1,600 matches
-
aceste discursuri privirea ritmanalitică adaugă elementelor florale anume deplinătăți imaginare. Aceste deplinătăți, atașate picturii prin spunere și prin descrierea existențelor picturale posibile din discursul narativizant, presupun intrarea în câmpul a ceea ce Henry Corbin numește mundus imaginalis. În acest fel, narațiunea picturală se plasează undeva între percepția picturii și înțelegerea ei categorială, într-un spațiu mijlocitor în care funcționează imaginația activă, lăsată nu numai poeților, așa cum spune Corbin, ci și celor care transformă pictura prin spunere. Lucrarea continuă construcția realității multiple din
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
deja complet în felul lui și care nu pare să aibă nevoie de adaos opțional. Lucrarea continuă, în acest fel, structura dialogică deja inițiată de Rudrum și Ryan, pentru că nu poate răspunde nici ea, la întrebarea Ce este o narațiune picturală?, într-un singur fel sau într-un fel stabil. Lucrarea continuă să înțeleagă obiectul narativ vizual/pictural ca pe o realitate multiplă care stabilește un set complex de relații cu jocurile de limbaj din filozofia lui Wittgenstein și volatilitatea definiției
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în acest fel, structura dialogică deja inițiată de Rudrum și Ryan, pentru că nu poate răspunde nici ea, la întrebarea Ce este o narațiune picturală?, într-un singur fel sau într-un fel stabil. Lucrarea continuă să înțeleagă obiectul narativ vizual/pictural ca pe o realitate multiplă care stabilește un set complex de relații cu jocurile de limbaj din filozofia lui Wittgenstein și volatilitatea definiției narațiunii. Continuă să stabilească un set supplementar de relații cu ceea ce Lyotard numește le savoir en general
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ale picturii narative care arată că ea nu este numai o realitate multiplă, ci și un obiect: „fracționar, adică mai mult decât unul și mai puțin decât mai multe”. În acest fel, este articulat un câmp de cercetare al obiectului pictural narativ în care se operează cu adevăruri posibile multiple. Contradicțiile acestor adevăruri sunt diferite, și totuși compatibile. Ele erodează realitățile singulare ale obiectului, erodează similaritățile, suprapunerile, stabilitățile și repetițiile metodologice și generează ceea ce John Law numește method assemblage, adică o
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
care să funcționeze preponderent descriptiv, fără clasificări, tipologizări sau conceptualizări naratologice, fără exces de concepte teoretice și cu limitări inerente în planul explicației și predicției. S-a pornit de la ideea că atunci când descriem aspecte complexe, problematice și necategorizabile ale lumii picturale, încercarea de a le oferi coerență le poate face mai dificile și folosirea metodologiei convenționale, cu pretențiile ei autocratice și normative, cu exigențe de claritate și rigoare și cu perspectiva unui repertoriu limitat de răspunsuri nu este întotdeauna soluția cea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
cea mai potrivită. În acest sens, au fost valorificate unele orientări post-metodologice care arată că metodele trebuie gândite ceva mai liber, mai elastic, mai generos, mai permisiv și mai puțin convențional. Din această perspectivă, s-a considerat că lumea obiectelor picturale narative nu constituie un corpus finit și lumea cercetării lor nu este o structură închisă pentru că amândouă sunt implicate într-un flux dinamic. Grupajele picturale narative se fac și se desfac. Comentariile teoretice și aplicative încep să accepte ideea că
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mai permisiv și mai puțin convențional. Din această perspectivă, s-a considerat că lumea obiectelor picturale narative nu constituie un corpus finit și lumea cercetării lor nu este o structură închisă pentru că amândouă sunt implicate într-un flux dinamic. Grupajele picturale narative se fac și se desfac. Comentariile teoretice și aplicative încep să accepte ideea că nu poate fi atinsă performanța explorării tuturor aspectelor posibile ale unui obiect narativ pictural. Încep să accepte investigarea cu mai mult de un singur sistem
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
structură închisă pentru că amândouă sunt implicate într-un flux dinamic. Grupajele picturale narative se fac și se desfac. Comentariile teoretice și aplicative încep să accepte ideea că nu poate fi atinsă performanța explorării tuturor aspectelor posibile ale unui obiect narativ pictural. Încep să accepte investigarea cu mai mult de un singur sistem de practici științifice și să recunoască faptul că obiectele narative au proprietăți diferite și stabilesc relații diferite, așa cum se întâmplă în cazul basmelor studiate de Propp, care nu constituie
