3,250 matches
-
Orizont”) ș.a. Semnează și cu pseudonimele Sebastian Crăciunescu, Gr. Pătășanu. Este unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului Altarul cărții din Timișoara (1933), iar în 1936 al Asociației Scriitorilor Români din Banat, al cărei secretar general și apoi vicepreședinte a fost. Placheta de debut a lui P., Glasul sufletului și al trupului (1932), reunește îndeosebi poezii sociale, amintind de Aron Cotruș, și exprimă oarecum simplist durerea, revolta și speranțele celor înrobiți. Volumul anunța, de asemenea, în ultimul ciclu, poezia vieții păstorești, element
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
susținut revista „Hotarul” pe toată durata editării acesteia (1933-1940). După 1944 a activat în cadrul cenaclului „Al. Sahia” și a condus filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor, până la mutarea ei la Timișoara. Primele poezii îi sunt publicate în „Flacăra” (1923), iar placheta Sărmanul pescar iese de sub tipar în 1926. Colaborează cu articole, recenzii, reportaje, cronici culturale, poezii și epigrame la „Universul literar”, „Rampa”, „Salonul literar”, „Duh”, „Învierea”, „Piatră de hotar”, „Știrea”, „Renașterea română”, „Înainte”, „Bravo”, „Luceafărul”, „Banatul”, „Vremea”, „Transilvania”, „România de Vest
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
lui Octavian Goga și Aron Cotruș se situează volumul Ardealul (1941), poezie a revoltei anonime sau evocând figuri exemplare (Horea, Iancu). De aici încolo, versul intră într-o criză a mijloacelor, ultima carte, Ecoul tăcerii (1972), reluând unele piese din plachetele anterioare, adăugând puține și nesemnificative texte din periodice. Privită în ansamblu, poezia lui P.-N. apare ca o sumă de căutări ale sunetului propriu, în varii direcții, adesea divergente, și cu înrâuriri marcate: simbolismul retoric, de atmosferă provincială, cu rezonanțe
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
a lăsat aprecieri sigure despre Ștefan Petică, Ion Minulescu, G. Ibrăileanu, Anton Holban, Aron Cotruș, Al. Dima, Tudor Arghezi, Matei Alexandrescu, Radu Boureanu ș.a. În 1939 tipărește în „Lanuri” eseul Literatura ardeleană de azi, tras, tot atunci, și într-o plachetă. În acești ani poetul era publicat în „Satul”, „Orientări” (Moinești), „Hyperion”, „Abecedar”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic” și „Viața literară”, „Progres și cultură”, „Brașovul literar și artistic”, „Frize”, „Glasul Bucovinei” și „Junimea literară”, „Pagini literare” (București), „Gând românesc
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
din 1933, cu un articol literar în „Calendarul” (București), iar versuri îi apar în revista „Sfarmă-Piatră” (1938). Colaborează la „Însemnări ieșene”, „Claviaturi”, „Orizont”, „Viața Basarabiei”, „Vremea”, „Dacia rediviva”, „Universul literar”, „Curentul magazin”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare” ș.a. În prima plachetă a lui P., Din ploile orașului meu (1938), pot fi ușor detectate influențe directe din poezia lui G. Bacovia sau a lui Tudor Arghezi. Se întrevede totuși un lirism atras de aspectele stihiale, spectaculare, din natură și din om, ca
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
scrise de-a lungul a trei decenii. De la Toamna-n hlamide cenușii, datând din 1938, până la poeziile de acum, totul e învăluit într-o melancolie difuză, epigonic romantică, punctată când și când de clamări în pustiu. O Efemeridă care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a timpului. Imaginea ultimă nu se compune la P. dintr-o poezie interiorizată a senectuții, ci dintr-o accentuare a adecvării la conjunctural. Discobolul (1972), Poema română (1980), Maieutica luminii (1985
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
1. II. 1944, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul actriței Nelly Cutava și al lui Radu Popescu, cronicar dramatic. A absolvit la București Liceul „Spiru Haret” (1962) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză (1967). În 1966 publică placheta Zeu printre blocuri, debut poetic salutat de criticul Paul Georgescu pentru caracterul citadin și novator, dar criticat de alți comentatori pentru o prea vizibilă raliere la stilul poeziei moderne americane. Ca prozator, începe cu povestiri publicate în presă (una dintre
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
metodist la Casa de Cultură a Tineretului din Craiova (1982-1990) și ulterior ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei, în „Viața românească” (1982), iar editorial, în 1984, cu placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
