1,228 matches
-
o datorie culturală strict indispensabilă. Nu încercăm nici o satisfacție nici când observăm plutitul etern peste toate valurile, accidentele și crizele istoriei, într-o indiferență poetică totală. Și alții au observat aceeași, să-i spunem, incongruență: Țara a ars. Baba se piaptănă și poeții valerizează I.D. Sârbu, 18 aprilie 1989; data are și ea mica sa semnificație 9. Tendința evazionistă, în sensul bun al cuvântului, de regenerare integrală a orizontului spiritual, rămâne și ea, mereu, foarte puternică. O revistă de provincie, făcută
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asemenea cum se va întâmpla adesea în secolul XX pentru că este încurajată să o facă de cele două bune prietene ale sale: Lisbeth, mai mare cu un an decât ea, și mai cu seamă Odette. Odette avea un păr cârlionțat, pieptănat cu îngrijire în bucle, obraji trandafirii, ochi albaștri, nasul în vânt, gura ca o cireașă, și purta încălțări cu tocuri și ciorapi transparenți cu model ajurat de-a lungul piciorului, de-o parte și de alta. Odette, înzestrată cu un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ianuarie, și Săceanu, fostul șef al propagandei!).Vom scoate și aici o revistă: Antiteze (la Piatra Neamț n. red.). În curînd, primul număr. Adrian (Alui Gheorghe n. red.) a trecut la ziarul local. Pe 27 decembrie (țara moare și baba se piaptănă!) se și însurase. Eu am fost solicitat de "Rom. liberă" (Uncu; dar nu pot lucra la un ziar din acesta... obositor) și la "Luceafărul". Poate că mă voi duce. Ulici (Laurențiu n. red.) a sunat. Am vorbit chiar ieri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
s-a spus că e bine să trimit și anul acesta poeme la "Labiș" (Festivalul național de la Suceava n. red.) și am trimis. Dar depinde de juriu. Lui Ulici nu-i plac din motive exterioare literaturii, pe alții nu-i pieptăn ori le-am scris scrisori turbulente... Deh! Dar știu că sînt eu! Bucurie și liniște, dragul meu Lucian! Te îmbrățișez, Aurel P.S. Aștept cărțile promise de Liviu (Antonesei n. red.)! Le voi ține foarte puțin! A. Borca, 10 noiembrie 1981
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe buzunarul de la piept), mișcându-se imponderabil prin bucătărie. Totul era atât de calm și de alert. I-a înmânat lui Jayne o coală de hârtie și pe urmă i-a dat-o Martei spre corectare. Părul lui Robby era pieptănat pe spate, cu cărare la mijloc - era prima oară când vedeam asta? Toată lumea era atentă într-o zi încărcată de programe. Se încheiau negocieri standard. Se formulau și se acceptau planuri. Deciziile matinale se luau rapid. Cine era responsabil pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cât am zăbovit acolo, dar subit am simțit nevoia să vorbesc cu Kimball. Când m-am repezit la fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii lui Kimball rulând pe College Drive iar la distanță, dincolo de vale, reflectoarele unui helicopter militar pieptănau coama pădurii pustii. De-acum era întuneric beznă. Și ce i-aș fi spus lui Kimball? Am înlemnit din nou când am realizat că voiam să-l rog ceva. Te duci cu mașina la garsoniera în care locuiește Aimee Light
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu Enric Furtună; i-am propus să-mi trimită o versiune. Mi-a trimis-o. E adevărat, în mine stăruiau rămășițele unui versificator; era lângă mine și Șt.O. Iosif, care, în ceea ce privește traducerile, e neîntrecut. Amândoi am scuturat și am pieptănat traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul bucății a fost pusă fără știrea mea. Mă bucur că pot găsi acum prilejul să fac dreptate unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mitică, a prezentului fără timp. În Titești, Vâlcea, cântecul minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când fu joi de dimineață,/ Ileana de dimineață se scula,/ Cetină, cetioarele!/ Mijlocul și-l încingea,/ Perișorul pieptăna,/ Pe ochi negri se spăla,/ La icoane se-nchina,/ Vedrița-n mână și-o lua,/ La fântână se ducea”. În contextul acestei resimțiri mistice a momentului premarital, acțiunea împărătesei liniștite de răspunsul fecioarei se transformă în ajutor năzdrăvan: „- Nu gândi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât și în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a spălat/ Chică neagră-a pieptănat,/ În straie noi s-a îmbrăcat” (Cașin - Bacău). Sobrietatea portretului alb-negru și atenția sporită care se oferă ceremonialului pregătitor sunt în acord cu orice excurs mitic, fiindcă transcende lumea albă și pătrunde în cea sacră, pe care mirenii nu pot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
erau în număr insuficient. Câteva polci, "pestelci" etc. completau inventarul de îmbrăcăminte aflat la Ospiciu. Existau perne umplute cu lână, dar toate erau rupte. Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar în număr de 4 și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienat; aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persista încă în urmă cu 4-5 decenii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
probleme politice, de îmbogățiri frauduloase, de lupta pentru putere, se ucid unii pe alții pentru cele mai diferite și mai stupide motive, creează noi arme fizice, biologice și atomice de distrugere în masă. Vorba românului: „satul arde și baba se piaptănă”. Dar mai există o formă de echilibru foarte importantă pentru omenire: echilibrul social. Este un domeniu vast și controversat. Mari seminții, țări și popoare, s-au dezvoltat separat și independent în condițiile numărului redus de oameni de acum multe sute
