1,160 matches
-
eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bătrân, scorburos și uscat, de o formă ciudată, semănând în același timp cu o paiață și cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat. Zgomotele astea îmi întăreau și mai mult senzația că eram victima unei farse. De fapt, domnilor, mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise materiile inflamabile din mine. Nici nu știu când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu capul lui voios de bordo, așteaptă la rând și în timp ce Zâna îi mângâie fața rotundă, o ia pe nepregătite și o rotește în ritmul înfloririlor spaniole, o amețește în focul dansului de passo doble. La plecare, castraveții fac o plecăciune adâncă în fața Zânei de smarald, cu umilință și admirație, ascunzânduși puii sub frunze, până mai cresc. Creanga de zmeură lasă și ea din mândrie și se apleacă de atâtea fructe-rubin în fața Zânei frumoase. Fasolea se ridică pe băț s-o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pur și simplu. Voi sluji Persia așa cum aș sluji o companie americană, n-o voi fura, ci mă voi strădui s-o pun pe picioare și s-o fac să prospere, voi respecta consiliul de administrație, dar fără complimente sau plecăciuni. Lacrimile Începură să-mi curgă prostește. Shuster a tăcut și m-a privit cu circumspecție și cu oarecare nedumerire. Dacă v-am jignit cumva, fără voie, prin tonul sau cuvintele mele, vă rog să mă scuzați. M-am ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
O pățești, să știi“. Femeia zăpezilor se retrage, speriată, hocus-pocus, a dispărut, cu plic cu tot. Florin râde, Marga râde, Dominic așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e ceva urgent. S-a întâmplat ceva? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu el mă petrec. Se mai înfoie o dată fluturându-și șorțul. Făcu apoi o plecăciune cum văzuse la televizor că fac baletistele și, izbucnind în râs, se întoarse în bucătărie. Goncea surâse. Șopti mai mult ca pentru sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și când colo ea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dinspre grefă. Mergea acela săltat, țopăit, opărit. Sub redingota lungă, albăstrie, fundul i se contura plin, bombat. Parcă avea un ceaunaș sub încrețiturile hainei. „O poartă cu coc“, se veseli popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poartă cu coc“, se veseli popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuvenite la întoarcerea în sânul familiei. Precizez că alături de noi este și episcopul vicar Irineu, nepotul părintelui Macovei, care însă a rămas sus, la episcopie, să se roage și să vegheze cum evoluează evenimentele.“ Se întoarse, cu o abia vizibilă plecăciune, spre Valerian. Îi făcu semn cu ochiul. Continuă, ca și cum i-ar fi vorbit numai episcopului: „Vă dați seama ce trăim acum? Acum, când a sosit momentul să-i cinstim cum se cuvine pe martirii noștri, care s-au jertfit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
p-ormă, mai vedem și noi la televizor ce mai face revoluția la București. Hai, zău, oameni suntem!“ Intrară în casă. În salon, masa era deja întinsă. Criticul Jan Boldescu-Cărămidă, ca un veritabil șef de sală, îi invită, cu o plecăciune adâncă să ia loc. Se apropie de inginerul Nisip și-i șopti conspirativ: „Fiți atent la evenimente, că maestrul Tacsil are gânduri mari cu dumneavoastră. Vin direct de la colonelul Goncea. V-ați prins?“ Cărămidă pocni scurt din degete și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îndeajuns de tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al familiei imperiale. Ajuns înaintea Împăratului, se plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse către ceilalți. Ei sunt Vagabonzii! Cei din fața noastră sunt doar un grup. Cică nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe Isus, și a pus să-L bată. 2. Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3. Apoi, s-au apropiat de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" Și-I dădeau palme. 4. Pilat a ieșit iarăși afară, și a zis Iudeilor: "Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nici o vină în El." 5. Isus a ieșit deci afară, purtînd cununa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
fizionomia lui râzătoare, am înțeles că totul s-a terminat cu bine. Autoritatea dascălului era covârșitoare și asupra părinților. După convorbiri misterioase în spatele ușilor închise, nu mai îndrăznea nimeni să lipsească de la școală. Părinții îl salutau de la distanță cu adâncă plecăciune: „Să trăiți, domnule director!” El era directorul tuturor, trăitori în acel cartier mărginaș al Iașului, fie că aveau sau nu copii la școală. Destinul a vrut să merg, doar la propriu, pe urmele dascălului meu: Școala Nr. 23, Școala Nr.
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe, demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate câte sunt ale mele nimic care să-mi fie mai scump și pentru care să am mai multă prețuire decât acea cunoaștere a faptelor săvârșite de oamenii mari, pe care am dobândit-o de-a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
tânără. Frigul Îl amorțește și foamea Îi scormone și Îi zgârâie intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Alin și Dorin vor rămâne prieteni.Iubesc teatrul,dar numai pe scenă. Augusta:Eu îl prefer pe Alin.E fermecător. Imi place teatrul în teatru. (Un voce dincolo de ușă:”O ce bătrâni nebuni și plicticoși!”.Intră Dorin) Dorin(face o plecăciune):”...nimic decât o fată-ncântătoare pe care o iubea grozav de tare!”. Augusta(venindu-i în întâmpinare): ”Hamlet,taci!” Monica(se oprește din împachetat):Dragul meu,Dorin.Îți anunț lovitura de teatru.Plec.Mă mărit. Plec cu Americanu. Cred că
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa botezului putea s-o rabde, nimic altceva. Mulțumesc, a spus învățătoarea, schițând o plecăciune. Apreciem mult faptul că domnișoara și-a făcut timp să vină la noi, zise și mama. Undeva, la început, vreau să se tipărească mulțumiri, pentru toți cei care au ajutat la realizarea acestei cărți. Și pentru Gustave Doré. Dacă Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-au lovit ochii nepregătiți cu o forță plină de violență. Am fost cuprins de același soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o putea da. În holul mare era foarte frig și bărbatul începu să tremure: —Noapte bună, Mademoiselle. Scuzați-mă că am dat năvală peste dumneavoastră în felul acesta. Ar fi trebuit să-mi închipui că teritoriul este ocupat. Făcu o plecăciune ca pe scenă, dar fata nici nu-l văzu. Îi întorsese deja spatele și aproape dispăruse dincolo de cotul scării. —Șterge-o, Monsieur Chavel! îl ironiză Charlot. Dar bărbatul nu-și folosise toate armele. Ești un impostor, spuse el. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]