veche, care era putredă, cu una nouă, lucrată de sculptorul "Costică Moroiu" din București. La biserica mare s-a restaurat pictura murală de către pictorița "Gabriela Ștefăniță", s-a restaurat catapeteasma atât lemnul cât și icoanele de către pictorița "Elena Constantin", s-au schimbat geamurile, s-a refăcut pardoseala și s-a învelit biserica din nou. De asemenea s-a înlocuit tabla și s-au învelit
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
a înlocuit catapeteasma cea veche, care era putredă, cu una nouă, lucrată de sculptorul "Costică Moroiu" din București. La biserica mare s-a restaurat pictura murală de către pictorița "Gabriela Ștefăniță", s-a restaurat catapeteasma atât lemnul cât și icoanele de către pictorița "Elena Constantin", s-au schimbat geamurile, s-a refăcut pardoseala și s-a învelit biserica din nou. De asemenea s-a înlocuit tabla și s-au învelit din nou majoritatea chiliilor din mănăstire. În Mănăstirea Samurcășești, din ordinul Ministerului Cultelor
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
asistent de regie), arh. Gheorghe Bălășoiu și Mara Cuculaș (asistenți de scenografie), Doina Zaharia și Anca Dobrescu (asistenți de montaj). Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Ca urmare a apariției unui conflict între regizor și pictorița de costume Oltea Ionescu, aceasta din urmă a fost nevoită să ceară rezilierea contractului, deși îndeplinise doar 70% din obligațiile contractuale. Ea a fost înlocuită de Hortensia Georgescu, cu care Nicolaescu mai colaborase și la alte filme. Filmul a fost
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
socială", la editura Fundației pentru Literatură și Artă Regele Carol II, o ediție mult lărgită și completată. Întors în țară, intră în Partidul Național Liberal (Brătianu). Tot în 1938 se căsătorește cu Pia Pillat, fiica poetului Ion Pillat și a pictoriței Maria Pillat Brateș, devenind cumnat al criticului și romancierului Dinu Pillat și al scriitoarei Cornelia Pillat. Soția sa era nepoată a lui Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Liberal. În 1939 este numit editor șef al revistei « Rumanian Quarterly » organ trimestrial
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
(n. 1 iulie 1927, București - d. 1 februarie 2007, Paris) a fost o pictoriță română. După starea civilă, s-a numit Cornelia Olteanu. s-a născut la data de 1 iulie 1927, la București. Și-a petrecut copilăria la Turnu Măgurele unde tatăl său, ofițer militar, era cantonat, și unde a început să creeze
Ioana Olteș () [Corola-website/Science/311825_a_313154]
-
1988), și s-a bucurat de o recenzie elogioasă în New York Times, dar a fost primită la început cu răceală în Israel. În afara sarcinilor ca profesor universitar, Moshe Idel îndeplinește actualmente numeroase alte funcții în domeniul academic: Este căsătorit cu pictorița și poeta Shoshana Idel și are trei copii și o nepoată. Studiile lui Moshe Idel sunt consacrate istoriei misticii iudaice așa cum se reflectă ea în Cabala, în hasidism, în magie, și legăturile ei cu ritualul religios și cu filosofia evreiască
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
gimanziu de poliomelită, Alexandru Drăguț (n. 1919 - d. 1945) care a murit acasă, la București, de o rană căpătată pe frontul de est, și Floarea Drăguț (n. 1920; căsătorită Peceli). Vasile Drăguț s-a căsătorit pe 26 martie 1960 cu pictorița Gabriela Patulea-Drăguț (1935-2007). A decedat în București, pe 1 noiembrie 1987. Este înmormântat la Mănăstirea Râmeț. Urmează cursul primar și două clase gimnaziale la Liceul “Ion Heliade Rădulescu” din Craiova. În 1940, septembrie - octombrie, întrerupe Gimnaziul din Craiova și ajunge
Vasile Drăguț () [Corola-website/Science/311411_a_312740]
-
parte la luptele de pe frontul cehoslovac din regiunea [[Javorina]], între râurile [[Hron]] și [[Morava]] și apoi în [[Boemia]]. A fost înaintat la 11 aprilie 1945 la gradul de [[general de armată]]. Generalul Vasile Atanasiu, care a fost fost căsătorit cu pictorița Eugenia Filotti (1880-1968), fiica marei actrițe [[Maria Filotti]], a fost trecut în rezervă în anul 1948. El a fost unul dintre marii comandanți militari români. Generalul Atanasiu a fost decorat cu următoarele ordine: [[Categorie:Nașteri în 1886]] [[Categorie:Nașteri pe
