37,317 matches
-
la Colegiul Roberts din Istanbul, Turcia, ca sași termine studiile. Stanley la rândul lui îl iubea pe tata că pe tatăl lui. Cand a auzit de la Alec că tata a murit, nu i-a fost ușor. Ajunși acasă, cu toții am plâns, dar ne-am și bucurat că suntem din nou împreună, chiar așa, fără tată și fără cei trei, aflați acum în Anglia. Aici, la Constantă, Stanley a fost numit pe postul de reprezentant al intereselor Angliei. După o ședere de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul Marian Barbu o știe. Nu mai poate să comunice ideea și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sugereze generalități. Domesticitatea și livrescul cooperează pe fundalul în acuarelă al unui "pustiu" epocal: "Fac piața: gem, roșii, brînză, castraveți și gogoșari. Și fructe. Deodată ploaie. Refugiat în librăria ŤEminescuť. Pustiu, deși oferta de carte e ispititoare. O vînzătoare se plînge că nu vinde nici măcar literatură de divertisment. Fidela clientelă a librăriilor a dispărut, flagelul sărăciei i-a lovit în plin pe intelectuali, oricum pe aceia deprinși cu exercițiul lecturii". De fapt întreaga scriere apare axată pe această melancolică mărturie a
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
o exprimare liberă nu schimbă deloc situația. În timp ce se prevalează, abuziv, de dreptul la exprimare, contestă altora acest drept. Când denigratorii lui Eminescu sau cei care au adus Uniunii Scriitorilor acuzații fanteziste s-au văzut dezaprobați - atât: dezaprobați - s-au plâns imediat că li se interzice să spună ce cred, că s-a instituit împotriva lor cenzura. În realitate, nimeni nu le interzisese nimic. Pur și simplu, așa cum ei îi contraziseseră pe toți admiratorii lui Eminescu, de la Titu Maiorescu la G.
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o Românie până la Prut." La fel de îndurerat era și E. Lovinescu, aflăm din Agendele lui. Când la 3 iulie 1940, guvernul declară un moment de reculegere, criticul care crezuse în România Mare plânge "ca un copil pe stradă", cutreierat de sentimente funebre: Materializarea unei îngropăciuni." Curând, vine rândul Transilvaniei. P. M. e revoltat de reacția pasivă a guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să le accepte școndițiileț, dar țara le refuză
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." Aflând vestea la radio în toiul nopții, notează și Rebreanu în Jurnalul său că "a plâns în neștire și s-a zvârcolit până dimineața". După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940, P. M. e de părere că "România a scăpat de un escroc". O vreme are iluzia că legionarii, ajunși la putere, vor aduce o
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
cu cine; dezastrul constă în faptul că tot ce e valoros părăsește țara, iar gunoaiele intelectuale rămase nu au nici o posibilitate de a construi ceva performant. Democrația exclude embrionii unei viitoare tiranii, dar, dacă tirania reușește să se instaureze, degeaba plângem că am votat ca orbii. Problema noastră nu e Gigi Becali, țara fiind plină de vadimi, becali sau vanghelii, ci lipsa de educație și cultură politică a electoratului care poate vota așa ceva, specific oricărei societăși pre-democratice, aflată într-o prea
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
Traian. Ceaușescu, cu marele lui palat, a ajuns foarte aproape de cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors la București și am revăzut-o am început să plâng. Era o ruină. înăuntru locuia fosta noastră bucătăreasă, o femeie din Transilvania, la care țineam foarte mult, împreună cu fiii ei. Dar totul părea că stă să se prăbușească. Un dezastru. Și fusese o casă ca un palat. - Dacă îmi aduc
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
de la bun început v-ați spus că vă veți întoarce? - Prima dată când am fost la Paris, imediat după plecarea din București, orașul nu mi-a plăcut deloc. Am urât Parisul. L-am urât pentru că mă simțeam atât de rău, plângeam toată ziua pentru că trebuise să plec din România, nimic nu mă interesa. Am păstrat o idee foarte distorsionată despre capitala Franței. Dar, după ce mi-am terminat studiile, am fost trimisă la Paris și atunci am descoperit ce înseamnă cu adevărat
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
Iată: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi// Spre-a merge cu ele-n amurgul/ Zărit printre casele-adânci./ Cu mâna mijlocu-ți strângându-l,/ Mereu îți șopteam să nu plângi.// Și sufletul moale, din pieptul/ Ascuns în fereli de mătasă,/ În rouă-l topeam pe încetul./ Erai atât de frumoasă!" (Caligrafiile acelorași cuvinte, 1); "Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
încalece pe catîrca mea, în/ zarvă de alăute?// Calc mereu pe urmele mele, urmele/ mele înghețate, ale tristeții: sînt zeci de kilometri/ cunoscuți pe de rost înaintea/ mea, cînd am mai trecut eu oare pe aici?" (ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge fără lacrimi, sec, sarcastic, ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
clipă eternă a morții dacă nu iubești. 1007. Viață este cea mai mare risipă de cuvinte. 1008. Rostul morții este să moară înviind astfel. 1009. Lacrima cuvântului este lipsa de înțelegere și de aceea vă rog nu faceți cuvintele să plângă. 1010. Doar norii viselor pot umbri soarele speranțelor ce vor cădea din cerul inimii în țărâna ce a mai rămas din cuvintele noastre obosite de vremea fiecărui Destin în parte. 1011. Cine poate ruga fulgerul inimii să lumineze adevărul vieții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
