3,087 matches
-
curte. În jurul lor cheful a continuat de parcă nimeni nu observase nimic. Cuplurile se aranjau ca piesele într-un joc de puzzle al destinului. Adelina, care observa totul cu luciditate și se amuza, se lăsa cu plăcere invitată la dans și pipăită de cine avea chef. Unul dintre bărbații de la masă declarase cu entuziasm că, indiferent de riscuri, trebuie să spună ce are și el pe suflet ... nevestica lui era o minune, nu-și făcea el griji pentru ea ... da' o femeie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
2011. Sunt lucruri în viață pe care nu am vrut niciodată să le înțeleg, de teamă să nu-mi ucid Copilăria, copilăria mea de pe pământ. Copil fiind, mă rugam norilor să nu coboare mai jos decât vederea, să-mi pot pipăi umbra credincioasă, pe drumul dintre Leagăn și Acasă. Mă rugam Dorului să nu-mi spună de unde vine și încotro se duce, de ce își doarme somnul tata sub o cruce, de ce în ochii mamei, cei mereu, arde-o lumină dinspre Dumnezeu
SUNT LUCRURI ÎN VIAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356925_a_358254]
-
sa întindere misterioasă, ei se hrănesc și ne hrănesc momente pline de melancolie, de dragoste și bucurie... De am putea da ocol eterului, ar fi atât de bine pentru toți ce l-ar dori, căci l-am cunoaște, l-am pipăi cu ochiul, presupun, ori chiar cu mâna și l-am simți când pleacă ori când vine, i-am admira cununa... Atâta doar că pare infinit și nu-l putem cuprinde nici cu privirea și nici cu lacomă ori plină de
NECUNOSCUTUL ETER de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356949_a_358278]
-
îi vorbesc, îi transmit ceva, poate și atmosfera încărcată de spiritualitate și vesminte vechi, de platoșe cu zale și coifuri grele îi sugerează scene întâmplate într-un alt timp, poate într-o altă viață. “Că îndrăgostită pentru prima oară, ea pipăie aerul care a stat martor, între ei doi, își închipuie iubirea care i-a unit peste cele opt veacuri distanță. Atemporal și mistuitor. Fenomenul a ținut mai puțin de o secundă. Reverberație a unei magii venite dintr-o altă lume
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
premiile poemelor: Locul I - Radu Ignătescu - 37 de puncte, cu poemul nr. 2 Pe tabla de șah nu se mai știu dușmanii - a căzut bruma Locul II - Ildiko Juverdeanu - 32 de puncte, cu poemul nr. 8 Târg de vechituri - bătrâna pipăie un voal de mireasă Locul III - Ion Rășinaru - 24 de puncte, cu poemul nr. 28 randez-vous pe lac - o șoaptă de iubire și-ngheață apa Mențiune - Doina Bogdan - 22 de puncte, cu poemul nr. 47 țintuită-n jilț - poposind cu
CONCURSUL SĂPTĂMÂNAL, 206 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356567_a_357896]
-
se exprimă gândul: Satire, imnuri și alintele. Orice cuvânt are-o negare: Neștirea, însă și nemarginea. La vreun semn de întrebare Răspunsul așteptat adusu-ne-a ? Dar poate să cuprindă gândul Exhaustiv evenimentele ? Să iei cuvintele de-a rândul, Să pipăi toate elementele ? La început a fost CUVÂNTUL, Pre om făcu, cu mâini preasfintele, Ce stăpâni treptat pământul, Creând la rându-i Necuvintele. La început a fost CUVÂNTUL Și pretutindenea liniștea domnea; În el sălășuit-a SFÂNTUL Precum cu nimenea asemenea, Prin
CUVÂNTUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355169_a_356498]
-
ținută civilă. Mai alături, în fața grupului, la jumătatea distanței de la prima bancă până la piedestalul pe care se afla masa și scaunul cu spetează înaltă al judecătorului, se afla un jandarm cu trup dolofan, față inexpresivă și sprâncene încruntate ce-și pipăia la intervale aproape egale bastonul de cauciuc, de parcă se temea să nu-i cadă de pe centură. El a făcut semn din cap grupului pentru a se așeza, după ce a luat loc și grefierul la masa sa de lucru din fața judecătorului
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOARE GRĂDINII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Deschid geamul și privesc; Văd furtuna prin copaci. Apoi, stropii argintii Pipăind frunza din vii. Vântul, Dă în sus și-n jos sunetele rostogol. Ploaia toamnei unduiește Frunze, flori fără ocol ! Când zăpada mai spre seară Fulguie pe sub frunzare, Toamna, pleacă scăpătată Și uitată-n hibernare. Iarna vine; e incertă Și cu