Radu, în pagina literară a ziarului „Ecoul”, colaborând ulterior la principalele publicații cultural-politice ale deceniilor comuniste: „Lumea” (sub direcția lui G. Călinescu), „Flacăra”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Orizont” ș.a. În 1947 debutează editorial cu două plachete, una de proză scurtă, La capătul lui ‘38, cealaltă de versuri, Visele Babei Dochia, apreciată, în avanpremieră, de G. Călinescu, în „Națiunea”. Va scrie, vreme de trei decenii, extrem de abundent, mai ales poezie, notabile fiind, pe varii criterii, volumele Anii
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
două, o „voce” poetică sau un mesaj aparte. Obținând intermitent acuratețe formală, ea etala doar o foame juvenilă de expresie, distonând cu înclinările spre intimism și dezabuzare. Document pentru starea de spirit a unei vârste biografice dar mai ales literare, placheta, firavă, Visele Babei Dochia încerca, prin cele trei cicluri din sumar, Umbra Negoiului, Umbra orașului și Umbra Omului, să sugereze un parcurs de emancipare a conștiinței despre lume, optând pentru preamărirea Omului în locul unui Dumnezeu caduc. În erupțiile de energetism
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Fundoianu, Tita Bobeș, I. Ludo, Alexis Nour. Abia odată cu apariția revistei avangardiste „Contimporanul”, la care va fi o colaboratoare constantă între 1923 și 1931, Q. va fi prezentă și cu versuri, grupate, mult mai târziu, sub titlul Nocturne, într-o plachetă din 1968. Ciclul Dedicații, care deschide singura ei carte, reunește versuri adresate lui Geo Bogza, Perpessicius, Marcel Iancu, Petru Comarnescu, Zaharia Stancu, Camil Baltazar, Ion Vinea. Timbrul liric care o definește poate fi însă recuperat din alte poeme, ce respiră
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
, Alexandru-Traian (7.IX.1897, Brăila - 16.III.1986, București), poet, traducător și bibliograf. Este fiul Coraliei-Alexandrina (n. Pavlu) și al lui Heraclie Ralli, funcționar, poet de expresie franceză, cu două plachete tipărite la Brăila în 1885 și 1886. După terminarea școlii primare în urbea natală, R. a urmat ciclul secundar la liceele „Sf. Gheorghe” și „Gh. Lazăr” din București, trecându-și bacalaureatul în 1916. Se înscrie la Facultatea de Litere și
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții Apuseni, străbunii, Horea, eroii, lupta pentru patrie etc.), surprinzând însă violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul său augur de monument / care ucide spre eternizare” (Vârstă de răscruce). Placheta Râul târziu (1981), dincolo de un ciclu întru totul comunist, poate prezenta un oarecare interes pentru poemele de dragoste, elegiace, influențate de Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
cu sentențiozitatea vârstei și cu unele accente de mizantropie, R. își dezvăluie predilecția pentru tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
învățământ. După ce își reocupă locul la catedră, încep deceniile unei neostenite activități pe plan cultural obștesc, în cenacluri, prin conferințe, întâlniri cu cititorii etc. Ecoul articolului antibolșevic îi întârzie până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului Filip (1970), Ruinele castelului (1972), Povestiri din veac în veac (1984), Teorema celor trei perpendiculare (1989), Povestea coifului tracic (1991); romane: Fiica lui Zoltes (1975), Zăpezile (1978), Burebista (1982); literatură
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
pentru Voichița. Scriitorul are o producție abundentă în varii direcții: opere ocazionale precum poemul dramatic Legenda Coroanei (1922), piesa în versuri Făuritorii (1937), dedicată zilei de 24 ianuarie; culegerea de schițe Portrete și amintiri (1924), volumul Poeme pentru Galateea (1925); plachete de lirică patriotică - Cântarea eroilor (1933), Hotarele sfinte (1935), Rapsodii românești (1935), poemele din Cruciada noastră (1942); basmele în versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
douăzeci și cinci de volume originale și a câtorva traduceri. De la poezie la proză, de la reportaj la cărți pentru copii, de la memorialistică la istorie literară - nimic nu i-a fost străin. Totuși, predominantă în creația sa rămâne poezia. Debutând în 1936 cu placheta Vitralii, continuă să dea la iveală alte producții lirice: Hronic (1939), Cântec de țărână (1939), Cetățile înecate (1941), Carnet de soldat. Poet sensibil, cu înclinație spre lirismul nostalgic, el nu se poate sustrage total influențelor și în multe versuri se
