KorAP: Find »[drukola/base=pilot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...607 >

15,165 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În general care-l Însuflețea pe Gamboa. Chilianul Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef decît pilotul să-l știe mort, dar nu se hotăra să aibă Încredere În el, nici să-l facă părtaș la intențiile sale. În realitate, nu avea nevoie de ajutorul lui și Îi era de-ajuns ca, odată sosit momentul, să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia orizontului, Îi urmări cu atenție pe supușii săi, care aveau obligația de a lucra din zorii zilei, și observă pe loc dispariția pilotului portughez. Se uită prin lunetă, În lungul și În latul zonei pe care i-o Încredințase, dar nu avu nevoie de multă vreme ca să se convingă că ceea ce presupusese dintotdeauna tocmai se petrecuse. Nu fusese luat prin surprindere, și aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
voi fi departe... Și dacă vă aud, o să vin să vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea, era cu totul invizibil de pe pămînt, chiar și pentru cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea, era cu totul invizibil de pe pămînt, chiar și pentru cineva care ar fi trecut la un metru deaspura capului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu s-ar fi străduit atît de tare să-și rupă lanțurile. Nu era logic nici să se fi lăsat tîrÎt de mare legat de un lemn, căci știa, cu siguranță, ca pilot, despre curentul care traversa arhipelagul. Să aibă Încredere În acest curent ar fi fost tot o formă de sinucidere, mai lentă și mai disperată, și de aceea intuia că nu astfel procedase unul ca Gamboa. Se afla În continuare acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
amîndoi de faptul că prima greșeală pe care ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un pas În spate, ghemuindu-se, gata să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se reintraseră pe insulă, care Își recuperă ritmul de viață, cu singura excepție că acum, În centrul ei și atîrnînd de ceea ce fusese arborele mic de pe Río Branco, pilotul lui, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, rămase luni Întregi expus În soare și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci de oameni, nimeni nu știe cîți, continuă el așezînd pietre de lavă pe ceea ce Într-o zi avea să fie un mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite mărfurile de pe Madeleine și Río Branco. Găsiră, de asemenea, peștera care devenise mormîntul lui Dominique Lassa, cîteva resturi din pilotul Gamboa și, atîrnat de o creangă, clopotul care aparținuse naufragiatei fregate franceze. Căpitanul Lazemby, care coborîse pe pămînt și aștepta așezat pe un scaun pliant la umbra unui cactus, se uită cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a trecut pînă acum prin minte? Avem nevoie de cîini! - Nici măcar tu nu credeai În povestea asta, Îi aminti pilotul lui. Dar acum vezi că e adevărată... Tipul ăsta există și știe să se ascundă. - În Chathman erau cîini, Îi aminti Rivera. O să mă duc să-i caut și În cîteva zile mă Întorc. Ceru să fie lăsați cinci oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nou În spatele tău. Nu Înaintăm. - Ba Înaintăm, o contrazise Oberlus, convins. Înaintăm Încet spre est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și pe noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de asta am ancorat În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

dea seama că lumea odată văzută de sus este judecată altfel decît dacă n-ar fi fost văzută niciodată astfel, orice aviator din lume s-ar fi simțit emoționat dacă ar fi primit o asemenea invitație. Italo Balbo era un pilot desăvîrșit, un geniu al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi restul. Lumea poate părea ciudată așa, privită așa, dar Balbo era îndeajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care l-a făcut să roșească de plăcere și de emoție, cu toate că era singur cuc în garsoniera lui uriașă de la capătul Căii Victoriei. "O să-i cer să mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i se adresează un confrate, un pilot tot atît de adevărat. N-au cum să mă refuze. Contextul, diplomația, uzanțele îl vor împinge să accepte măcar formal. Și n-are de unde să știe Italo Balbo că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu toate că era singur cuc în garsoniera lui uriașă de la capătul Căii Victoriei. "O să-i cer să mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i se adresează un confrate, un pilot tot atît de adevărat. N-au cum să mă refuze. Contextul, diplomația, uzanțele îl vor împinge să accepte măcar formal. Și n-are de unde să știe Italo Balbo că pentru mine nu există nimic formal cînd e vorba de zburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în sine, ci pentru forța care-și permitea să o creeze și să o întrețină. Despre așa ceva nu putea fi vorba în cazul lui Șerban Pangratty. Nu putea fi vorba deoarece România nu simțea nevoia să înspăimînte pe cineva cu piloții ei și mai ales pentru că nimeni în țară nu socotea că ar trebui cheltuite sume deosebite pentru ceva atît de fragil și de mofturos cum era un avion. Dacă existau niște excentrici ca prințul Șerban Pangratty nu era deloc rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
