2,670 matches
-
noimă și morală - în opinia „publicului spectator” mai mult sau mai puțin religios ori dogmatic. Eroism? Sau mancurtizare, spălare de creiere? Oare unde se termină sublimul și unde începe ridicolul, în această sângeroasă cavalcadă a panicii ajunse deja de proporții planetare, indusă prin toată gama tehnologiei de resort, de la presiunea psihologică a atacurilor subliminale până la spectacolul însângerat al străzii, cu sau fără victime colaterale... „fără număr”, fără vârstă, sex, naționalitate sau convingeri religioase? „Nu merită să ai libertate dacă aceasta nu
LIBERTATE SAU LIBERTINAJ? EROISM SAU MANCURTIZARE? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374238_a_375567]
-
de largă circulație este un mare agent publicitar pentru un mare scriitor. Întâmplându-se să se ivească în Anglia, spre exemplu, Shakespeare, a ajuns la o cunoaștere unanimă astăzi datorită împrejurărilor fiindcă limba engleză a devenit principalul idiom de circulație planetară. O altă carte pe care o mai dau spre exemplu este a lui Gabriel Garcia Marquez cu numele de ,,Un veac de singurătate,, .Aceasta și-a datorat rapida difuzare pe toate continentele, nu numai datorită faptului că este una din
,, UNIVERSUL POEZIEI LUI EMINESCU ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374270_a_375599]
-
în mai 1987. Or, popularul Gorbaciov din Vest este primit de un șef de stat român total discreditat. Unul trece drept un reconstructor, iar altul drept demolator, unul este purtătorul unei imagini rezonabile a umanismului socialist, cu reflexe și ambiții planetare, celălalt vehiculează o imagine de stalinist retras în spațiul său insular. Publicarea în Statele Unite, iar apoi, în 1987, în Franța, a mărturiilor unui general de Securitate, refugiat în Statele Unite, Ion Pacepa, sub titlul francez de Horizons rouges (Orizonturi roșii), reprezintă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aspect stratificat (straturi orizontale). Stratificarea pronunțată a structurii atmosferei este însoțită de o stratificare corespunzătoare a caracteristicilor sale. În imediata vecinătate a suprafeței terestre se află o regiune dominantă de interacțiunea turbulentă a atmosferei cu suprafața globului, denumită stratul limită planetar. Stratul limită planetar posedă o limită inferioară bine precizată, dictată de prezența suprafeței terestre, în schimb limita lui superioară este puternic variabilă, în funcție de poziția geografică și timp, ca și de proprietatea urmărită; totuși să acceptăm valoarea de aproximativ 500 m
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
orizontale). Stratificarea pronunțată a structurii atmosferei este însoțită de o stratificare corespunzătoare a caracteristicilor sale. În imediata vecinătate a suprafeței terestre se află o regiune dominantă de interacțiunea turbulentă a atmosferei cu suprafața globului, denumită stratul limită planetar. Stratul limită planetar posedă o limită inferioară bine precizată, dictată de prezența suprafeței terestre, în schimb limita lui superioară este puternic variabilă, în funcție de poziția geografică și timp, ca și de proprietatea urmărită; totuși să acceptăm valoarea de aproximativ 500 m pentru aceasta. Restul
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
largă gamă de reacții chimice. În numeroase cazuri, procesele selective nu sunt suficient de intense 41 pentru a concura cu amestecarea aerului pe termen scurt, însă de multe ori pot avea efecte profunde pe termen lung. CAPITOLUL 4. STRATUL LIMITĂ PLANETAR 1. Caracteristicile stratului limită Mișcarea aerului din stratul atmosferei ce vine în contact direct cu suprafața Pământului are un caracter puternic turbulent. Partea stratului planetar inferior al atmosferei în mișcarea aerului este puternic influențată de interacția cu suprafața Pământului se
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
însă de multe ori pot avea efecte profunde pe termen lung. CAPITOLUL 4. STRATUL LIMITĂ PLANETAR 1. Caracteristicile stratului limită Mișcarea aerului din stratul atmosferei ce vine în contact direct cu suprafața Pământului are un caracter puternic turbulent. Partea stratului planetar inferior al atmosferei în mișcarea aerului este puternic influențată de interacția cu suprafața Pământului se numește strat limită atmosferic (SLA). Grosimea acestui strat depinde de valoarea vitezei vântului în atmosfera liberă, de stratificația verticală de temperatură, de dimensiunile și de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
apropiere, determinând astfel uniformizarea în stratul limită a distribuției unor mărimi fizice precum impulsul și temperatura potențială. Spre deosebire de curgerile rotaționale la scară mare, care au scări mici ale adâncimii în comparație cu scara extinderii lor pe orizontală, turbioanele turbulente din stratul limită planetar au scări comparabile în plan orizontal și vertical. Scara maximă a extinderii (10-3 m) este cea corespunzătoare celor mai mici turbioane care pot exista în prezența difuziei prin frecare moleculară. Chiar și atunci când observațiile se fac la intervale temporale și