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
Venezuela în 1919. În timpul șederii sale, a influențat artiști venezueleni reuniți în Cercul de Arte Frumoase ("Círculo de Bellas Artes"), ca Armando Reverón, Federico Brandt, Rafael Monasterios și Abdón Pinto. După întoarcerea în țară, în 1923, s-a căsătorit cu pictorița Rodica Maniu, sora poetului Adrian Maniu. După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii țărănești, probabil sub influența soției sale, pictorița Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieții în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Șopârlița
Samuel Mützner () [Corola-website/Science/312312_a_313641]
-
Armando Reverón, Federico Brandt, Rafael Monasterios și Abdón Pinto. După întoarcerea în țară, în 1923, s-a căsătorit cu pictorița Rodica Maniu, sora poetului Adrian Maniu. După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii țărănești, probabil sub influența soției sale, pictorița Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieții în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Șopârlița, un sat din Oltenia unde se afla reședința familiei Maniu și care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artiști
Samuel Mützner () [Corola-website/Science/312312_a_313641]
-
Crâng" (1932), „Odalisca"(1945), „Pe terasă la Balcic" (1941). În lumea comerțului de artă cu picturi a existat un scandal cauzat de faptului că, deoarece Samuel Mützner avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorița Rodica Maniu, cu care se căsătorise în 1923. De asemenea, Samuel Mützner a avut înainte de război o școală particulară de pictură, unde era imitat de elevii săi. Astfel, s-a acumulat un stoc de tablouri realizate de acești imitatori, care
Samuel Mützner () [Corola-website/Science/312312_a_313641]
-
Mary Stevenson Cassatt (n. 22 mai 1844 — d. 14 iunie 1926) a fost o pictoriță americană, care a reprezentat în pictură ceea ce cunoștea cel mai bine: viața confortabilă și tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX-lea. Americană de origine, ea a locuit 60 de ani în Franța, sprijinind primul mare curent al
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
capitol în istoria artei grafice... din punct de vedere al tehnicii, aceste gravuri colorate nu au fost surclasate niciodată.” Anii 1890 au fost cei mai ocupați și cei mai creativi din cariera artistei, devenind un model de urmat pentru tinerele pictorițe americane (printre care și Lucy A. Bacon) ce i-au urmat sfaturile. Deși grupul impresioniștilor se dezmembrase, Cassatt mai ținea legătura cu unii dintre foștii membrii, cum ar fi Renoir, Monet și Pissarro. În această perioadă, ea a fost consultant
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
ea a fost reticentă la mișcările nou apărute, cum ar fi postimpresionismul, cubismul sau fauvismul. O excursie în Egipt în 1910 a impresionat-o pe Cassatt, aceasta admirând arta străveche; călătoria a determinat o criză de inspirație din cauza oboselii acumulate, pictorița declarându-se „strivită de această artă”, spunând: „am luptat împotriva ei, dar a câștigat, e cu siguranță cea mai măreață arta pe care trecutul ne-a lăsat-o”. În 1911 a fost diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie și cataractă, iar
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
albume ' Sunt că o trilogie. Am terminat cu ele și acum facem ceva nou.' Pe 18 martie 2008, Chris Martin a anunțat în revistă "Rolling Stones" că numele albumului, 'Viva la Vida' a fost ales după un tablou al celebrei pictorițe Frida Kahlo. Primul single de pe acest album este ""Violet Hill"", lansat la 5 mai 2008, având un videoclip filmat în Sicilia.
Viva la Vida or Death and All His Friends () [Corola-website/Science/312993_a_314322]