1,291 matches
-
nemișcat în picioare și uitându-se în grădină. Rochia-salopetă a lui Hattie o făcea să arate ca o scolăriță, deși își înnodase părul ei blond-platinat, fără ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din brațe pe Zet, era atât de lipsită de expresivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o furie care răspundea provocării din privirea de pisică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abrogată fiind înlocuită cu execuția lentă prin taxe și impozite, kilowar și gigacalorie, alinieri europene de tip balcanic și așa mai departe, pe pământ n-avem de toate. Revenind la nume, cum moașa Veturia Pălălău poți numi un fraged și plăpând copilaș de doar două zile Crinuț când se înnegrește și aerul în jur când strănută sau să-I zici Marcolea când mult mai corect e Marțolea, mai ales că a văzut lumina nopții într-o joi?! 10. DAR Domnișoară, aș
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
acela care are grijă de ea? Se-ntrebă acesta. - Poate n-are flori, îi răspunseră celelalte flori Soarelui. - Nu, nu este adevarat! Eu nu am haine frumoase ca ale voaste, se auzi printre hohote de plâns glasul subțire al tulpiniței plăpânde. Soarele își roti razele în jurul ei și-i șopti la ureche: Am să-ți croiesc eu o rochiță minunată. Arată-le numai. Și-atunci, floarea își deschise petalele. Strălucea ca Soarele, rochița-i de raze aurii umplea câmpia, iar parfumul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin prăbușire viața să renască. Mai întâi a apărut vegetația. Firave fire de iarbă, tulpinițe ale diverselor plante, subțiri bețișoare ale diverșilor arbori ce urmau să înfrumusețeze pretutindenea. Plăpânde floricele acopereau roca amestecată cu pământ. în câțiva ani, verdele a devenit culoarea dominantă. Peisajul sinistru dispărea ca printr-o minune. Natura își vindeca rănile și se îmbrăca în haină de sărbătoare, pe care o așternea peste uriașul mormânt, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ai vorbit cu mine și cu el. Și a ieșit cu pași ușor târșâiți, pipăind podeaua de parcă se temea să nu se ridice deasupra. La doar câteva zile a primit veste de acasă. Toți, dar absolut toți ai săi, inclusiv plăpânda Steluță se aflau la parohia din Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă judecată un trimis al episcopiei. La sfârșit, gata de plecare, acela a mai spus niște vorbe la care bătrânul preot Istrati nu a găsit mult timp deslegarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta era întrebarea și nu doar întrebarea acelui sfârșit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dincolo de cuvinte! Și nu mă simt om fără tine... Sunt doar lacrimi și suspine. Dragoste dincolo de carne... Am să port cu mine-n vis, Dragostea ce ți-am promis. Am să port cu mine-n gând, Chipul și zâmbetul tău plăpând. Am să port cu mine-n suflet, De-al dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
dincolo de cuvinte! Și nu mă simt om fără tine... Sunt doar lacrimi și suspine. Dragoste dincolo de carne... Am să port cu mine-n vis, Dragostea ce ți-am promis. Am să port cu mine-n gând, Chipul și zâmbetul tău plăpând. Am să port cu mine-n suflet, De-al dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
nea este cu atât mai mult apreciat. Ca un miraculos spectacol oferit de steluțele albe. Fără îndoială, copiii se bucură cel mai mult și cel mai sonor. Ei sar într-un picior, îngână cântece specifice și prind în palme tremurânde plăpândele miracole zburătoare. Iar oamenii mari se bucură și ei de bucuria copiilor, în timp ce fulgii plutesc în zboruri planate sau legănate. Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat, în mișcare, de o mână divină. Collonges la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînțeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând și bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieții ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le disprețuim. Asceza neagă viața. Și poate nu greșesc văzând în disperare și chiar în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rock-end-rollista asta care stă de vorbă cu Juan Lucas“. - „E o prietenă a copiilor, Beba, o prietenă a copiilor“, Începu ea să explice, avînd grijă să n-o tragă curentul, fiindcă avea o rochie cu spatele decoltat și era foarte plăpîndă și gîndindu-se că de fapt nu știa prea bine de unde răsărise: „Copiii ăștia, dragă, În ziua de azi nu mai poți să-i strunești de loc“. Suferea pentru că Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