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
geostrofic. În stratul limită, termenii inerțiali sunt încă mici în comparație cu termenul forței Coriolis și cel al forței gradientului de presiune dar termenii fluxului turbulent trebuie să fie luați în considerație. Așadar, într-o primă aproximație, ecuațiile stratului limită planetar exprimă echilibrul dintre forța Coriolis, forța gradientului de presiune și divergența fluxului turbulent de impuls: 54 0) Dacă stratul limită convectiv este limitat superior de un strat stabil, atunci amestecul turbulent poate conduce la formarea unui strat bineamestecat. Astfel de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
vântul este orientat spre zona de presiune scăzută. Mai mult, este ușor de observat că pe măsură ce frânarea turbulentă crește devenind dominantă, unghiul de traversare l izobarelor trebuie să crească. 56 Fig.4.8 Echilibrul forțelor în stratul limită planetar bine-amestecat; P reprezintă forța gradientului de presiune, Co forța Coriolis, Fr frânarea turbulentă. 9. Teoria fluxului-gradient În straturile limită cu stratificarea stabilă sau neutră viteza și direcția vântului variază semnificativ cu înălțimea. Modelul simplu de strat plan nu mai este
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
în realitate Km variază rapid cu înălțimea în stratul solului. Astfel, soluția stratului Ekman nu poate să surprindă toate procesele de la suprafață. 12. Stratul de la suprafață Câteva din neajunsurile modelului stratului Ekman pot fi depășite dacă delimităm din stratul limită planetar un strat de la suprafață. Stratul de la suprafață a cărei adâncime depinde de stabilitate și reprezintă mai puțin de 10 % din adâncimea totală a stratului limită, este de menținut în totalitate de turbioanele turbulente prin transferul vertical de impuls; acest transfer
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
4.18) au ordinul de mărime de aproximativ 10 -3 s -2la latitudini mijlocii. Stratul Ekman modificat Așa cum s-a arătat mai sus, soluția stratului Ekman nu este aplicabilă în stratul de la suprafață. O reprezentare mai bună pentru stratul limită planetar poate fi obținută prin combinarea profilului logaritmic al stratului de suprafață cu spirala Ekman. În această abordare, coeficientul de viscozitate turbulentă este considerat iarăși ca o constantă, în timp ce relația (4.31) este aplicată numai pentru regiunea de deasupra stratului de la
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
viteza și forfecarea în partea inferioară a stratului Ekman sunt considerate egale cu valorile de la partea superioară a stratului de suprafață. Spirala Ekman modificată care rezultă fitează mai bine observațiile decât spirala Ekman clasică. Totuși, vânturile observate în stratul limită planetar se abat în general substanțial de la configurația spiralei. Abaterile de la soluția Ekman pot fi datorate atât efectelor tranzitorii cât și celor barocline (adică, forfecarea verticală a vântului geostrofic în stratul limită). Dar, chiar și în situațiile staționar barotrope cu stabilitate
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
propoziții ale școalei sânt încă controversate. Astfel, de exemplu, pe când teoria selecțiunii spețelor este acum suficient demonstrată, teoria evoluțiunii este încă și rămâne ipotetică. Teoria Kant-Laplace, teoria cosmogonică astăzi acreditată, stabilește fazele prin care a trebuit să treacă sistemul nostru planetar de la întîia mișcare până în stadiul actual. Ea ne dă probabilități despre succesiunea fenomenelor de trecere din starea amorfă și de absolută nemișcare, prin starea chimică anorganică, în starea chimică organică, cu cele trei stadiuri ale acestei stări din urmă, stadiul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
animalic cel mai dezvoltat să fi existat într-o formă sau alta atomistică. Este dar o dezvoltare nu perpetuă probabil, dar ale cărei limite sânt vaste și necunoscute. Nimic nu ne autorizează a crede că procesul de dezvoltare al sistemei planetare, al stadiului nostru chimic organic, al speței umane îndeosebi, sânt la culmea evoluțiunii respective. Nimic nu ne autorizează a crede aceasta; dar aceea ce ne autorizează a crede contrariul, a crede într-o continuare a dezvoltării, în mergerea mai departe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca atribut al principilor, regilor. În tantrismul budist el corespunde elementului pământ și vestește bătrânețea, "apropierea morții". Eminescu preia aceste valorizări negative ale galbenului "boală" thanatică care se transmite din stea ("Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare") la om: Numai o frunte ce-a gălbenit..." (Nu e steluță) sau: " M-alungă de viu încă galbenul mormânt" (Ștefan cel Tânăr, dramă) Ioana Em. Petrescu asociază palul cu sensurile de bătrân, vechi, învechit. Sub configurația lor, universul terestru, "sub