seama că felul în care arăta în mod obișnuit, rotofei, agitat, aiurit, nu avea nici o importanță, Balbo era într-adevăr un zburător. Din naștere. Cu siguranță nu era o făcătura, unul care avusese doar noroc și context, era chiar un pilot. Nu putea explica nimănui de ce era așa însă simțea acest lucru și nu se putea înșela. Tot atît de brusc pe cît s-a oprit, Balbo a reînceput, explicînd de astă dată unul din misterele succeselor germane în bătăliile aeriene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
l-ar fi descoperit. Mai toți erau niște necunoscuți pentru el, în general ofițeri tineri, grade mici, cei mai mulți din arma tehnică, probabil ingineri la Arsenal, de aici și curiozitatea lor admirativă pentru scenele descrise, nu erau noutăți, grozăvii pentru un pilot, dar făceau impresie. L-a scos din împrejurare Basarab Cantacuzino, care a intrat în mijlocul lor ca un transatlantic, uriaș, cu gesturi largi, radiind o forță și o bună dispoziție molipsitoare. Lîngă el Balbo părea un copilaș. Dacă erai răutăcios, puteai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
bel-canto ale lui Balbo, străduindu-se să fie cît mai fidelă pasiunii, patetismului meridional ale acestuia, și puteai jura că nimeni nu-i atent la traducerea domnului Corvino, toți înțelegînd chiar cu o clipă mai devreme ideile spumegătoare ale celebrului pilot. Șerban Pangratty îl privea cu atenție pe Balbo, însă se vedea pe chipul său că nu dă doi bani pe ce spunea italianul. Îl interesa altceva, cu totul altceva. Leonard Bîlbîie se afla într-o situație cu totul disperată. Voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
chiar mondial, reușea să-i vrăjească pe cei din preajma sa, mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul pe lume, dincolo de încîntare se afla uimirea, poate chiar teama. Șerban Pangratty era și el pilot, și nu unul oarecare, iar ascultîndu-l se vedea pe obrazul său cum îl cuprindea spaima. De ce se poate teme un om care este obișnuit cu apropierea morții, care are curajul să-și țină viața în degetele sale ca pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
așa, un fel de eroare. Un om ca el nu poate sfîrși decît dintr-o greșeală. Toate îi sînt favorabile, are gloria, are putere, vrea avioane, are avioane, Ducele face pe dracu-n patru și-i dă cîte cere, vrea piloți, nu are decît să aleagă dintre cîți se oferă să fie "piloții lui Balbo", vrea glorie, abia o mai poate duce, trăiește în admirație și poate face să lăcrimeze nu doar femeile, ci și bărbații, uită-te la ei..." Leonard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
decît dintr-o greșeală. Toate îi sînt favorabile, are gloria, are putere, vrea avioane, are avioane, Ducele face pe dracu-n patru și-i dă cîte cere, vrea piloți, nu are decît să aleagă dintre cîți se oferă să fie "piloții lui Balbo", vrea glorie, abia o mai poate duce, trăiește în admirație și poate face să lăcrimeze nu doar femeile, ci și bărbații, uită-te la ei..." Leonard nu se uita la ei, la cei ce-l înconjurau pe Italo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
În jurul celor doi aviatori se produse din nou îmbulzeală, încercă să se țină aproape, dar nu reuși, rămase la marginea cercului, cînd apăru ca din senin inginerul Corvino. Avea un zîmbet șiret, de vulpiță agreabilă, "excelența sa prințul Pangratty este un pilot de elită". Nu avea de ce să-l contrazică deși nu-l văzuse niciodată zburînd pe Pangratty. Dar toată lumea susținea același lucru, de ce ar fi fost el de altă părere? "Toți piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
șiret, de vulpiță agreabilă, "excelența sa prințul Pangratty este un pilot de elită". Nu avea de ce să-l contrazică deși nu-l văzuse niciodată zburînd pe Pangratty. Dar toată lumea susținea același lucru, de ce ar fi fost el de altă părere? "Toți piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri neobișnuite. Ori chiar poate sînt. Ce credeți?" Leonard Bîlbîie făcu o figură lungă, flerul său îi spunea că nu trebuie să se angajeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]