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
prin coerența imagistică, e conceput ca proiecție a unui vis-coșmar, cu un univers gata să se descompună, cu cetăți pustii, unde foarte rar figurile legendare ale copilăriei - domnița din basme, îngerii nopții - mai vizitează imaginația. În 1968 poetul revine cu placheta Sosesc romantic, deosebită în esență, dar păstrând delicatețea și suavitatea sentimentului, precum și dezinvoltura stilului. Trăiește acum din amintiri, cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
Alexandru Roură. Două volume, Poezii. Din povestea vieții (1910) și Cântecul neamului (1913), aduc în atenție atitudinea intransigentă a poetului R. față de realitatea socială, poziție datorată atât temperamentului, cât și apropierii de ideile lui N. Iorga. Câteva satire, cuprinse în plachetele Scrisoare unui necunoscut (1910), A doua scrisoare către un necunoscut (1910), A treia scrisoare către un necunoscut (1910), A patra scrisoare către un necunoscut (1917), îl definesc ca pe un adversar convins al modernismului și al avangardei. Ion Minulescu e
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri” o poezie de o sensibilitate incontestabil modernă, ce se înscrie în procesul de resurecție pe care îl cunoaște lirica ardeleană. Presentimentul apropiatei morți îl determină, probabil, să își alcătuiască prima plachetă. Prin 1938 unele ziare anunță ca iminentă apariția volumului Ev pur în editura revistei „Lanuri”. Evenimentul se produce însă abia în 1939, cu puțin înaintea trecerii poetului în neființă, datorită strădaniei prietenilor lui de la revista „Symposion”. Radu Stanca își va
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
de redactor-șef adjunct, secretar general de redacție (1966-1974), redactor de rubrică (1975-1982), secretar responsabil de redacție. Debutează, cu versuri, în paginile revistei „Tânărul scriitor” (1952), iar editorial, cu volumul de reportaje Orizonturi dobrogene (1964), urmat, după câțiva ani, de placheta Ceasul umbrei (1969). Un succes de public oarecum neașteptat a avut romanul Golful sălbatic (1977). Colaborează cu versuri la „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a. Versurile din Ceasul umbrei trasează liniile generale pentru dezvoltările lirice următoare. Într-o
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
pe Francis Jammes, într-un fel modelul lui literar. Întors în țară, este numit magistrat la Ocolul de Galben din București. Frecventează cenaclul Sburătorul de la începutul anului 1927, iar poeme îi apar în revista „Sburătorul” din același an. Publică prima plachetă, Păuni, în 1929. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Azi” ș.a. În intervențiile publicistico-eseistice, s-a arătat deopotrivă de reticent față de excesele tradiționalismului (a combătut ortodoxismul) și față de modernismul extremist
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
în capitală, între 1969 și 1973 e redactor-șef adjunct la revista „Argeș”, iar din 1973 funcționează ca lector la Editura Cartea Românească. Debutează cu versuri despre munca tineretului pe șantiere în „Brigadierul” (1948), supliment al ziarului „Tânărul muncitor”. Prima plachetă, Cântecul lui Philipp Müller, îi apare în 1953, urmată de numeroase cărți de versuri și proză. Realizează și două importante volume de convorbiri, cu Marin Preda (1973) și cu Paul Georgescu (1982). A tradus din Serghei Mihalkov, Jiři Walker ș.a.
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
la Facultatea de Drept. A debutat în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, sub numele real. Ulterior a mai colaborat la „Cruciada românismului”, „Raza literară”, „Progresul”, „Suflet și viață”, „Prepoem”, „Jurnalul literar”, „Afirmarea”, „Curentul magazin” ș.a. După ce își tipărește la Craiova placheta Versuri (1937), îi apar în colecția „Adonis”, printre ai cărei fondatori se numără, volumele Țărm sacru (1938), Iulia Hasdeu (1939), Critice (I, 1939), Soare pe Prut (1941), Brățări (1944) și Lirica lui Virgil Treboniu (1944). Poezii ale sale sunt incluse
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
lui Virgil Treboniu (1944). Poezii ale sale sunt incluse în antologiile Primăvara, vara, destinul, Dumnezeu, toamna, iarna (1938), Dragostea văzută de șapte poeți (1939), scoase în aceeași colecție. Mai multe pasteluri, în genere autumnale (Stanțe, Teama, Sfârșit, Final, Umbre), din placheta Versuri, creionează climatul apăsător al unei amărăciuni provocate de nefericiri familiale (moartea tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]