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a constatat, containerele cu aceste reziduuri se pot deteriora, diseminând conținutul lor în sedimente oceanice și creând astfel posibilitatea pătrunderii substanțelor radioactive în lanțul alimentar de origine marină. Având în vedere acestea, din 1983, depozitarea reziduurilor radioactive, în apele oceanului planetar este interzisă. Poluarea sonoră Undele mecanice, reprezentate prin trepidații, sunete, infrasunete și vibrații ultrasonore, poluează mediul urban creând efecte psihologice epuizante. Zgomotul urban, chiar la intensitate egală cu cel natural, este mult mai vătămător pentru sănătate. Zgomotul se caracterizează prin
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
jurisdicție cibernetică și clonare agro-zoologică (mai ales în direcția creșterii rolului G.M.F.-ului Genetically Modified Food). După scenariile post-apocaliptice ale unor Baudrillard sau Kroker și Cook, cataclismul milenarist deja a avut loc, iar răul s-a și instalat la scară planetară. Brrr! e cam frig, nu? Dacă la toate astea, noi, abonații t.v., mai adăugăm și premonițiile unui recent humanoid în costum, cu cravată și cu... adidași, care i-a ținut în stradă pe rumâni în noaptea de 15, atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, într-o confrerie profesională în care de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
individuale și sociale, la o nouă lectură a unor cunoștințe vechi, la explorarea diferită a cunoașterii propriei ființe, aici și acum. În domeniul sistemelor sociale, putem distinge astfel următoarele niveluri: nivelul in-dividual, nivelul comunităților geografice și istorice (familie, națiune), nivelul planetar, ni-velul comunităților în ciber-spațiu-timp și nivelul cosmic. În prezența mai multor niveluri de realitate, spațiul dintre discipline și de dincolo de discipline este plin de informație, așa cum vidul cuantic este plin de toate potențialitățile: de la particula cuantică la galaxii, de la quark
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Apare History of the Abolition of the African Slave Trade de Thomas Clarkson. ¶ Goethe încheie lucrul la prima parte din Faust. ¶ Dalton publică New System of Chemical Philosophy (lucrare definitivată în 1810). Siméon-Denis Poisson publică un studiu despre perturbațiile orbitelor planetare. ¶ Franz Joseph Gall, fondatorul frenologiei (știința creierului), își prezintă teoria conform căreia protuberantele capului oferă informații despre caracter. ¶ Etienne-Louis Malus descoperă că lumina reflectată este polarizată; introduce astfel conceptul de "polarizare". ¶ Humphry Davy inventează lampă cu arc, primul sistem electric
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corpuri se știa că pot fi "închise" în sfera și că nu pot exista altele suplimentare asemenea cu ele. Toate aceste fapte aveau să îi slujească lui Kepler în ideea să genială de a corela aceste figuri geometrice cu orbitele planetare, cum vom arăta imediat. Se pare că trei dintre aceste "corpuri cosmice", cum au fost numite poliedrele regulate convexe, au fost descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului, identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucrurile, cosmosul era construit astfel încît cele cinci corpuri regulate solide să intervină între fiecare pereche de sfere nevăzute care erau vehicolul celor șase planete copernicane. Kepler a efectuat astfel calcule în încercarea de a demonstra o legătură între orbitele planetare, așa cum erau descrise de sistemul copernican (heliocentric; cu orbite circulare), și corpurile geometrice regulate ("platonice") (descrise mai sus), în încercarea de a demonstra existența unui cuib cosmic în care planetele alternează cu corpurile solide regulate. În fapt, Kepler a încercat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cosmographicum, 1596], în care Kepler ajungea la concluzia că nu era o coincidență că numărul corpurilor platonice era mai mic cu o unitate față de cel al planetelor cunoscute: "Dumnezeul geometric" a atribuit cele cinci corpuri "platonice" distantelor exacte dintre orbitele planetare: 1. sferei dintre Saturn și Jupiter HEXAEDRUL (cubul) cu 6 fete care reprezintă elementul "Pămînt"; 2. sferei dintre Jupiter și Marte TETRAEDRUL cu 4 fete și forma de piramida care reprezintă elementul "Foc"; 3. sferei dintre Marte și Terra DODECAEDRUL
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Saturn, Tetraedrul lui Jupiter, Dodecaedrul lui Mare, Icosaedrul lui Venus și Octaedrul lui Mercur [...]." Făcînd aceste atribuiri Kepler lua Terra și orbită Terrei ca punct de reper: pornind de la această orbită a Terrei puteau fi determinate toate celelalte orbite planetare: se închidea orbită Terrei într-un dodecaedru, dodecaedrul era închis într-o sfera, iar sfera această eră orbita lui Marte; similar, în orbită Terrei era înscris un icosaedru, în acestă era înscrisă o sferă, iar sfera această eră orbita lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]