barbare aplicate de ba tăușii criminali, fiindcă trebuia să ni se imprime frică și îndoiala, dar noi intuiam că vom fi exterminați într-o bună zi. Trăiam de azi pe mâine, ne rugăm, sperăm, ne ajutăm între noi și ne plângeam morții care erau aruncați la nimereala în gropile comune. Genocidul românesc instaurat de comunism, sub oblăduirea bolșevicilor, nu cred că va putea fi evaluat vreodată integral din cauza formelor mârșave în care au fost ascunse dovezile numa rului imens de oameni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
tuberculoză din țigarete cu bacilul Koch și-n pajiștele de metempsihoza târziu mă spovedeam la vreun paroh. mai bine sorb un vin, ca vinu-i sânge, pe care-l pune-n predici chiar Iisus. vinul e bun și nimeni nu se plânge, v-o spun poeții dacă nu v-au spus. Omar Khayyam s-a dus la Dromihete și fiindc-a scos butașii, l-a certat: sunteți creștini și vin sorbiți cu sete la fiece HRISTOS A ÎNVIAT. priviți și voi ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
oglinzi și-mi spune că sunt eu o cicatrice. poete, trenul vieții nu-l mai prinzi, așa mi-a dat în bobi Euridice stejarul din răscruce s-a uscat. din nuntă mea m-au arestat jandarmii. în țara mea am plâns și am sperat să ne hulească monștrii alte armii. de libertate știu doar din povești. himere mi-au fost veșnic Feți-frumoșii. prin infertile hărți dumnezeiești n-au coborât de mii de ani Hristoșii. degeaba-mi târai barbă pe pamant și-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
4 aprilie când escadrile ale forțelor anglo-americane au bombardat Bucureștiul) casa lui Zavaidoc , o adevărată vila boiereasca de lângă Gară de Nord, este distrusă, caietele în care el își adunase „comoara sufletului” i-au fost spulberate, lăsându-l sărac sufletește, ca plângea că un copil, nu după averea ce o agonisise ci după compozițiile lui, munca de-o viață. Pleacă la Caracal, apoi la Roșiorii de Vede. Cântă prin mari localuri, fără microfon, schimbând câte 3-4 cămăși pe noapte (transpira abundent datorită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
guriștii se întâlniseră, însoțiți de malacii lor și scoaseră cutițele.” Că o tristă ironie a soartei, un besmetic nedocumentat își permite să scrie și să aducă grave învinuiri morale, umbrind faima celor doi mari artiști Zavaidoc și C. Vasile, care plângeau amândoi că doi frați la moartea prietenului lor comun Ionel Fernic (unde a cântat Orchestră de Folclor condusă de Grigoraș Dinicu), căci, nu o singură dată Zavaidoc, Cristian Vasile, Titi Botez și Ionel Fernic petrecuseră alături de Nunuța, căreia Fernic i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi și ne-a îmbrățișat; toți plângeam. Erau lacrimi de mare bucurie. Ne-am regăsit. A doua zi am plecat la Sadu, era în ziua de Rusalii. Mama, care avusese și ea un vis premonitoriu, ne aștepta. Din păcate, nici mai tarziu, la Sibiu fiind, nu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lumina), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifră 33 corespunde vârstei hristice). Dincolo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rămâne sufletul pur si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
orașului. „Dacă au mașini le dă mâna” s-auzeau din ce in ce mai des replici izvorând din rândul pietonilor porniți cu tot felul de geamantane și boccele. La creșele de cartier, copiii se adunaseră deja în curte. Educatoarele plecaseră pe la casele lor. Copiii plângeau. Odată cu apariția părinților, planșetele se amplificau. Rând pe rând, copiii erau luați de brațele neliniștiților părinți. Câțiva rămăseseră în curtea pustie. Așteptau părinții. Nu mai plângeau. Obosiseră. La spital, salvările erau arhipline. Câteva autobuze trimise de întreprinderea de transporturi se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de cartier, copiii se adunaseră deja în curte. Educatoarele plecaseră pe la casele lor. Copiii plângeau. Odată cu apariția părinților, planșetele se amplificau. Rând pe rând, copiii erau luați de brațele neliniștiților părinți. Câțiva rămăseseră în curtea pustie. Așteptau părinții. Nu mai plângeau. Obosiseră. La spital, salvările erau arhipline. Câteva autobuze trimise de întreprinderea de transporturi se dovediră neîncăpătoare. Cei operați erau purtați pe tărgi de rude sau de câteva cadre medicale ce-și rezervaseră locuri în șalvari. La centrala telefonică nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Curtat și de regine, Cănd surghiunul Îmi bate-n palme cuiele divine! TRIBUTUL Vin hienele să rupă Trupul țintuit pe cruce, Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la Colegiul Roberts din Istanbul, Turcia, ca sași termine studiile. Stanley la rândul lui îl iubea pe tata că pe tatăl lui. Cand a auzit de la Alec că tata a murit, nu i-a fost ușor. Ajunși acasă, cu toții am plâns, dar ne-am și bucurat că suntem din nou împreună, chiar așa, fără tată și fără cei trei, aflați acum în Anglia. Aici, la Constantă, Stanley a fost numit pe postul de reprezentant al intereselor Angliei. După o ședere de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]