SCRISOARE GRĂDINII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355609_a_356938]
-
în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un labirint de nuanțe pe sub ploaie Prin care îmi pătrunde ochiul nins. La poarta soarelui , credință și bătaie De clopot, vântul verde a aprins... Și nu mai vreau să pipăi pământean Distanța dintre ceruri , dezolanțe. Eu, bietul om, îndatorat mirean La poarta închisorii de creanțe A creditorului deținător de respirații Pe care mi le cere insistent. Când am făcut atâtea contestații! La inspirație , am fost absent. Eu, doar expir din
LABIRINTUL VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355731_a_357060]
-
o pot savura cât și cum vreau. Iar eu visez să-mi urc degetele ca niște vietăți mici și avide de cunoaștere, de pe talpă la gleznă, ca să simt clar oasele din compoziție, apoi pornesc la deal, spre gambele ușor ridicate. Pipăi mușchii relaxați și mă liniștesc, sunt la locul lor și îmi închipui forma sculptată a picioarelor în timpul mersului. Ajung cu foamea unei primăveri zeloase până la genunchii tăi îndepărtați. Bărbații numai în timpul sexului își apropie picioarele, în rest stau cu ele
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
și vocea de bărbat: - Mamă, mamă, ce s-a întâmplat? Deschid ochii și-l văd pe fiul meu care mă ridicase de jos și mă sprijinea să nu cad. - Nu știu ce s-a întâmplat, cred că am căzut. Sunt întreagă? Mă pipăi și văd că nu s-a întâmplat nimic decât că simt dureri în coapsa dreaptă și la glezna de la piciorul drept. Mă sprijin de fiul meu și mergem în casă. - Mamă, m-ai speriat! Nu te astâmperi deloc! Dacă nu
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
pus să fiu urmărit. Chiar și regele m-a luat la întrebări. - Sper că acum nu te urmărește nimeni! Balaurul ridică unul dintre capete, adulmecând aerul umed al nopții. Mâncarea asta acoperă alte mirosuri. Ai dat de vrăjitoare? Regele își pipăi sabia, ascuns printre tufișuri. Se apropie mai mult de gura peșterii, ca să nu-i scape nimic din ce se petrecea între balaur și tânărul slujitor. - Vrăjitoarele se adună la palat numai dacă regele le cheamă. Nu am aflat încă unde
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
SENSURI Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă întrebai demult de ce sunt așa trist. Trăiesc într-un tumult. Trăiesc... nu doar exist! Versu-mi e doar pricina percepția și văzul. Merg pipăind lumina, șoptind cărării crezul. Zâmbesc mereu, să știi! Deși nu se prea vede. Suntem niște copii pe-altar de vechi poiede. Si cum să nu fi trist când ploaia înghețată îți sfichiue-n obraz anostă, dezgustată?! Că nu mai vrea, pesemne
SENSURI de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368956_a_370285]
-
clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi din instinct și ramura cu frunza acantului antic, reversul monedei de aur, apoi strânse bănuțul acela tare, tare ... până îl simți spărgându-i epiderma ca pe un miez de migdală coaja țăndărită în zeci de ciocane. Pumnul nu obosise, doar
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
minte, o accelera chiar cu propria-i viața; ei doi, în echipă, mergeau mână în mână spre distrugere sigură. I se făcuse frig și fierbințeală deodată, ca și cum ar fi locuit într-un tub cu mercur fără formulă precisă. Apoi auzi, pipăi, simți cum trenul se reîntrăgea și se desfunda din troiene. Era un balaur foarte bătrân; fără a fi viu, dar nici mort încă. Fără linie ferată sub roțile în mișcare, fără impiegat de serviciu, trenul fantomatic bâjbâia ca orbul prin
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
simte cum se enervează, pe șine, pe lume. Cum nu are pe cine aruncă vina, îi vine în minte diagnosticul pus de medicul de familie. -Tiroida-i de vină!! Aproape că țipă, și duce mâna cu degete înmănușate până sub bărbie. Pipăie. Simte cum gușa-i palpita ... - Ca o inimă de porumbița... spune, în timp ce și-a ridicat privirea către vitraliul din care, Duhul Sfânt zboară fără aripi. Vitraliul, o lucrare de artă contemporană, în care artistul a adus în colaj și câteva