împreună cu toată familia noastră. Viorel și Doina Oleniuc, com. Arbore, jud. Suceava Îndemn, o furnică Dacă-ți iese pe cărare O furnică n-o călca, Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți fi ca ei. Tot ce iese viu sub soare Fie insectă sau floare, Ori pasăre zburătoare Vrea aer, apă și soare. Dacă tu nu le poți da, Cel puțin nu le
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pentru oamenii Cuvântului, care poate fi depășită numai prin curajul unei răbdări la fel de mari. Răbdare plină de încredere îi trebuie semănătorului, în sfârșit, atunci când Cuvântul semănat cade „într-un pământ pietros” sau „între spini” și aduce un rod parțial, lent, plăpând și nesigur (cfr. Mc 4,16-19). Semănătorul Cuvântului, în aceste împrejurări, trebuie să se mulțumească cu puținul rod chiar da-că a semănat mult. Semănătorul Evangheliei nu trebuie să cântărească, nu trebuie să măsoare, nu trebuie să socotească cantitățile recoltei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
zgomotul nu umplea spațiul, ci era vînturat în toate direcțiile, peste apă și în sus, spre cer. Trebuie să fi avut doi sau trei ani, nu mai mult, pentru că stăteam pe umerii tatălui meu, iar tatăl meu e mic și plăpînd și deloc puternic. Cred că trebuie să fi fost o regatta sau o altă festivitate la care am fost, pentru că în memoria mea, rîul este un covor de unduiri argintii pe care plutesc nenumărate ambarcațiuni mari și mici. Am participat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
s-a defectat" în așa manieră că același a declarat public lumii că suntem coloana a cincea a cutremurătorului serviciu de spionaj maghiar și al și mai spăimosului Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul acela cu scrumiere inscripționate vestic, în vreme ce degustam vodcă și sorbeam tutun. Încă o dată, și tot cu mâna pe inimă, recunosc acum, după
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zile în urmă, pe distrugător, o capturaseră pe Leej și puseseră stăpânire pe corpul lui Gilbert Gosseyn. Nu trebuia să uite diferența de timp, rezultantă a transportului prin similaritate. Brusc, își dădu seama că gândurile sale erau prea violente pentru plăpândul Ashargin în corpul căruia se găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sandale, dar, oprindu-se între părinții lui, zise: — Pariez că nu știți unde-am fost! — Ei, unde-ai fost? — Acolo! în spatele acoperișului plat și jos al căminului, Rua arăta ca o pană decupată din cerul verde-rotund. începeau să străluceasă stele plăpînde între cîțiva nori pufoși, sîngerii. — Ai fost sus, pe Ben Rua? — Aha. — Singur? — Aha. — Ar fi putut fi periculos, Duncan, spuse maică-sa cu blîndețe. Taică-său se uită la sandalele lui și zise: Dacă mai vrei să mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așteptă înfrigurat. Își amintea de funcționarul care-i făcuse formalitățile de înregistrare. Era un băiat înalt, slăbuț, cu o figură agreabilă și păr negru. În carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând (înăuntru) degetele; făceam (înăuntru) exact ce făcea Dragoș; brațul meu drept zvâcnea (înăuntru) : arunca avioanele odată cu brațul plăpând al copilului; exista (înăuntru) o similitudine uluitoare a gesturilor noastre. Pe urmă m-am plictisit, ei s-au oprit din joc. Dragoș mi-a făcut un semn de salut, cu mâna la căciulă, copilul mă ignora și au ieșit amândoi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un fel de numărătoare greșită și se găsește că suntem prea mulți; există un fir de iarbă crescut într-o singură noapte la lumina unei stele, el ar putea să ne spună, dar nimeni nu l-ar crede, un firicel plăpând și mărunt, la lumina unei stele abia vizibile; nimeni nu l-ar crede pentru că fiecare știe atâtea, iar toți împreună știm și mai și, chiar eu citeam tom după tom, studiam cu multă seriozitate și cu mare dezgust, dădeam și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am în buzunar una, cu o balanță. Le-am găsit pe stradă...“ A luat insigna, și-a prins-o de rochie. „Am s-o păstrez ca amintire“, a spus. Își umflase pieptul firav, mângâia insigna. Mă uitam la ea : așa, plăpândă cum era, avea de dus o străveche și cumplită bătălie. Atunci i-am pus, pe invers, întrebarea care se pune de obicei copiilor : „Pe cine urăști tu mai mult ? Pe mama sau pe tata ?“ „Pe amândoi, la rând“, a răspuns
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zile în urmă, pe distrugător, o capturaseră pe Leej și puseseră stăpânire pe corpul lui Gilbert Gosseyn. Nu trebuia să uite diferența de timp, rezultantă a transportului prin similaritate. Brusc, își dădu seama că gândurile sale erau prea violente pentru plăpândul Ashargin în corpul căruia se găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]