1,260 matches
-
prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete. În clipele de timp, lumea banală uita să împartă frumusețile universului. Îngerii, la ceasuri târzii din licorile nopților făceau legământ în iubirea stelară. Sufletul cerului zăcea pe o plapumă albă unde în brațele mele strângeam țărâna de zile alături de privirile uitate. Ele, vor rămâne ca o ruină a dimineților, iar glăsuirile vor lungi acele ferestre albe unde-mi odihnesc nemurirea. Rămân o frumoasă legendă a lumii în care-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
grotele răilor și s-a luat la ceartă cu zâmbetul abstractului unde am uitat cum mai pot muri în mâlul unui sărut fără întoarcere. Toate plecările universului m-au subminat în acea ființă celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să rămâi lângă mine oricât de greu îți este în răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în iubirea de gheață a umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări de spume ce mai locuiesc pe această plapumă decapitată a spiritului ce-ți naște și-n mâine o viață de-a valma pe un pământ de cuvinte uitat în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iar chinul tău să mi preschimbe chinul meu în florile albe ale dorului, unde de fiecare dată îți doream nectarul deziluziilor pe un CEAS TANDRU AL NOPȚILOR ARSE. Acum, ce ar trebui să fac, dacă orice după-amiază te învelește-n plapuma tăcerilor vii și mi se pare că cel mai bun lucru e să cred în simfonia înnoptărilor prin OCHIUL DIVIN AL DESTINULUI. Mi-am dorit să nu te împart cu nimeni, mi-am dorit să te iubesc foarte mult, chiar dacă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CER, sărutându-te ca pentru prima dată, alinându-ți toate bucuriile ce au fost localizate, în VERTEBRELE NOPȚILOR ARSE, și ele condamnându-ne, ca de fiecare dată, că nu știm să ne prefacem, că suferințele pot fi așezate pe acea plapumă a viselor desprinsă din SPAȚII nelocuibile și așteptându-ne pe noi să ne plimbăm chinul dorului prin urlătoare dorinți. Cine mai bine decât mine va înțelege, ce se petrece în sufletul nopților marmoroase. Cine mai bine decât mine va înțelege
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încearcă să mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-l vreau stăpân peste un REGAT DE IUBIRE, stăpân peste un regat de nopți, stăpân peste o noapte din mine, stăpân peste un REGAT DE PROFEȚI, ce mi-au ucis iubirea din zile. Dar, Eu, am rămas lacrima tăcerii din PLAPUMA DE VIS, și vreau să uit de tine, IUBIRE, căci CERUL S-A DESCHIS, și mă așteaptă să fiu vie și CALMĂ, să zburd în iubirea stelară, cu sufletul alb de zăpadă. Dar, Eu, sunt și rămân pe o PLAPUMĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
PLAPUMA DE VIS, și vreau să uit de tine, IUBIRE, căci CERUL S-A DESCHIS, și mă așteaptă să fiu vie și CALMĂ, să zburd în iubirea stelară, cu sufletul alb de zăpadă. Dar, Eu, sunt și rămân pe o PLAPUMĂ A NORILOR un FOC VIU DE IUBIRI ABSOLUTE. RANĂ A STELEI MORBINDE Sunt singură în noaptea suferindă, Cuvintele îmi sunt cristale, prin vieți de-a-valma. Depărtarea, mă arde, depărtarea mă vinde, De vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia ploilor e cea mai firavă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt singură prin Ochii dimineților ninse, Prin freamătul pădurilor de vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată să doară. De mă auzi plângând, tu să știi Ești, Omul de vis, prin orice culoare de zi, Și anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și-n viețuirea gândului sfâșiat de-o Zare, Prin pletele de lună, ești gerul din priviri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un destin de gheață Și din fărâme de soare prin dor să hoinăresc Cu brațele de lună, prin timp să te iubesc. Rămâi iubire pură, cu sufletu-ți de ger Și-n nopțile cu stele albe, iubirile se pier, Prin plapuma tăcerii un Ochi este intrus de El, murirea arde, prin AERUL stingher. Eu am să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate Și-am să trăiesc durerea din ploile de vară Ce-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfâșiat legenda vie dintr-o eternă oază Sub tălpi de întuneric eu am aprins lumini măiastre Cu AERUL DE CER, să-mi pară viața versul de genuni