2,544 matches
-
teozofie, o cutie de bomboane, și ea fără capac, dar plină cu ambalaje de hârtie goale și, pe ici, pe colo, câteva bomboane Începute, cu urme de dinți. Unde stă Tessie e mai multă ordine. În diverse căni sunt așezate pixuri și creioane. Între două proptele de alamă, ambele reprezentând un bust al lui Shakespeare, stau romanele pe care le-a colecționat de prin talciocuri. Picioarele de douăzeci de ani ale lui Tessie Zizmo: mărimea treizeci și șase, albe, cu vinișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din hol, prefăcându-mă că-mi fac temele, și o așteptam să treacă. Scurtele ei apariții mă dădeau Întotdeauna peste cap. Eram ca un personaj din desene animate, cu stele verzi roind În jurul capului. Apărea de după colț, mestecând capătul unui pix și târându-și picioarele de parcă ar fi purtat papuci. Întotdeauna era o grabă În mersul ei. Dacă picioarele nu i-ar fi Împins Întruna Înainte, pantofii turtiți i-ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fișă. ― A, e o școală de fete, așa-i? ― Îhî. ― Ești atrasă de fete din punct de vedere sexual? Luce a rostit asta repede. Era ca o lovitură cu ciocanul de cauciuc. Dar mi-am Înăbușit reflexul. A pus pixul jos și și-a Împletit degetele. S-a aplecat În față și mi-a vorbit domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rezum aspectele legate de cazul fiicei dumneavoastră, spuse el. Tessie observă imediat schimbarea. Spusese „fiicei“. Sexologul arăta reconfortant de medical În acea dimineață. Peste helanca de cașmir avea chiar și un halat alb. În mână ținea un caiet de notițe. Pixul său era inscripționat cu numele unei companii farmaceutice. Jaluzelele erau trase, iar lumina era slabă. Cuplurile din miniaturile cu moguli se acoperiseră discret cu umbră. Stând În scaunul său de firmă, cu tomurile și revistele de specialitate din spate, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semn cu ochiul stâng, făcut leneș. El nu prea vorbește. E retras, dar genial. E fenomenal, dar e narcisist. Și dacă nu-l lauzi tu, se laudă singur. Trebuie doar să se audă și e foarte mulțumit. Întotdeauna mestecă vreun pix. Acuma ținea între buze un creion. De la Aneriu am cerut câțiva oameni care să păzească școala în noaptea asta. E guraliv băiatul ăsta. Infantil cât încape, încăpățânat ca un porc, ceea ce și este, și foarte vulgar. Îl urăsc! Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu știe nimic. — Nu. Ce să-i scriu? — Nu știu. Că veți fi reținut mai mult decât ați crezut... Omul se Îndreptă spre recepționer. — Ai o foaie de hârtie, Marcel? Era mai mult trist decât distrus sau speriat. Scrise cu pixul de la recepție câteva cuvinte și refuză plicul Întins de recepționer. — Mai așteaptă câteva minute Înainte să duci sus biletul. — Bine, domnule Pélardeau. Omul ar fi dorit să mai spună ceva, căută cuvintele, nu găsi nimic și renunță. — Pe aici... Lecoeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și se pregătește să-l completeze. Se albește la față când vede prețul, dar până la urmă e un preț mic pentru a fi slabă, iar sala e atât de aproape, încât n-ar avea nici o scuză să nu meargă. Cu pixul în mână, începe să bifeze căsuțele. Așa cum știe oricine își petrece fiecare seară în fața televizorului, mâncând mâncare la pachet, partea cea mai grea a unui program de exerciții este să faci primul pas. Ciudat, dar odată ce găsești motivația să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că la Curve ar aprecia asta. ― Ți-a spus Jemima unde lucrez? ― În treacăt, zice Ben, întrebându-se de ce durează atât să lase un mesaj. Uite ce e, îți pot lăsa numărul meu? ― Sigur, scuză-mă. Stai să iau un pix, spune ea, întorcându-se la telefon într-o clipită. Bine, spune. Ben îi dă numărul, și-i transmite ca Jemima să-l sune cât de curând, după care își spun la revedere. ― Ghici de ce am făcut eu rost, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