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ating buzele. Gură bărbatului îi respira pe piep, pe gât. Îi săruta buzele acoperite cu ruj scump. O stafie!!? O umbră... Mărțina știe că ar trebui să se închine, să fugă. Nu face nici una, nici altă. Că o nebună, ea pipăie aerul dintre ei , dar.... închipuirea, amintirea iubirii antemporale și mistuitoare dispare. Taină a ținut mai puțin de o secundă. A fost clipă picurata dintr-o altă lume. Lume mai rea sau mai bună. Nici de data asta, femeia nu are
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
defilezi pe cărările pustnice că în aula magna împușcând vietățile tandre cu aburul morții în gene ai închis fereastră nordului cu arma cuvintelor civilizat eu îmi târăsc sufletul ahileic ca un melc umed și umil mustind a ploaie cornițele argintii pipăie ezitant seva ierbii miile de ochi din vârful degetelor simt nevăzutul șerpii încolăciți în păr șuiera a viața cu temperamentul meu grav demonetizat (re)construiesc chilii în mijlocul pieței ești că Enkidu sfidător și devotat rătăcitor și loial fiara din mine
POLARIZARE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371040_a_372369]
-
la oraș când o fată se înhăitează cu un băiețel. Suport chiar mângâierile respinse astă noapte. Zicând aceste vorbe s-a cutremurat. A retrăit toate încercările lui de a ajunge la poalele cămășii de noapte, apoi s-a limitat să pipăie zona inghinală peste ea. Se frământa excitată și puțin ar mai fi trebuit ca să i se dea așa virgină cum era. A întins și ea lăbuța să pipăie dacă avea cu ce duce la cap „operația”. Peste nu sub. Era
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
a ajunge la poalele cămășii de noapte, apoi s-a limitat să pipăie zona inghinală peste ea. Se frământa excitată și puțin ar mai fi trebuit ca să i se dea așa virgină cum era. A întins și ea lăbuța să pipăie dacă avea cu ce duce la cap „operația”. Peste nu sub. Era mai greu să dea jos pantalonii de pijama. Ridicare cămășii de noapte este mai practică. De aceea o poartă și fetele de măritat. Cine știe. Poate cineva va
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
malurile sale cu măreția munților de piatră care au rezistat mileniilor trecute peste ei. Am locuit o perioadă în localitatea Coronini, până după 1990 numită Pescari, astfel că am colindat prin locuri de unde vedeam Dunărea de pe înălțimile munților de piatră. Pipăiam cu piciorul drumul încă de piatră spartă așa zisul șoatăr, la care lucrau mulți muncitori. Aveam să cunosc frumusețea peșterii Gaura cu Muscă, locul unde s-ar fi ascuns acel balaur urmărit de viteazul Iovan Iorgovan, dar și locul de
CLISURA DUNĂRII ACTUALĂ ŞI VECHE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369940_a_371269]
-
mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PLOUĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului PLOUĂ Când dincolo de geamuri plouă încă adormite degetele pipăie bucata de noapte rămasă și-o trag înfașurând-o strâns pe trupul ce s-a răsucit scâncind un geamăt nemulțumit pentru că toate lucrurile astea naturale au prostul obicei de-a intra cu timpul la apă și parcă văd cum în curând
PLOUĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370478_a_371807]
-
n-a ezitat să-l readucă la realitate spunându-i că se trage din neam de plăcintari albanezi care i-au lăsat moștenire conformația turtită a capului din cauza tăvii cu plăcinte purtate pe cap din zori și până în noapte. Astfel, „pipăindu-și cu palma creștetul capului”, îi oferă proba originii umile a familiei, năruindu-i fumurile aristocratice ale fiului său: „Vezi, tu, Matei, creștetul capului e turtit la mine și, uite și la tine! E turtit pentru că așa l-am moștenit
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
o omoare pe Elenă, hai să o distrugă profesional, să o părăsească iubitul (profesorul de sport), să o anihileze social, să o stampileze drept imorală, tupeista, ticnita. Și ce altă cale mai bună decât să șoptească timid cum a fost pipăit de profesoară lui, el, sfanțul care nici ochii nu și-i vrea întinați cu imaginea colegelor în costum de baie! Și toți adulții rămân în normalitatea lor: directorarea da afară din corpul profesoral elementul care împinge copiii nevinovați în desfrâu
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]