Pe un delir de viață în care arde-o clipă la fereastră Din plapuma de stele un suflet mi-e străin. El a venit în noaptea de vânturi sărutată Și-a adormit pe brațul de doruri și păcat Dar Zorii l-au trezit, prin viețuirea-n artă, Iubind eternul suflet din visuri sfărâmat. Cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Cum aș putea să-i spun că tălpile timpului dor, Și sufletul de noapte mi-e plâns în sindrofie Departe-n lume e un pământ de flori, Ce sângerează-n zile, cu o mireasmă vie, Renasc, ca o tăcere din plapuma de soare Și port în mine dorul din patul îngeresc Departe-n lume arde un timp de întristare, Și-n urletul de CER, sunt AERUL FIRESC. TRUPUL PĂMÂNTULUI Din pieptul nopților, aud un suflet cum se zbate cu un vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vise, precum un Om sculptat Și-n frumusețea nopții ești templu de cuvinte. Tresari din cimitire, când o iubire minte Să facă jurăminte în țarina de dor, Pe brațul tău de somnuri din sărutări știute Sunt chinul legendar, în plapuma de nor. Și-n noaptea albă prin ciutura de scrum Mai dezveleam doar florile de ere Printr-un veșmânt de stele, făceam un legământ Să fiu o veșnicie de dragoste-n poeme. 30-10-2007 AȘCHIA DE SUFLET Mi-e plânsă iubirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra, alături de prea iubitul meu James. M-am uitat la ceas - era (da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reușite: prima, criza Lolitei la Întoarcerea acasă Împreună cu Humbert cel vitreg, după premiera piesei la liceu. Jocul fetei, al cărei machiaj grotesc conturează În alt registru și extrem de intens furia, amintește de Fellini. A doua: Mason bolnav, În pat, fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-o atmosferă de Welles. Să ne gîndim Însă mai bine la incredibila portocală mecanică rostogolindu-se pe Oda bucuriei lui Malcolm McDowell (un actor uriaș desființat de Hollywood). Apropo de Ludwig, autorul simfoniei: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mama ei n-o mai rețin, mamele cu soți ce-și violează fiicele nu fac prea multe parale, sînt șterse prin definiție dar inflamabile, Juliette o știe și-i dă foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se filmează episodul plapumă cu mamă incendiată, Mallory e Închis pentru un nevinovat furt de automobil, cîntă Dylan cînd cei doi se Întîlnesc la pușcărie și-și dau seama că se iubesc pînă la moarte, filmul e acum alb/negru, ca la Început, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
femeile casnico-comuniste, iar Ilie le va da banane. Ia să vedem ce mai vînd românii În prag de sărbători și-n Anunț de la A la Z. „Scurtă iepure beige, camion 3,5 tone, proteză auditivă, punte față, punte spate, congelator, plapumă nouă, compresor, ușă tablă, trenuleț electric, sobă japoneză cu ardere de tot, statuie clasică. Privesc statuia de gunoi din fața blocului și-mi amintesc o emisiune TV unde Florin Diaconu, de la Azi, a susținut că președintele Iliescu nu este vinovat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poză. INTERVIU Iolanda Malamen: Nu te „sperie” faptul de-a nu fi avut eșecuri? R.P. Ceea ce mă sperie cu adevărat este moartea. Deși am văzut În oraș zilele trecute niște sicrie splendide, În formă de X, rabatabile, cu perniță Înaltă, plapumă din puf, autocolante pentru interior printre care predominau cele cu lebede, aer condiționat, bare pentru fitness, posteruri Înfățișînd miss universuri necunoscute, luminiță la capătul tunelului și televizor Încorporat În capac, cu baterii long life și antenă exterioară (se montează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau către turnurile și mai îndepărtate ale Casei Scânteii pe care nu reușea să le distingă întotdeauna în orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcuse întotdeauna. Își mijea ochii, încercând să distingă și luminițe mai îndepărtate, o lasă privirile, semn rău. Respiră adânc, ținându-și cu palmele amândouă umerii reci, treci înapoi în pat înainte să începi să dârdâi! Acoperită până sub nas cu plapuma, ghemuită să se încălzească, înțelegea că se afla în ore târzii de noapte într-un pat ca tot omul, într-o casă ca oricare alta, i s-o fi părând ei pustie, dar câte n-or fi fiind absolut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]