revanșeze pentru prânz deducând o sumă echivalentă din costul șederii noastre la hotel. „Cât a costat?“ a Întrebat el, iar eu am rotunjit suma În jos un pic, iar el a rotunjit-o În sus cu o mișcare sigură de pix. În acest fel, se dădea bine pe lângă clienți, mânca bine și gratis și-apoi fura de la patronul lui. După cum vedeți, era un individ alunecos și necinstit până-n măduva oaselor. Odată Îmi povestise cum fusese el directorul hotelului Mandarin Oriental din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de după plantele de bambus, cu ochii În patru ca nu cumva să apară vreun călugăr mai În vârstă care să-i certe. Lui Wendy Îi plăcea sexul riscant, În aer liber, dar nu În fața unor copii. Hai să le dăm pixuri, spuse Wyatt. Încă din San Francisco avusese această idee să le dea copiilor care cerșeau pixuri În loc de bomboane sau bani. Walter fusese de acord cu planul lui, dar Îi sugerase să le dea mai bine profesorilor care apoi să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În vârstă care să-i certe. Lui Wendy Îi plăcea sexul riscant, În aer liber, dar nu În fața unor copii. Hai să le dăm pixuri, spuse Wyatt. Încă din San Francisco avusese această idee să le dea copiilor care cerșeau pixuri În loc de bomboane sau bani. Walter fusese de acord cu planul lui, dar Îi sugerase să le dea mai bine profesorilor care apoi să le Împartă elevilor. Dar Wyatt uitase acest detaliu acum că avea În față un grup de băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gândit să notez ora undeva. Probabil că e o chestie de obișnuință, dar iau mereu notițe la serviciu. Oricum trebuie să trec totul în raportul zilnic. Am vrut să scriu că accidentul a avut loc la ora 8:10, dar pixul se mișca și nu puteam scrie. Tremuram din toate mădularele, dar nici nu puteam sta degeaba. Nu mai vedeam literele. Mi s-a pus negru în fața ochilor. Nu înțelegeam ce mi se întâmplă. La scurt timp am aflat că Takahashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stare de funcționare. Nu puteam vorbi. Aveam și o perfuzie. Îmi băgau ceva în ambele artere. Familia se afla alături de mine. Apoi au venit în vizită patru din colegii de la stația Kasumigaseki. Pentru că nu puteam să vorbesc, am împrumutat un pix. Nu puteam să-l țin între degete, dar l-am sprijinit de palmă și am scris chinuit „Isshō“. Literele Isshō de la Takahashi Isshō. Noi îl strigam „Isshō“. Cu alte cuvinte: „Ce s-a întâmplat cu Takahashi?“. Unul din colegi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pe caseta asta am valsurile lui Johann Strauss. Dacă ascult valsuri vieneze în drum spre serviciu, mă simt foarte bine. Dimineața nu ascult. Dacă le pun de la prima oră, mă simt ciudat și nu mai pot munci (râde). Mai am pixuri, carnețele, bilete, batiste, șervețele. Chestii din astea. Și în acea zi, ca de obicei, m-am urcat pe la ușa din mijloc a vagonului al treilea. Pe la Akihabara am simțit un miros ciudat. La stația aia parcă au coborât foarte mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos. «O avea o criză de epilepsie.» Oamenii se strânseseră lângă el. Am auzit pe cineva spunând: «epilepsie». Nu puteam să trec mai departe fără să fac nimic. M-am oprit și l-am privit. Pentru că s-a găsit un pix, i l-am băgat în gură. Apoi l-au pus să muște batista. — Pixul acela era al dumneavoastră? Nu, mi l-a dat altcineva. Eu stăteam într-o parte și i l-am băgat în gură. Apoi i-am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe cineva spunând: «epilepsie». Nu puteam să trec mai departe fără să fac nimic. M-am oprit și l-am privit. Pentru că s-a găsit un pix, i l-am băgat în gură. Apoi l-au pus să muște batista. — Pixul acela era al dumneavoastră? Nu, mi l-a dat altcineva. Eu stăteam într-o parte și i l-am băgat în gură. Apoi i-am băgat și batista. Sau mai întâi a fost batista? La început erau vreo cinci persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înțelepților noștri conducători am urmărit să văd cu ce s-au mai gândit ei să umple golul din vistierie. Da ce am văzut m-a lăsat mut de uimire. Hei, vă rog ciupiți-mă careva, ca să-mi revin! Cât timp pixul guvernanților lucrau cu spor la legi de tăiere, pe ușa de din dos a apărut pe șest Ordonanța de urgență nr. 53/2010 care s-a aprobat în guvern pe 16 iunie și s-a publicat în M.Of. nr. 428
