2,058 matches
-
scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
casă. Îi pun în palme sufletul și-o floare: Să îmi trăiești iubirea mea frumoasă! Poem pentru fiica mea Nisipul din clepsidră, egal și tumultuos, a luat cu el amarul, dar și ce-a fost frumos; ieri, știu, eram pe piscuri, în munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra clipei, cu visul căpătâi; și cum în calea-ți lină s-ațin și demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi, spre piscuri, urcând, ai să mă lași prea singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ilustra „neomenia boierului exploatator“. În pădurea Petrișoruluitc "În pădurea Petrișorului" Era pe la sfârșitul lui august, și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mână de om, își desfășura tăcută bolțile de frunzișuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai strânse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce-stânsă. Paseri nu zburau, nici n-ajungeau până acolo: le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de dinapoi tot cătră râpă. S-a dus pe ici, a ocolit pe dincolo. S-a lăsat în pârău, s-a oprit lângă izvor și a lepăit apă de sub șipot. A cotit pe după o stâncă lucie. S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi urmărea pașii hoțului, foarte interesat și foarte atent. Când a ajuns în pisc, a scuipat: —Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în pârău, s-a oprit lângă izvor și a lepăit apă de sub șipot. A cotit pe după o stâncă lucie. S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi urmărea pașii hoțului, foarte interesat și foarte atent. Când a ajuns în pisc, a scuipat: —Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a dus, fără să lese bucata de cal. —Hurun-burun! Părea că se rostogolește un tunet prelung, domolit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana Floarea. Am avut eu asemenea întâmplare cu fie-iertatul Negoiță, omul meu. Sărmana de mine, prin multe valuri și vânturi am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai mult fără somn. Când și când, după ce fugeau acele spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi sta atent întăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și nana Floarea socotea trecută primejdia. Iarna nu fusese nici prea lungă, nici prea aspră, dar ciutele și căprioarele suferiseră destul. Când paznicul de la Prelunci și-a scris raportul cătră domnii săi, a trebuit să însemne două ciute ucise la piscul lui Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme Onu Bezarbarză. Omătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crumpene, de dres împrejmuiri. Nana Floarea l-a lăsat în voia lui pe Culi, în vara aceea. S-a fost el și la Sebeș, să vândă pieile de lup și de jder; s-a întors și s-a suit la piscul Pătrului, ca să arvonească brânza de toamnă de la bacii poienari; s-a dus să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțelepciunea bătrânilor noștri rămâne valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aduc înapoi, î.Hr. El știe, mai mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pântece, l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe culmile durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa eram pe vremea aceea. Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, zise Iocasta. Virgil rămase cu privirea pierdută pe fereastră, fixând silueta întunecată a muntelui Calf de deasupra lor, cu piscul învăluit în nori. — Ce dracu’ mai pune la cale acum nebunul ăla? întrebă el furios. — Poate că situația i-a scăpat de sub control, zise încet Iocasta. — A fost ca o... începu Virgil, apoi se opri. — Ca o fulgerare a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
formă de înșelare a vederii. Era ea, sora și mama substitut, Prepelicarul însăși, în mărime naturală și tot pe-atât de naturală și ea. Nimic nu era ieșit din comun în K. Domnul Piatră era ocupat cu număratul, norul învăluia piscul muntelui, iar ceața învăluia câmpia. Vultur-în-Zbor a coborât de pe măgar lângă Casa Fiului Răsare. Voia iar să-l vadă pe Virgil. Lăsă măgarul priponit acolo, la marginea Drumului Pietruit, și se duse spre intrarea din față. Acolo stătea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
duc până la capăt Balada despre punct, începută tot aici, la „Colombo“, într-o dimineață de iarnă, când Lia (sau altcineva) îmi prezisese că, în cel mult zece ani, am să ajung inspector-șef pe județ. Era visul lor de împlinire. Piscul de pe care viața li se desfășura în toate splendorile ei. Răsplata anilor de strădanii cărturărești, de la grădiniță și până la terminarea facultății. I-am spus Liei atunci (sau cui va fi fost) că idealul meu uman, intelectual, fizic și metafizic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai buni Toți:Peste tot, peste tot e Crăciun în noaptea cea sfântă! P 1 : E Crăciun în țări cu brazi și cu pini, P 2: Dar și în țări cu palmieri și măslini, P 3: E Crăciun și sub piscuri semețe de nea îmbrăcate, P 4: E Crăciun în lanurile cu grâne coapte, P 5: E Crăciun unde copiii sunt visători, P 7: E Crăciun unde bătrânii încărunțesc răbdători, P 8: E Crăciun unde pacea, ca un porumbel în zbor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
măcar chipul uneia dintre numeroasele lui mame. Spre deosebire de Zare, nu reușește să numere cu precizie primele trei obiecte din memoria lui. În armată au tot discutat despre sta. La Zare totul părea compus din unități discrete Înconjurate de ceață, câteva piscuri ivite dintr-o masă câlțoasă. La el, În schimb, fiecare amintire avea un detaliu clar și restul ascuns dedesubt, un mozaic de aisberguri; văzut de sus el oferă o singură siglă a cuvântului Eu; dacă ar putea fi văzut de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care întâmplarea i-o scosese în cale. Cu gând să abată hotărârea cerului, el și-a pus vrăjitoriile în mișcare pentru a-l aduce pe Rogero în puterea lui. Cu ajutorul demonilor el a ridical un castel în vârful unui pisc râpos al munților Pirinei și spre a face din el un loc plăcut tânărului, s-a apucat să prindă și să trimită acolo cavaleri și tinere fete pe care întâmplarea le aducea prin partea locului. Aici în mijlocul unui paradis lumesc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]