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și stabilesc relații diferite, așa cum se întâmplă în cazul basmelor studiate de Propp, care nu constituie obiecte de studiu exclusiv formalist, ci sunt puncte de interes și pentru cercetarea etnologică. Desigur că nu se poate scrie la întâmplare despre obiectele picturale narative. Se poate încerca însă imaginarea unor metode de adaptare la fluxul dinamicilor din pictură și din cercetarea ei, într-o anume descendență a romantismului filosofic promovat de Karl Marx, Georg Simmel, Max Weber, Herbert Mead sau Walter Benjamin care
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
un context discursiv liber și deschis în care ideile se confruntă, se critică, se contestă, se istoricizează și se revizuiesc, fără pretenția descoperirii unui Adevăr Absolut.Aceste puncte disparate de plecare atrag atenția asupra faptului că Adevărul Absolut despre narațiunile picturale nu poate fi atins, pentru că narațiunile sunt parte a unei lumi în care garanția ordonării și preciziei nu există. Aabordarea lor nu înseamnă construirea unui spațiu teoretic artificial, guvernabil prin norme și constrângeri prestabilite, ci presupune implicarea unor audiențe improvizatoare
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Constantin cel Mare de la podul Milvius. În lumea bizantină se vorbea limba greacă, iar oamenii fiind mai aproape de antichitate, stilurile antice s‑au perpetuat în ciuda faptului că în Vest ele căzuseră în uitare de multă vreme. Modul definitor de reprezentare picturală pentru lumea din Est era mozai‑ cul, în timp ce în Vest, locul central îl ocupa alături de pictura murală, arta ma nuscriselor. Aceste manuscrise dau tonul artei occidentale înainte de apa‑ riția picturii pe panou, în jurul anului 1200. În analiza artei din această
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Appia, din apropiere de Porta Maggiore. Ele apar din perechi de console așezate în stilo‑ bat mult asemănătoare cu acelea pe care tot Michelangelo le realizase pentru ferestrele palatului Medici din Florența. Consolele vor apărea destul de des în realizările fie picturale, fie arhitecturale, din opera lui Michelangelo. În interiorul sălii de lectură, elementele de arhitectură se succed într‑un ritm și într‑o dispoziție care amintesc de elementele din vestibul. Suprafața ritmată de pilaștri este ocupată de două registre de ferestre suprapuse
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
nu are nimic comun cu manierismul celor care crezând în valabilitatea universală a unor pedepse mai ușoare, l‑au copiat pe artist. Această frescă este înainte de toate, o manifestare uriașă a spiritului uman și nu o simplă acrobație de tehnică picturală. Ea reprezintă escatologia pe care artistul a realizat‑o în diferite culori. Cei care au dorit să‑l ajungă pe maestru imitând orbește niște forme sunt doar niște simpli epigoni; însuși Michelan‑ gelo a spus: Pe câți dintre aceștia îi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
demonstrează că e mai mult decât un artist, e un spirit de geniu a cărui putere va stârni veșnic uimirea 24. Ca un demn urmaș al predecesorilor săi florentini, Leonardo considera că artistul trebuie să exploreze lumea vizibilă; el, spirit pictural prin excelență credea doar ce vedea cu ochii lui. Contemporanii săi îl considerau pe Leonar‑ do un om ciudat și misterios, de multe ori încercând să‑l determine să‑și pună în practică cunoștințele sale pentru diverse interese chiar și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
tablourile de sfinți și cele care îl înfățișau pe Cristos extatic, făceau apel direct la sentimentele reli‑ gioase ale celor care le priveau și admirau. Din punct de vedere artistic coloritul lor anti‑naturalist, proporții‑ le personajelor deliberat distorsionate, spațiul pictural aparent nerealist al lucrărilor sale, ne trimit spre expre‑ sionism. În acest tablou, artistul reușește să surprindă momentul dinaintea răstignirii cu o intensitate maximă. Îmbrăcat cu un veșmânt roșu sângeriu, Cristos domină tabloul, fiind urmat îndeaproape de soldați ro‑ mani
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lucrările sale. În parabola fiului risipitor, realizată în ulti‑ ma etapă de creație pictorul vede un exemplu emblematic atât pentru experiența și condiția umană, cât și pentru valorile universale. Artis‑ tul se concentrează pe o narațiune bazată pe mijloace exclusiv picturale: lumina și culoarea care dezvăluie povestea tânărului decăzut în‑ tors acasă pentru a cere iertare tatălui. În aceas‑ tă simfonie de tonuri luminoase și întunecate, de străluciri vii și de umbre misterios tempera‑ te, energia pictorului ajuns în pragul bătrâneții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