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
era un tren viu care era fericit dar, într-o zi, copilul care avea jucăria-tren, da, i-a spus lui acel tren viu că are o mulțime de treburi astăzi: să ducă cutia cu zahăr în bucătărie la buni și pixurile colorate înapoi în birou la tati, să plimbe jucăriile mai mici pe muntele care era făcut dintr-o grămadă mare de plapume și pături și cearșafuri ca și cum ar fi fost chiar zăpada din vârful unui munte adevărat. Și copilul i-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
gândul că, printre reclamele de echipament pentru fermă și facturile de la bancă, o să găsesc cuibărită o carte poștală lungă, elocventă, amenințătoare, de la unul dintre frații sau una din surorile mele, dintre care doi, mi se pare interesant să adaug, folosesc pixuri. Cel de-al doilea motiv important care m-a făcut să mă despart de poeme și să le dau spre publicare e, într-un fel, mult mai puțin emoțional și mai curând fizic. (Și duce, mă fălesc ca un păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
anume. “Fi-i atentă.În ziua de 27 februarie 1978 n’ai tras linie la terminarea zilei de lucru. Dacă vrei să scapi de cel puțin douăzeci de ani Închisoare și o imputație de o jumătate milion lei, i-a pixul acesta care-i de aceași culoare cu Înscrisul din registru, trece un transport efectuat pe care ți-l voi indica eu, după care poți trage linie Încheind astfel activitatea acelei zile. Ai priceput...!?” Cât de simplă era femeia realiză excrocheria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bune. Din Beersheba. Nu ești atent ce mănânci, Elya? Nu, nu sunt. Fac niște chestii grozave În Israel În ultima vreme. Doctorul cumpăra de la o vreme obligațiuni și imobiliare În Israel. În Westchester, servea vin și coniac israelian. Făcea cadou pixuri de argint cu incrustații grele, fabricate În Israel. Puteai semna cecuri cu ele. În scopuri obișnuite nu foloseau. Iar În două rânduri, doctorul Gruner, În timp ce-și ridica pălăria, spusese: „Cred că mă duc la Ierusalim o vreme“. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pierduse. Când a ajuns la apartamentul lui Mary, Irene și-a găsit prietena la masa din bucătărie, în mână cu o ofertă integrală pentru casă. Am făcut o greșeală uriașă, a spus Mary. Eu nu semnez. Irene a scos un pix din geantă. A, ba da, o să semnezi ! Mary nici n-a băgat în seamă pixul. Ce-o să fac când o să mă întorc din excursia de pe râu ? Ce viață mai am eu acum ? Nu mai am casă, nu mai am pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din bucătărie, în mână cu o ofertă integrală pentru casă. Am făcut o greșeală uriașă, a spus Mary. Eu nu semnez. Irene a scos un pix din geantă. A, ba da, o să semnezi ! Mary nici n-a băgat în seamă pixul. Ce-o să fac când o să mă întorc din excursia de pe râu ? Ce viață mai am eu acum ? Nu mai am casă, nu mai am pisici și nu mai am serviciu. Nu mai am nimic. Tu realizezi ce-am făcut ? Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut ? Irene s-a așezat lângă ea. Ai făcut lucrul la care toată lumea visează, dar pe care nimeni n-are curajul să-l facă. O luaseși pe-o cale greșită și-ai aruncat restul drumului în aer. Irene a împins pixul în mâna lui Mary. În toată viața mea nenorocită, niciodată n-am mai fost așa de mândră de cineva. Mary a surâs ezitând. Și ce-o să fac ? O să mă întorc și-o s-o iau de la capăt ? Oamenii chiar fac chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice descoperea, la recitire, o propoziție perfectă și pielea i se făcea de găină. Se simțea cea mai norocoasă ființă de pe pământ, era acea persoană în stare să creeze un fir de perfecțiune, o persoană care era capabilă să ia pixul în mână și să compună un șir de prieteni. Ochii îi fugeau în josul paginii, nerăbdători să mai găsească o altă propoziție perfectă, o altă nestemată, și-așa, Alice pierdea noțiunea timpului. Trupul prindea să i se legene. Uneori începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]