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și în lupta cu mîinile goale pentru supraviețuire. El nu simțea ură față de capul tăiat, ură pe care era înclinat să o simtă pentru el cînd era în viață, ci doar stimă și solicitudine. Il spăla, îl săra și îl pieptăna. La urma urmei era un cap de om și emblema celui mai mare merit al său. Muntenegrenii nu expuneau capetele ca să-și înspăimînte dușmanii, așa cum simțeau turcii nevoia să o facă, ci ca semn de proslăvire și prețuire. Numărul de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care ne scosese din amorțeală. În dimineața aceea aruncase în Palade. Și-l nimerise. Și să zicem că Palade încerca o vreme fără succes să-și scoată guma din păr și nu reușea. Rămânea acolo, în părul creț, imposibil de pieptănat. Confecționat parcă din ciulini, scaieți. Probabil în ziua pe care ne-am ales-o ca exercițiu de recompus se împlineau trei luni de când Palade se pieptănase ultima dată. Atunci, cu trei luni în urmă, îl luase diriga lui de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scoată guma din păr și nu reușea. Rămânea acolo, în părul creț, imposibil de pieptănat. Confecționat parcă din ciulini, scaieți. Probabil în ziua pe care ne-am ales-o ca exercițiu de recompus se împlineau trei luni de când Palade se pieptănase ultima dată. Atunci, cu trei luni în urmă, îl luase diriga lui de un hartan și îl trântise în mijlocul clasei pe un scaun, țesălându-l în chinuri. Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă, niciodată înflorată excesiv. Urma apoi rugăciunea de noapte spusă șoptit, în picioare și cu ochii închiși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat fiecare parte din corp, stătea doar culcată și zilnic părinții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
păstreze o perspectivă cât mai clară pe baza separării sexelor. Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama în ce dispoziție era mama când mă pieptăna în dimineața acelei zile. Rareori se rătăcea vreun fotograf la mine în sat, și nu-mi amintesc cum ajungea să mă pozeze în fața unui zid de casă din mijlocul satului, a unui strat de flori din curtea noastră ori pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așa cum era la acea dată. Primul: cărarea de la mijlocul capului meu e strâmbă, dar cele două cozi sunt împletite la înălțime egală îndărătul urechilor- asta înseamnă că aseară tata n-a fost decât ușor abțiguit. În asemenea zile, mama mă pieptăna stoic cu gândul la ale ei și cu o mână îndelung rutinată. Menajul mergea oarecum bine, viața era suportabilă. Al doilea flashback: atunci când cărarea și cozile sunt strâmbe rău de tot, capul meu arată ca strivit, fața mi-e distorsionată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mergea oarecum bine, viața era suportabilă. Al doilea flashback: atunci când cărarea și cozile sunt strâmbe rău de tot, capul meu arată ca strivit, fața mi-e distorsionată. Asta înseamnă că aseară tata s-a îmbătat criță - mama plângea când mă pieptăna, o incomodam, eram o ghiulea de picioarele ei, făcând-o - cum îmi spunea adeseori - să ezite în fața unui divorț. În fine, al treilea flashback: când atât cărarea, cât și cozile sunt în ordine, iar jumătatea stângă și dreaptă a capului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui. Tot în număr de trei și acestea, strecurându-mi-se a doua zi în păr printre dinții pieptenelui. Dar poate că starea de spirit a mamei devenea atât de vizibilă în părul meu pentru că, până să apuce să mă pieptene pe mine, cu doar câțiva ani mai înainte, fusese deportată la muncă silnică în Uniunea Sovietică. Cinci ani a stat în lagărul regelui care ucide, și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doua zi tot capul mi-era o rană. Uimitor de rapid, pielea a format o crustă. Pe care apoi două săptămâni în șir am purtat-o ca pe o coajă de nucă pe cap; după care s-a fărâmițat la pieptănat ca o crustă de pâine proaspătă. Începuse să-mi treacă - deja crusta nu se mai zărea sub păr -, când am fost chemată la un nou interogatoriu. Iar securistul mi-a zis, fără vreo legătură cu ceva: „Cine-și platinează părul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acei vântură-rele dintre vecini, colegi de birou și securiști, n-ar fi pus cu toții umărul la frica mea. Nu cerul era problema mea, ci lipsa de siguranță. Aflată în pântecele cerului, deschideam și-nchideam frigiderul, dulapul, mă spălam și mă pieptănam, mâncam și dormeam. Mă simțeam la prea mare înălțime în aer, fiindcă în locuința mea lucrurile își schimbaseră deseori locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deși căpăta. Duminica nu postea și, dacă i se dădea puțin vin, îl bea. Pentru că, după obiceiul timpului, înainte dăduse prea mare atenție îngrijirii părului, care era foarte frumos, hotărî să-l lase să crească în voie, fără să-l pieptene, fără să-l taie și fără să-l acopere cu nimic, nici ziua, nici noaptea. La fel a lăsat să-i crească și unghiile de la mâini și de la picioare, deoarece și de ele se îngrijise până atunci. În timpul șederii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fotoliu în care Carlina se așeză cu sfială, apoi se afundă cât mai adânc, încolăcindu-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din strânsoarea lui, iar acum se simțea mai lejeră. Foamea o chinuia dar își aruncă o mână de alune decojite in gură, apoi își lăsă capul pe fotoliul moale de catifea vrând sa adoarmă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
însăilezi cu un fir de ață și-o calci la presa pentru polietilenă. Doi: îți tai părul scurt, pînă deasupra umerilor, îl umezești, îl pui pe bigudiuri și-l usuci în cîteva minute la aerotermă; dai jos bigudiurile și-l piepteni într-o parte, tinerește. Trei: îți pensezi sprîncenele. Pensetă aveți în laborator, alcool aveți în dulapul cu medicamente... Stai locului să-ți arăt cum le pensezi... Iau un creion și trag două linii peste sprîncenele ei. Una e mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]