mult comportamentului fizic al energiei potențiale. Energia potențială inerentă unui obiect crește când obiectul se îndepărtează de centrul de atracție. Tot astfel, experiența vizuală ne informează că într-un tablou, cu cât un obiect este situat mai sus în spațiul pictural, cu atât ne apare ca fiind mai greu. Acest fapt are loc numai când obiectul este perceput ca ancorat într-un centru de atracție, mai ale în baza gravitațională. În asemenea condiții, obiectul trebuie reprezentat mai mic sau cu greutatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe perete are un mare grad de independență - din două motive. În primul rând, cel mai adesea tablourile au un spațiu de percepție al lor, separat prin ramă de spațiul înconjurător. Această delimitare dă posibilitatea pictorului să mânuiască dinamica spațiului pictural după plac. El poate să distribuie greutatea astfel încât să reprezinte o realitate vizuală analogă atracției gravitaționale sau poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată. În al doilea rând, separarea obținută prin înrămare este sporită atunci când o pictură
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
podelei. În mod cert, atunci când pânza se află în contact direct cu peretele, acesta acționează la rândul său ca un centru dinamic. El atrage pânza dinspre spate, dar, deoarece acest magnetism vizual este perpendicular pe ceea ce are loc pe suprafața picturală, el nu impune nici o predispoziție direcțională. Cu toate acestea, fiind o suprafață puternic bidimensională, peretele influențează spațiul pictural în sensul aplatizării lui. El întărește planul frontal. În natura moartă a lui Matisse intitulată Vase, toate cele cinci obiecte sunt așezate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca un centru dinamic. El atrage pânza dinspre spate, dar, deoarece acest magnetism vizual este perpendicular pe ceea ce are loc pe suprafața picturală, el nu impune nici o predispoziție direcțională. Cu toate acestea, fiind o suprafață puternic bidimensională, peretele influențează spațiul pictural în sensul aplatizării lui. El întărește planul frontal. În natura moartă a lui Matisse intitulată Vase, toate cele cinci obiecte sunt așezate vertical, distingându-se de ceea ce ar putea fi orientarea lor spațială, dacă ar pluti în spațiu în imponderabilitate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
realizate pentru a fi privite oblic. Este adevărat, mai ales pentru picturile care par să continue structura arhitectonică prezentând o scenă celestă care ar putea fi zărită prin acoperișul deschis. Schöne observă în astfel de reprezentări o contradicție între tratarea picturală a arhitecturii și figurile umane ce-o populează. Andrea Pozzo, de exemplu, în celebra sa boltă de la San Ignazio din Roma, prezintă arhitectura ca și cum ar fi văzută dintr-un loc de contemplare aflat exact sub centrul picturii, în timp ce figurile sunt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
plimbă pe vizitatori înainte și-napoi, schimbându-le mereu centrul atenției. Ca urmare, compoziția este mai degrabă difuză decât rigid centrată, o împletitură de vectori excentrici. Paralel cu solul care constituie sfera unei intense circulații, se poate spune că suprafața picturală a plăcii oglindește intrările și ieșirile vizitatorilor primăriei care traversează curtea în toate direcțiile. Din moment ce placa este suspendată aerian deasupra capetelor vizitatorilor, ea trebuie să arate în același timp și soliditatea unui acoperiș protector, și transluciditatea „pufoas\” a mediului celest
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
scenei. Nimic nu este deformat și nimic esențial nu este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această extindere scindează spațiul pictural în două structuri compoziționale în interacțiune: planul proiectiv frontal, care este, din punct de vedere vizual, mai direct și natural, dar care tinde să comprime scena reprezentată în lățime, și structura care se extinde în adâncime, prezentând scena obiectiv, dar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
efectul de adâncime al picturilor poate fi convingător, faptul se datorează în parte dinamismului privirii observatorului. Deoarece vectorul privirii întâlnește planul picturii perpendicular, el se străduiește să continue în aceeași direcție pentru a străbate astfel dimensiunea adâncimii. Privirea conferă compoziției picturale o axă suplimentară, care întărește orice vector orientat înspre adâncime, oferit chiar de compoziție, de exemplu, de perspectiva centrală. Ceea ce înseamnă că doar uitându-se la o pictură privitorul înzestrează structura operei cu o adâncime mai mare decât are de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a unei picturi coincide cu direcția vizuală a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându-l pe privitor în pre lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională (vezi figura 114), întâlnirea apare sub un unghi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]